ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1813/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 februarie 2000, reclamanta SC V.F.C. SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâta SC A.P. SRL Timișoara, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea contractului de schimb din 27 februarie 1997, restabilirea situației anterioare, de restituire a autoturismului, un camion marca Mercedes, în valută sau în lei (120.000.000), actele de identitate a mașinii sau plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință cu dobândă și cheltuieli de judecată, precum și instituirea sechestrului asigurător. La data de 30 iunie 2000, pârâta a chemat în garanție pe T.P., solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, în ceea ce o privește, aceasta să fie obligată la plată, întrucât a fost proprietarul de la care a cumpărat mașina.

Prin sentința civilă nr. 1477 din 3 octombrie 2000, Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată a reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului de schimb, prin care pârâta a cedat reclamantei autoutilitara Iveco, în valoare de 120.000.000 lei, și a achitat suma de 48.000.000 lei în schimbul autoutilitarei, camion Mercedes, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 120.000.000 lei, contravaloare camion Mercedes, a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra acestuia până la soluționarea dosarului nr. 1900/2000 al Tribunalului Timiș, respingând restul capetelor de cerere, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 722 din 2 iulie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, în sensul că a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe T.P.

la plata sumei de 120.000.000 lei, reprezentând despăgubiri și 8.538.000 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor și respingând apelul reclamantei. În contra acestei soluții, chematul în garanție T.P. a declarat recurs, susținând, în esență, că litigiul s-a soluționat în lipsa sa, și nu a cunoscut situația autovehiculului pe care l-a folosit în firma sa și pe care, ulterior, l-a vândut pârâtei. Recursul chematului în garanție este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care recurentul le face prin recursul de față, în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate. În speță, se constată că reclamantul chemat în garanție a fost legal citat la domiciliul său din str. C.B., precum și prin publicitate, la ușa instanței, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. În ceea ce privește răspunderea chematului în garanție, corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 1337 C. civ., reținând că răspunderea vânzătorului pentru evicțiune nu este condiționată de anularea sau rezilierea contractului de vânzare-cumpărare. Astfel că, recursul chematului în garanție, se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare. Având în vedere aceste soluții, recurentul va fi obligat, potrivit art. 274 C. proc.

civ., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.300.000 lei, către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chematul în garanție T.P., împotriva deciziei nr. 722 /A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe recurent să plătească intimatei, SC A.P. SRL, suma de 8.370.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.