ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2856/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2856/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC A.S.R. SA Timișoara a
chemat în judecată pe pârâta SC D.S.S. SRL Tergova, solicitând obligarea
acesteia la plata sumei de 94.589.800 lei cu titlu de pretenții.
Reclamanta a arătat că s-a încheiat
cu asigurătorul SC A.S.R. SA, sucursala județeană Timiș, și pârâtă, contractul
de asigurare facultativă de garanție nr. 00017604 și polița de asigurare de
garanție nr. A 0017604, ce constituie accesorii ale contractului de
vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, încheiat de pârâtă cu SC D.A.R. SA
Craiova și că a plătit către SC D.A.R. SA, suma de 94.539.600 lei.
Prin sentința nr. 418 din 14 martie
2000, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că
reclamanta nu a depus acte contabile din care să reiasă că a plătit
beneficiarului, SC D.A.R. SA, suma de 94.539.800 lei, întrucât actul aflat la
dosar nu face dovada că s-a plătit suma, nefiind semnat și ștampilat de
unitatea emitentă.
SC A.S.R. SA Timișoara a declarat
apel împotriva acestei sentințe, care a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia
nr. 549 din 5 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva deciziei nr. 549 din 5 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara, care a
fost admis prin decizia nr. 6558 din 14 noiembrie 2001 a Curții Supreme de
Justiție, secția comercială, cauza fiind trimisă, pentru judecare, la Curtea de
Apel Timișoara.
Prin decizia nr. 41 din 25 iunie
2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, a admis în
parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească suma de 56.724.674 lei cu
titlu de pretenții.
Instanța de apel a reținut că pârâta
nu a plătit la scadență ratele pentru autoturism, astfel că reclamanta SA A.S.R.
SA a efectuat plata către vânzător și a preluat autoturismul pe care l-a vândut
la licitație publică, iar diferența de preț, rămasă de achitat către pârâtă,
este de 56.724.674 lei și nu de 48.215.238 lei, cât susține pârâta, prin
întâmpinare.
Pârâta a declarat recurs, susținând
următoarele: reclamanta nu a prezentat acte care să facă dovada plății ratelor
neachitate către vânzător, desfășurătorul prezentat nefiind o probă în sensul art.
1191 C. civ., plățile efectuate de SC A.S.R. SA, după trecerea autoturismului
în proprietatea sa, nu sunt opozabile pârâtei; în momentul trecerii mașinii în
proprietatea reclamantei, debitul era de 24.587.542 lei și nu 94.539.800 lei,
cât a plătit reclamanta.
- prin vânzarea la licitație,
reclamanta a obținut 48.215.238 lei, mai mult decât suma neachitată de către
pârâtă, nu a preluat mașina și a continuat să facă plăți.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
- conform art. 2 al Cap. VII din
contractul de asigurare facultativă de garanție, încheiat între SC A.S.R. SA, sucursala
Timiș, și SC D.S.S. SRL, în caz de executare silită a bunului gajat, toate
cheltuielile, spezele, precum și toate sumele rămase neacoperite prin
valorificarea gajului, sunt și rămân în sarcina asiguratului, care va răspunde
cu toate bunurile sale mobile și imobile.
- pârâta nu a respectat clauzele
contractuale, astfel că autoturismul a fost vândut la licitație publică de
către reclamantă, iar suma de 56.724.674 lei este diferența dintre prețul de
vânzare, stabilit de SC D.A.R. SA, și suma obținută prin vânzarea la licitație.
În concluzie, criticile formulate de
recurentă nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și
urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta, SC D.S.S. SRL Tergova,
împotriva deciziei nr. 41 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 30 mai 2003.