ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2845/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 martie 1998,

reclamanta SC B.R. SA Brașov a chemat în judecată pârâtele SC E.P. SRL Tecuci,

SC A. SRL Brașov, SC T. SA Brașov și B.P. SA, filiala Tecuci, solicitând ca, în

baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligate, în solidar, la plata

sumei de 805.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 14 bucăți

tractoare pentru care s-a emis cecul nr. D0050034280, fără acoperire, cu

dobânda aferentă și cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta a solicitat instituirea unui sechestru

asigurator, și-și precizează acțiunea, în sensul că înțelege să se judece numai

cu pârâta SC T. SA Brașov și depune calculul dobânzilor solicitate inițial, dar

necuantificat.

Pârâta SC T. SA a formulat cerere de chemare în

garanție a fostului administrator C.M.

Prin sentința civilă nr. 1565 din 20 decembrie 2000,

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea, astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata sumei de

805.424.885 lei contravaloare produse, 928.896.500 lei dobânda legală raportată

la taxa de scont și cheltuieli de judecată, dispunând și instituirea unui

sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâtei.

De asemenea, a anulat cererea de chemare în garanție

ca insuficient timbrată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că, în baza comenzii, nr. 328 din 7 octombrie 1997, emisă de pârâta SC

T. SA Brașov, reclamanta a livrat marfă, reprezentând un lot de 14 bucăți

tractoare, pentru care a emis factura, nr. 564436 din 7 octombrie 1997, în

valoare de 964,821,330 lei, factură confirmată de reprezentantul său C.M.

Cu ordinele de plată nr. 118/1997, nr. 4/1998 și cu

procesele verbale de compensare, pârâta a achitat o parte din debit, rămânând

un rest de 805.424.885 lei la care s-a calculat dobânda comercială în raport de

taxa de scont a B.N.R.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta,

criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de

fapt, iar, pe de altă parte, se consideră că au fost încălcate prevederile art.

85 și 87 pct. 2 C. proc. civ., procedura de citare fiind viciată, fapt ce a dus

la încălcarea dreptului la apărare.

Se critică și măsura repunerii pe rol a cauzei,

considerând că trebuia menținută această măsură până la soluționarea procesului

penal.

Din moment ce reclamanta a acceptat, inițial, ordinul

de plată, menționat în factura emisă, este culpa acesteia că, ulterior, a

acceptat înlocuirea acestuia cu un cec, emis de o altă persoană juridică, și

care dovedește voința acestuia să fie plătită de beneficiara celor 14

tractoare, respectiv, SC E.C. SRL.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 437 din 4 iulie 2001, a

respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției dată, instanța de apel reține

că nu au fost încălcate dispozițiile art. 87 pct. 2 C. proc. civ., întrucât,

pentru termenul din 8 septembrie 1999, procedura a fost îndeplinită prin

afișare, iar prin măsurile luate, pârâta nu a fost prejudiciată la această

dată, dispunându-se repetarea procedurii de citare prin reprezentant, astfel că

nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

De asemenea, a fost înlăturată și critica privind

repunerea pe rol a cauzei, având în vedere precizarea la acțiune cu referire

cadrul procesual pasiv, nefiind întrunite condițiile art. 244 pct. 2 C. proc.

civ.

În ce privește precizarea la acțiune, s-a reținut că

pârâta a fost legal citată cu un exemplar al acesteia, citarea fiind făcută

prin reprezentant.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut

că s-au avut în vedere probele administrate, respectiv, factura acceptată la

plată în condițiile art. 46 C. com., iar faptul că, ulterior, reclamanta a

acceptat și o filă CEC nu o împiedică să folosească ordinul de plată și factura

drept probe și să cheme în judecată pe cei care le-au emis.

La calculul dobânzii comerciale, motivează instanța

de apel, s-a avut în vedere scadența plății, stabilită prin factură la 20 de

zile de la data livrării, cât și taxa de scont a B.N.R., care se lua în

considerare și înainte de apariția O.G. nr. 9/2000.

La data de 4 octombrie 2001, pârâta a declarat

recurs, în termen, legal și timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate

și netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține că procedura de citare a fost viciată,

întrucât s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 87 pct. 2 C. proc.

civ., nefiind citată prin reprezentant, deși este o persoană juridică de drept

privat, lipsa procedurii de citare determinând lipsa dreptului la apărare și fără

mențiunea timbrajului pentru cererea de chemare în garanție.

