ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2004

Asupra recursului se rețin următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr.4341/1999 S.C. T.T. S.A. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. O.I. S.R.L. să oblige pârâta la plata sumei de 628.827.706,47 sau la 39.842,09 dolari SUA reprezentând contravaloare a 386 baloți țesături bumbac la 14.405.933,25 lei sau 912,75 dolari SUA, reprezentând cheltuieli de reimprimare a țesăturilor în vederea înlocuirii mărfii refuzate, la 56.457.696 lei reprezentând cheltuieli de recondiționare a mărfii restituite, la 156.281.152,44 lei dobânzi cu cheltuieli de judecată.

La data de 1 septembrie 1999 pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. O. S.A. prin care solicită obligarea acesteia la plata despăgubirilor.

La data de13 octombrie 1999 reclamanta precizează cuantumul exact al sumelor solicitate arătând că S.C. O. S.A. le-a achitat la data de 9 septembrie 1999 suma de 148.143.304 lei reprezentând la data respectivă echivalentul la 5.771,48 dolari SUA.

La data de 3 mai 2000 reclamanta a depus la dosar o nouă cerere de precizarea acțiunii solicitând obligarea pârâtei și chematei în garanție, în solidar, la plata sumei de 108.527.534 lei echivalentul a 5.834 dolari SUA și la plata dobânzilor comerciale pe perioada 9 septembrie 1999 – 9 februarie 2000 în sumă de 51.978.333 lei.

Tribunalul București prin sentița civilă nr.2680 din 4 aprilie 2001, a admis acțiunea precizată și cererea de chemare în garanție.

Chemata în garanție a fost obligată la plata sumei de 655.837.333 lei cu titlu de despăgubiri și dobândă comercială pe perioada 18 ianuarie 1999 – 9 iulie 1999 și 10 iulie 1999 – 14 octombrie 2000 fiind omologat raportul de expertiză efectuat de expert I.E.

Chemata în garanție a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.774.725 lei către reclamantă și la 1.461.634 lei către pârâtă.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut din actele dosarului și expertiza mai sus menționată că în baza unui contract reclamanta a predat pârâtei marfă în valoare de 39.842,09 dolari pentru a fi transportată în Italia. Mașina  ce  a  transportat   marfa    s-a    răsturnat într-un pârâu, bunurile transportate au suferit degradări a căror contravaloare a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză. În baza contractului de asigurare a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Curtea de Apel București prin decizia civilă nr.1284 din 2 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul formulat de chemata în garanție împotriva sentinței mai sus menționate dispunând îndreptarea erorii din încheierea de la 26 iunie 2001 în sensul că apelanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică instanța respingând cererea.

S.C. O. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 312 alin. (3) pct. 8, 9 și 10 din art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:

În conformitate cu prevederile condițiilor de asigurare au stabilit cuantumul efectiv al prejudiciului produs în urma intervenirii evenimentului asigurat la suma de 175.431.235 lei din care au achitat 87,83% deoarece asiguratul nu a plătit integral rata a II-a a primei de asigurare care era scadentă la data de 8 octombrie 1998, cazul producându-se la 21 decembrie 1998.

Prin neplata în întregime a ratei scadente asigurătorul a încălcat prevederile art.10.5 din Condițiile de asigurare unde se precizează „să achite obligațiile de plată a primei de asigurare în cuantumul și la datele scadente stabilie în contract”.

Greșit au reținut instanțele că la data producerii evenimentului asigurat efectele poliței de asigurare nu erau suspendate.

Decizia pronunțată este lipsită de temei legal, deși se reține că au achitat suma de 148.143.504 lei la data de 9 iulie 1999 expertul a procedat la transformarea în dolari SUA la data de 14 octombrie 2000 a întregii sume considerată ca datorată.

Dobânda a fost calculată raportată la cea practicată de bănci deși în ianuarie 2000 a intrat în vigoare O.G. nr.9/2000.

Deși au solicitat efectuarea unei expertize tehnice a cărei necesitate a reieșit din dezbateri proba le-a fost respinsă.

Recursul a fost respins pentru următoarele motive:

Rezultă din actele dosarului că la data de 21 decembrie 1998, autovehiculul pârâtei ce transporta mărfuri aparținând reclamantului a fost antrenat într-un accident rutier în urma căruia parte din marfă a fost deteriorată, iar alta furată.

Prin expertiza efectuată, avută în vedere de instanță, cu privire la care nu s-a pretind că a ignorat sau încălcat dispoziții legale aplicabile în cauză, s-a stabilit ținând seama de dispozițiile art.17 și 23 cuprinse în convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) că prejudiciul suferit de reclamantă se ridică la suma de 803.980.937 lei din care s-a dedus ceea ce s-a achitat, paritatea leu/dolar fiind făcută în raport de dispozițiile art.23 pct.1 din CMR.

Instanța nu putea să aibă în vedere astfel cum susține recurenta expertiza extrajudiciară ce a stabilit un alt cuantum al prejudiciului fără a avea toate datele necesare.

Apărarea recurentei în sensul că trebuia să achite doar 87,83% din cuantumul despăgubirilor deoarece asiguratul nu achitase în întregime cea de a doua rată a primei de asigurare și deci polița de asigurare își suspendase efectele nu putea fi primită deoarece:

Din actele dosarelor, inclusiv reținerile expertizei rezultă că la data de 20 septembrie 1998 cu adresa nr.330 pârâta a solicitat aprobarea eșalonării plății ratei a 2-a din prima de asigurare, iar, recurenta a eliberat anticipat cartea verde și asigurarea CMA, ceea ce echivalează cu o acceptare chiar dacă ulterior la data de 16 octombrie 1998 S.C. O. S.A.comunică asiguratei suspendarea poliței până la plata integrală a celei de a 2-a rate. De reținut că apoi s-a convenit prelungirea perioadei de asigurare cu cea de suspendare și decalarea corespunzătoare a plății ultimelor rate.

Și critica privind modul de calcul al dobânzilor este nefondată. Până la apariția O.G. 9/2000 calculul s-a făcut avându-se în vedere dobânda pentru depozitele la vedere, ținând seama de faptul că reclamanta disponibilitățile bănești le avea într-un astfel de cont și de sumele ce le-ar fi încasat pentru o atare depunere sume de care a fost privată. După apariția O.G. 9/2000 dobânda a fost calculată, astfel cum rezultă din actul aflat la dosar fond, conform dispozițiilor acestui act normativ.

Pentru motivele arătate s-a respins ca nefondat recursul, decizia pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de chemata în garanție S.C. O. S.A. împotriva deciziei nr.1284 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi  4 februarie 2004.