ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 137/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de „M.” SCA

Brașov împotriva deciziei nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta prin

consilier juridic M.S, lipsă fiind intimata S.C. „J.C.” SRL Brașov.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea,

luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile,

constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra

recursului.

Reprezentanta recurentei susține oral motivele de

recurs și pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat și

susținut în fața Curții, după care, Curtea rămâne în pronunțare.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

sub nr.1690/1999 la Tribunalul Brașov, reclamanta S.C. „J.C.” SRL a solicitat

instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta „M.” SA, să pronunțe o

hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de 15.150.370 lei cu titlu

de preț și a sumei de 14.903.362 lei cu titlu de dobândă, cu cheltuieli de

judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății,

reclamanta invocă faptul că în perioada 27 august 1997- 10 decembrie 1997

pârâta nu a achitat prețul pentru marfa livrată și recepționată în sumă de

15.150.370 lei, preț la care s-au calculat și dobânzi.

Prin sentința nr.754 din 30 mai 2000, Tribunalul

Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte

acțiunea reclamantei S.C. „J.C.” SRL și a obligat pârâta”M” SA să plătească

reclamantei suma de 15.150.370 lei preț și suma de 12.765.034 lei dobânzi pe

perioada 27 august 1997- 12 noiembrie 1999.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reține

că, în baza unei comenzi emisă de pârâtă, reclamanta a livrat acesteia marfă în

valoare totală de 32.183.372 lei, din care a achitat suma de 17.816.898 lei,

rămânând o diferență de preț de 15.150.337 lei ce nu a fost achitată, sumă

pentru care s-au calculat dobânzi conform art.43 Cod comercial.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat

apel pârâta „M” SCA Brașov, invocând faptul că a fost în imposibilitate de a se

apăra și că numai cantitatea de 50 m. de stofă a fost livrată în baza comenzii,

aceasta fiind achitată, diferența de cantitate livrată fără comandă fiind

acceptată la plată numai în limita vânzării.

Apelul declarat împotriva hotărârii instanței de

fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr.492 din 2 noiembrie 2000 a

Curții de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține

ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, făcând aplicațiunea

dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat

recurs pârâta „M” SCA Brașov, invocând motivele prevăzute de art.304

pct.5,7,8,9 și 11 Cod procedură civilă și solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei S.C. „J.C.”

SRL.

Recursul pârâtei „M” SCA Brașov este neîntemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se constată că

procedura de citare a fost legal îndeplinită potrivit dispozițiilor art.100 Cod

procedură civilă, aspect ce a fost corect reținut de instanța de apel în

soluționarea pricinii.

Cu privire la fondul cauzei, se observă că instanța

de apel a apreciat corect probele administrate și a interpretat temeinic și

legal înscrisurile depuse de părți în dosar.

Într-adevăr, se constată că pe facturile în cauză

nu sunt mențiuni privind scadența, iar, faptul că în comandă apare cantitatea

de 50 m. este irelevant, atât timp cât pârâta nu a contestat primirea

cantității de marfă pe care nu a achitat-o.

De asemenea, mențiunile comisiei de recepție ale

pârâtei cum că marfa este „în custodie” sunt lipsite de relevanță, fiind

mențiuni unilaterale, exclusiv ale pârâtei.

Cu referire la dobânda comercială calculată la

prețul neachitat, în mod corect instanțele au considerat în speță fiind

incidente dispozițiile art.43 Cod comercial, astfel că, temeinic și legal

pârâta a fost obligată și la plata dobânzii aferente diferenței de preț

neachitat.

Prin urmare, criticile formulate deciziei

pronunțate de instanța de apel nu pot fi primite, acestea neavând suport legal.

În consecință, Curtea va dispune în sensul

respingerii, ca nefondat, a recursului pârâtei „M” SCA Brașov.

Așa fiind, Curtea

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta „M.” SCA Brașov

împotriva deciziei nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov-Secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie

2003.