De asemenea, se susține că au fost încălcate

dispozițiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cauzei trebuind

menținută până la soluționarea definitivă a procesului penal, privind pe administratorii

SC E.C. SRL și SC A. SRL.

Consideră recurenta că au fost încălcate și

dispozițiile art. 132 C. proc. civ., instanța de apel nepronunțându-se asupra

tardivității completării acțiunii.

În ce privește fondul cauzei, recurenta susține că

instanța de apel nu a înțeles fundamentul și conținutul raporturilor juridice

între părți, nu factura emisă fiind relevantă ci CEC -ul, așa cum rezultă din

petitul acțiunii.

Cu privire la dobânzi, nu s-a motivat data de la care

s-au calculat și modul de calcul, știut fiind că, la data nașterii raporturilor

juridice, O.G. nr. 9/2000 nu era în vigoare și nu s-a ținut cont nici de

protocolul încheiat la data de 5 ianuarie 1998.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, potrivit art. 87 pct. 2 C. proc.

civ., persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentant, dar

această dispoziție legală nu a fost încălcată.

Astfel, la termenul din 8 septembrie 1999, instanța

de fond, constatând lipsa de procedură cu pârâta recurentă, a acordat termen,

la data de 6 octombrie 1999, când citarea s-a făcut prin reprezentant și cu

mențiunea achitării taxei de timbru pentru cererea de chemare în garanție,

fiind fixat și cuantumul acesteia.

De altfel, la toate termenele ce au fost acordate,

recurenta a fost citată, conform art. 87 pct. 2 C. proc. civ. și cu mențiunea

timbrajului, situație în care criticile, privind nelegala citare, încălcarea

dreptului la apărare și nesoluționarea pe fond a cererii de chemare în

garanție, vor fi înlăturate.

În ce privește susținerea, potrivit căreia precizarea

la acțiune reprezintă, în realitate, o modificare a acesteia, ce s-a făcut

tardiv, Curtea consideră soluțiile pronunțate legale și temeinice, având în

vedere dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

Astfel, în considerarea principiului disponibilității,

instanțele au luat act de renunțarea la judecată cu celelalte părți, de

precizarea temeiului legal al cererii, cât și de stabilirea cuantumului

dobânzilor, capăt de cerere formulat inițial.

Faptul schimbării temeiului legal și renunțării la

judecată, cât și precizarea câtimii pretențiilor, nu poate fi considerat o

modificare a acțiunii, încadrându-se în dispozițiile art. 132 alin. (3)C. proc.

civ.

Cu privire la repunerea pe rol a cauzei, Curtea

reține că, prin precizarea cadrului procesual pasiv de către reclamantă, nu se

mai justifica menținerea măsurii suspendării procesului penal, privind terții

adiacenți la afacerea comercială remisă, spre judecată, instanței civile.

În ce privesc criticile asupra modului de soluționare

a fondului cauzei, le consideră nejustificate.

Astfel, potrivit art. 46 C. com., reclamanta-intimată

a făcut dovada livrării lotului de 14 tractoare în baza comenzii emise de

pârâta-recurentă, fapt confirmat de aceasta chiar prin protocolul de care face

vorbire, perfectat pentru achitarea contravalorii unei părți din marfă, dar

fără să se stipuleze că restul nu se va mai achita.

Faptul restituirii cărților de identitate nu înseamnă

și restituirea tractoarelor, acestea rămânând, în fapt, la recurenta-pârâtă

prin stăpânirea materială în integralitatea atributelor ei.

Raportul juridic intervenit, respectiv, comandă

urmată de executare, are ca temei art. 36 C. com., achitarea parțială a

prețului facturat, făcând dovada deplină în favoarea reclamantei-intimate.

În ce privește calculul dobânzii comerciale, Curtea

apreciază că s-a avut în vedere data scadenței, conform facturii și că,

potrivit practicii judiciare anterioare apariției O.G. nr. 9/2000, pentru

dobânda comercială, s-a luat în considerație taxa de scont a B.N.R.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Brașov,

împotriva deciziei nr. 437 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2003.