ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3102/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3062/S, pronunțată

de secția comercială, a Tribunalului Brașov, s-a respins excepția de

prematuritate a acțiunii formulate de

reclamanta P. A.G., în contradictoriu cu

pârâta SC A.T. SRL, invocată de pârâtă și s-a admis, în parte, acțiunea, cu

consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 77.808,55 euro,

reprezentând contravaloare facturi; suma de 7.375,63 euro, reprezentând

dobândă, calculată până la data de 15 noiembrie 2006 și, în continuare, până la

data achitării integrale a debitului, precum și suma de 5.973,77 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată, respingându-se restul pretențiilor

reclamantei.

Spre a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că

excepția de prematuritate este neîntemeiată, întrucât

procesul - verbal din data de 29 septembrie 2006 este încheiat în conformitate

cu prevederile art. 720

1

alin. (4) C. proc. civ., iar, pe fond, că

pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, a achitat, parțial,

contravaloarea facturii din 23 august 2004 și, în totalitate contravaloarea

facturii din 30 august 2004 și a considerat ca fiind incidente în cauză

dispozițiile art. 969, art. 970 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială,

a Curții de Apel Brașov, prin Decizia

nr. 25/Ap, pronunțată la data de 22 februarie

2008.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel - analizând sentința tribunalului prin prisma

motivelor invocate de apelantă, în raport cu probele administrate - a reținut,

cu referire la excepții, că soluția respingerii excepției lipsei calității de

reprezentant al reclamantei a apărătorului acesteia este corectă, față de

prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. și de dovada acestei calități

făcută prin împuternicirea avocațială depusă la dosar, asemenea soluției

respingerii excepției de prematuritate a acțiunii reclamantei, față de procesul

din 29 septembrie 2006, ce nu reprezintă o obligație afectată de termen în

sensul art. 1022 C. civ., iar, pe fond, că pentru factura, în valoare de

2.510,67 euro, pârâta nu a ridicat nicio obiecțiune la plată sau cu privire la

marfă; că factura nu este calculată per total debit și nu s-au calculat nici

dobânzi la această factură; că dobânda legală de 7.375,63 euro a fost calculată

corect până la data de 15 noiembrie 2006, pentru suma precizată în cererea

introductivă de instanță și timbrată corespunzător; că dobânda în sumă de

2.341,03 lei este calculată în continuare pentru perioada noiembrie 2006 - mai

2007 la soldul neachitat de 77.808,55 euro și că, prin cererea dedusă

judecății, s-a solicitat dobânda legală până la data achitării debitului, așa

încât prima instanță nu s-a pronunțat ultra petita, cum greșit susține

apelanta.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC A.T. SRL, invocând motivul

prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și solicitând modificarea,

în parte, a acestei hotărâri în sensul stabilirii dobânzii la suma de 2.341,03 euro

în loc de 7.375,63 euro.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat s-a arătat că instanța de apel a confirmat

regretabila greșeală a tribunalului de a se fi pronunțat ultra petita prin

obligarea pârâtei la plata unei dobânzi în cuantum de 7.375,63 euro, cu toate

că reclamanta a solicitat doar o dobândă în cuantum de 2.341,03 euro.

Intimata a

solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, și menținerea hotărârilor

pronunțate în cauză, apreciind ca fiind neîntemeiate susținerile recurentei

față de petitul cererii de chemare în judecată.

Recursul este

nefondat.

Astfel, este de

observat că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

care este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a

se pronunța asupra cererilor deduse judecății nu-și găsește justificare în

cauză, întrucât apelul a fost respins, iar instanța de apel nu a rejudecat

cererea de chemare în judecată spre a se fi pronunțat, ea însăși, asupra

fondului acesteia, și spre a fi antrenat, astfel, situația vizată: ultra petita.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC A.T. SRL Brașov împotriva Deciziei nr. 25/Ap din 22 februarie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.