ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2845/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2845/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 martie 1998,
reclamanta SC B.R. SA Brașov a chemat în judecată pârâtele SC E.P. SRL Tecuci,
SC A. SRL Brașov, SC T. SA Brașov și B.P. SA, filiala Tecuci, solicitând ca, în
baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligate, în solidar, la plata
sumei de 805.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 14 bucăți
tractoare pentru care s-a emis cecul nr. D0050034280, fără acoperire, cu
dobânda aferentă și cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a solicitat instituirea unui sechestru
asigurator, și-și precizează acțiunea, în sensul că înțelege să se judece numai
cu pârâta SC T. SA Brașov și depune calculul dobânzilor solicitate inițial, dar
necuantificat.
Pârâta SC T. SA a formulat cerere de chemare în
garanție a fostului administrator C.M.
Prin sentința civilă nr. 1565 din 20 decembrie 2000,
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
acțiunea, astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata sumei de
805.424.885 lei contravaloare produse, 928.896.500 lei dobânda legală raportată
la taxa de scont și cheltuieli de judecată, dispunând și instituirea unui
sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâtei.
De asemenea, a anulat cererea de chemare în garanție
ca insuficient timbrată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că, în baza comenzii, nr. 328 din 7 octombrie 1997, emisă de pârâta SC
T. SA Brașov, reclamanta a livrat marfă, reprezentând un lot de 14 bucăți
tractoare, pentru care a emis factura, nr. 564436 din 7 octombrie 1997, în
valoare de 964,821,330 lei, factură confirmată de reprezentantul său C.M.
Cu ordinele de plată nr. 118/1997, nr. 4/1998 și cu
procesele verbale de compensare, pârâta a achitat o parte din debit, rămânând
un rest de 805.424.885 lei la care s-a calculat dobânda comercială în raport de
taxa de scont a B.N.R.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta,
criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de
fapt, iar, pe de altă parte, se consideră că au fost încălcate prevederile art.
85 și 87 pct. 2 C. proc. civ., procedura de citare fiind viciată, fapt ce a dus
la încălcarea dreptului la apărare.
Se critică și măsura repunerii pe rol a cauzei,
considerând că trebuia menținută această măsură până la soluționarea procesului
penal.
Din moment ce reclamanta a acceptat, inițial, ordinul
de plată, menționat în factura emisă, este culpa acesteia că, ulterior, a
acceptat înlocuirea acestuia cu un cec, emis de o altă persoană juridică, și
care dovedește voința acestuia să fie plătită de beneficiara celor 14
tractoare, respectiv, SC E.C. SRL.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 437 din 4 iulie 2001, a
respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluției dată, instanța de apel reține
că nu au fost încălcate dispozițiile art. 87 pct. 2 C. proc. civ., întrucât,
pentru termenul din 8 septembrie 1999, procedura a fost îndeplinită prin
afișare, iar prin măsurile luate, pârâta nu a fost prejudiciată la această
dată, dispunându-se repetarea procedurii de citare prin reprezentant, astfel că
nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, a fost înlăturată și critica privind
repunerea pe rol a cauzei, având în vedere precizarea la acțiune cu referire
cadrul procesual pasiv, nefiind întrunite condițiile art. 244 pct. 2 C. proc.
civ.
În ce privește precizarea la acțiune, s-a reținut că
pârâta a fost legal citată cu un exemplar al acesteia, citarea fiind făcută
prin reprezentant.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut
că s-au avut în vedere probele administrate, respectiv, factura acceptată la
plată în condițiile art. 46 C. com., iar faptul că, ulterior, reclamanta a
acceptat și o filă CEC nu o împiedică să folosească ordinul de plată și factura
drept probe și să cheme în judecată pe cei care le-au emis.
La calculul dobânzii comerciale, motivează instanța
de apel, s-a avut în vedere scadența plății, stabilită prin factură la 20 de
zile de la data livrării, cât și taxa de scont a B.N.R., care se lua în
considerare și înainte de apariția O.G. nr. 9/2000.
La data de 4 octombrie 2001, pârâta a declarat
recurs, în termen, legal și timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate
și netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Se susține că procedura de citare a fost viciată,
întrucât s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 87 pct. 2 C. proc.
civ., nefiind citată prin reprezentant, deși este o persoană juridică de drept
privat, lipsa procedurii de citare determinând lipsa dreptului la apărare și fără
mențiunea timbrajului pentru cererea de chemare în garanție.
