ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4553/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4553/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC M.T. SA le-a chemat în
judecată pe pârâtele SC I. SA Târgoviște, SC I. SA Ploiești și SC E. SA
Rovinari și a solicitat, ca prin sentința care se va pronunța să se dispună
rezilierea contractului de vânzare – cumpărare, privind două tractoare în
valoare de 400.000.000 lei, precum și a unui escavator în valoare de
670.000.000 lei, plus T.V.A. Acțiunea a fost precizată la data de 16 aprilie
2003, când reclamanta a solicitat și nulitatea absolută a facturii emisă de SC
I. SA Ploiești.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 68
din 4 februarie 2004, după administrarea probelor a admis acțiunea precizată și
a constatat nulitatea absolută a facturii din 28 decembrie 2000, emisă de SC I.
SA Ploiești cu motivarea că la data încheierii convenției materializată prin
factura menționată, bunurile nu au fost predate, fapt constatat de expertiză și
recunoscut indirect de pârâta SC I. SA Ploiești. S-a mai reținut și faptul că
SC I. SA Ploiești are în evidența contabilă analitică la nivelul anului 2000 un
tractor și un escavator, amortizat integral.
Instanța de fond a apreciat că
factura este lovită de nulitate întrucât nu există nici o dovadă că bunurile
cumpărate au fost predate.
Sentința, a fost apelată de pârâtele
SC I. SA Ploiești și SC I. SA Târgoviște, iar Curtea de Apel Craiova prin
decizia nr. 270 din 11 iunie 2004 a admis apelul și a schimbat sentința în
sensul respingerii acțiunii. Curtea a stabilit că utilajele au fost livrate și
trecute în custodie, că reclamanta a înregistrat factura în evidențele
contabile și a dedus T.V.A. din luna decembrie 2000 în decontul depus la D.G.F.P.
Gorj la 24 ianuarie 2001 și, în fine, că nu există motive de nulitate a
facturii câtă vreme este un act emis de D.G.F.P. și nu s-a dovedit că este fals
sau obținut pe căi ilegale.
Împotriva deciziei pronunțată de
Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, reclamanta SC M.T. SA fără să invoce
motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esență, recurenta a susținut că
decizia este netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată contrar probelor
aflate la dosar. Din concluziile raportului de expertiză, recurenta apreciază
că rezultă fără dubiu faptul că factura este lovită de nulitate pentru că a
fost emisă nelegal de SC I. SA Ploiești. A mai susținut că factura poartă
ștampila și semnătura reprezentanților acestei societăți, cu toate că nu
aparține județului Prahova ci județului Dâmbovița. A mai susținut că SC I. SA
Târgoviște nu era înființată și nu putea obține și elibera facturi înaintea
înființării. Recurenta a menționat că nu avea relații comerciale cu SC I. SA
Târgoviște, că la dosar nu se află nici o dovadă din care să rezulte că marfa a
rămas în custodie sau că este deținută de SC E. SA. Faptul că s-a încercat
fraudarea societății SC M.T. SA rezultă din raportul de expertiză din
notificarea și adresa care evidențiază nepredarea utilajelor nici până la
această dată. Recurenta a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 966 C. civ., referitoare la cauza ilicită și imorală și în consecință a
solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Din expunerea motivelor de recurs,
rezultă că recurenta a invocat un singur motiv de nelegalitate susținând, în
alți termeni, că obligația este fondată pe o cauză ilicită și imorală. Cu toate
acestea deși citează art. 966 C. civ., nici un argument invocat nu sprijină
susținerea sa.
Cu privire la emiterea facturii a
cărei nulitate se solicită din raportul de expertiză rezultă că aceasta a fost
înregistrată în evidența contabilă a SC M.T. SA și că urmare acestei
înregistrări, recurenta a dedus T.V.A., conform decontului depus pe luna
decembrie 2000 la D.G.F.P. Gorj. Prin urmare, factura a fost acceptată sub
toate aspectele de către recurentă atât ca document fiscal cât și ca dovadă a
operațiunii juridice la care se referă.
Faptul că operațiunea juridică pe
care o confirmă emiterea facturii, a avut loc, rezultă și din procesul verbal
de custodie încheiat între SC I. SA și SC M.T. SA, prin care sunt numite
mijloacele fixe, “proprietatea SC M.T. SA, care fac obiectul facturii de
vânzare din 28 decembrie 2000”.
Așadar, nu numai că din punct de
vedere contabil factura respectivă a fost înregistrată dar și din punctul de
vedere al confirmării raportului juridic în sens de negotium, operațiunea
respectivă a fost confirmată așa încât s-a reținut corect că nu există motive
care să atragă nulitatea înscrisului respectiv. Mai este de reținut și faptul
că prin adresa din 25 februarie 2001, SC I. SA Ploiești i-a comunicat
recurentei acordul său ca plata utilajelor să se efectueze într-o perioadă de 6
luni de la momentul ridicării.
Este nerelevantă împrejurarea că
factura emisă de SC I. SA Ploiești aparține unui carnet de facturi procurat de
SC I. SA Târgoviște de D.G.F.P. Dâmbovița, întrucât cele două pârâte sunt ale
aceluiași acționar, ca de altfel și SC E. SA câtă vreme este confirmată de
beneficiar, confirmare care alături de celelalte înscrisuri amintite fac dovada
livrării utilajelor care se află în custodie, așa cum se confirmă, prin
procesul verbal de custodie semnat de reprezentantul recurentei.
În consecință nu poate fi primită
critica potrivit căreia obligația pe care o confirmă înscrisul a cărui anulare
se cere este fondată pe o cauză nelicită, astfel că potrivit art. 312 C. proc.
civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanta SC M.T. SA, împotriva deciziei nr. 270 din 11 iunie 2004
a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 7 octombrie 2005.