ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3102/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3062/S, pronunțată de secția comercială, a Tribunalului Brașov, s-a respins excepția de prematuritate a acțiunii formulate de reclamanta P. A.G., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL, invocată de pârâtă și s-a admis, în parte, acțiunea, cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 77.808,55 euro, reprezentând contravaloare facturi; suma de 7.375,63 euro, reprezentând dobândă, calculată până la data de 15 noiembrie 2006 și, în continuare, până la data achitării integrale a debitului, precum și suma de 5.973,77 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingându-se restul pretențiilor reclamantei.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția de prematuritate este neîntemeiată, întrucât procesul - verbal din data de 29 septembrie 2006 este încheiat în conformitate cu prevederile art. 720 1 alin. (4) C. proc. civ., iar, pe fond, că pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, a achitat, parțial, contravaloarea facturii din 23 august 2004 și, în totalitate contravaloarea facturii din 30 august 2004 și a considerat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 969, art. 970 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, a Curții de Apel Brașov, prin Decizia nr. 25/Ap, pronunțată la data de 22 februarie 2008. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel - analizând sentința tribunalului prin prisma motivelor invocate de apelantă, în raport cu probele administrate - a reținut, cu referire la excepții, că soluția respingerii excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantei a apărătorului acesteia este corectă, față de prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

și de dovada acestei calități făcută prin împuternicirea avocațială depusă la dosar, asemenea soluției respingerii excepției de prematuritate a acțiunii reclamantei, față de procesul din 29 septembrie 2006, ce nu reprezintă o obligație afectată de termen în sensul art. 1022 C. civ., iar, pe fond, că pentru factura, în valoare de 2.510,67 euro, pârâta nu a ridicat nicio obiecțiune la plată sau cu privire la marfă; că factura nu este calculată per total debit și nu s-au calculat nici dobânzi la această factură; că dobânda legală de 7.375,63 euro a fost calculată corect până la data de 15 noiembrie 2006, pentru suma precizată în cererea introductivă de instanță și timbrată corespunzător; că dobânda în sumă de 2.341,03 lei este calculată în continuare pentru perioada noiembrie 2006 - mai 2007 la soldul neachitat de 77.808,55 euro și că, prin cererea dedusă judecății, s-a solicitat dobânda legală până la data achitării debitului, așa încât prima instanță nu s-a pronunțat ultra petita, cum greșit susține apelanta.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC A.T. SRL, invocând motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și solicitând modificarea, în parte, a acestei hotărâri în sensul stabilirii dobânzii la suma de 2.341,03 euro în loc de 7.375,63 euro. În dezvoltarea motivului de recurs invocat s-a arătat că instanța de apel a confirmat regretabila greșeală a tribunalului de a se fi pronunțat ultra petita prin obligarea pârâtei la plata unei dobânzi în cuantum de 7.375,63 euro, cu toate că reclamanta a solicitat doar o dobândă în cuantum de 2.341,03 euro. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, apreciind ca fiind neîntemeiate susținerile recurentei față de petitul cererii de chemare în judecată.

Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra cererilor deduse judecății nu-și găsește justificare în cauză, întrucât apelul a fost respins, iar instanța de apel nu a rejudecat cererea de chemare în judecată spre a se fi pronunțat, ea însăși, asupra fondului acesteia, și spre a fi antrenat, astfel, situația vizată: ultra petita. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL Brașov împotriva Deciziei nr. 25/Ap din 22 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.