De asemenea, se susține că au fost încălcate
dispozițiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cauzei trebuind
menținută până la soluționarea definitivă a procesului penal, privind pe administratorii
SC E.C. SRL și SC A. SRL.
Consideră recurenta că au fost încălcate și
dispozițiile art. 132 C. proc. civ., instanța de apel nepronunțându-se asupra
tardivității completării acțiunii.
În ce privește fondul cauzei, recurenta susține că
instanța de apel nu a înțeles fundamentul și conținutul raporturilor juridice
între părți, nu factura emisă fiind relevantă ci CEC -ul, așa cum rezultă din
petitul acțiunii.
Cu privire la dobânzi, nu s-a motivat data de la care
s-au calculat și modul de calcul, știut fiind că, la data nașterii raporturilor
juridice, O.G. nr. 9/2000 nu era în vigoare și nu s-a ținut cont nici de
protocolul încheiat la data de 5 ianuarie 1998.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, potrivit art. 87 pct. 2 C. proc.
civ., persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentant, dar
această dispoziție legală nu a fost încălcată.
Astfel, la termenul din 8 septembrie 1999, instanța
de fond, constatând lipsa de procedură cu pârâta recurentă, a acordat termen,
la data de 6 octombrie 1999, când citarea s-a făcut prin reprezentant și cu
mențiunea achitării taxei de timbru pentru cererea de chemare în garanție,
fiind fixat și cuantumul acesteia.
De altfel, la toate termenele ce au fost acordate,
recurenta a fost citată, conform art. 87 pct. 2 C. proc. civ. și cu mențiunea
timbrajului, situație în care criticile, privind nelegala citare, încălcarea
dreptului la apărare și nesoluționarea pe fond a cererii de chemare în
garanție, vor fi înlăturate.
În ce privește susținerea, potrivit căreia precizarea
la acțiune reprezintă, în realitate, o modificare a acesteia, ce s-a făcut
tardiv, Curtea consideră soluțiile pronunțate legale și temeinice, având în
vedere dispozițiile art. 132 C. proc. civ.
Astfel, în considerarea principiului disponibilității,
instanțele au luat act de renunțarea la judecată cu celelalte părți, de
precizarea temeiului legal al cererii, cât și de stabilirea cuantumului
dobânzilor, capăt de cerere formulat inițial.
Faptul schimbării temeiului legal și renunțării la
judecată, cât și precizarea câtimii pretențiilor, nu poate fi considerat o
modificare a acțiunii, încadrându-se în dispozițiile art. 132 alin. (3)C. proc.
civ.
Cu privire la repunerea pe rol a cauzei, Curtea
reține că, prin precizarea cadrului procesual pasiv de către reclamantă, nu se
mai justifica menținerea măsurii suspendării procesului penal, privind terții
adiacenți la afacerea comercială remisă, spre judecată, instanței civile.
În ce privesc criticile asupra modului de soluționare
a fondului cauzei, le consideră nejustificate.
Astfel, potrivit art. 46 C. com., reclamanta-intimată
a făcut dovada livrării lotului de 14 tractoare în baza comenzii emise de
pârâta-recurentă, fapt confirmat de aceasta chiar prin protocolul de care face
vorbire, perfectat pentru achitarea contravalorii unei părți din marfă, dar
fără să se stipuleze că restul nu se va mai achita.
Faptul restituirii cărților de identitate nu înseamnă
și restituirea tractoarelor, acestea rămânând, în fapt, la recurenta-pârâtă
prin stăpânirea materială în integralitatea atributelor ei.
Raportul juridic intervenit, respectiv, comandă
urmată de executare, are ca temei art. 36 C. com., achitarea parțială a
prețului facturat, făcând dovada deplină în favoarea reclamantei-intimate.
În ce privește calculul dobânzii comerciale, Curtea
apreciază că s-a avut în vedere data scadenței, conform facturii și că,
potrivit practicii judiciare anterioare apariției O.G. nr. 9/2000, pentru
dobânda comercială, s-a luat în considerație taxa de scont a B.N.R.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Brașov,
împotriva deciziei nr. 437 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția
comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2003.