ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2119/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta G.C. a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâta SC C.E. SRL prin lichidator judiciar să se pronunțe o

sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a apartamentului

înscris în CF a Municipiului Buzău sub nr. 2032 cu nr. cadastral 1243/36, situat

în Municipiul Buzău, Str. Tudor Vladimirescu, precum și a cotei indivize în

suprafață de 13 mp din terenul aferent construcției. În argumentarea acțiunii

reclamanta a susținut că a cumpărat apartamentul prin act sub semnătură privată

că a achitat prețul ferm și serios și că nu s-a încheiat actul autentic de

vânzare-cumpărare, intrarea pârâtei în faliment neavând nicio relevanță asupra obligației

a cărei îndeplinire o solicită.

Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 536

din 16 aprilie 2009, a respins acțiunea apreciind, în raport de actele

dosarului, că împotriva societății pârâte s-a deschis procedura generală de

insolvență, că societatea se află în faza preliminară a inventarierii bunurilor

ca măsură premergătoare lichidării și că bunul este în patrimoniul societății

potrivit procesului verbal de inventariere. A mai constatat instanța că

reclamanta a achitat suma de 78.000 lei în contul prețului, după deschiderea

procedurii falimentului. În final, constatând că obiectul cererii nu este

licit, acțiunea reclamantei a fost respinsă. Pentru valorificarea dreptului de

creanță asupra averii societății, tribunalul a avut în vedere faptul că

reclamanta își poate valorifica dreptul propriu în cadrul procedurii

insolvenței deschisă prin sentința nr. 658 din 2 octombrie 2008.

Apelul. Decizia nr. 157 din 10

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Sentința nr. 536 din 16 aprilie 2009 pronunțată

de Tribunalul Buzău a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești care a respins

apelul reclamantei. Curtea a examinat criticile apelantei și a stabilit că instanța

de fond a reținut în mod corect faptul că bunul se afla în patrimoniul

societății fiind dobândit în urma contractării unui credit de către societate pentru

plata prețului. S-a mai reținut că tribunalul a reținut corect și faptul că

după deschiderea procedurii insolvenței plata prețului nu înlătură intenția de

scoatere a bunului din patrimoniul societății pentru a nu fi valorificat în

cadrul procedurii insolvenței. În plus instanța de apel a reținut că prezumția de

bună-credință a celui ce a încheiat actul este înlăturată de caracterul

fraudulos al acestuia iar în privința art. 93

1

din Legea nr. 85/2006

invocat de apelată, Curtea a reținut că modificarea legii insolvenței a fost

făcută după încheierea actului așa încât aceste dispoziții nu retroactivează.

Recursul. Motivele de recurs.

Împotriva deciziei nr. 157/2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs reclamanta G.C. care a

invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pentru a

susține nelegalitatea soluțiilor anterior pronunțate .

În argumentarea motivului prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină, iar motivele reținute sunt contradictorii și străine de

natura cauzei.

În esență, s-a arătat că nu s-au

administrat probele pe care le-a solicitat, respingerea cererii de probatorii

nefiind motivată, că deși s-a reținut în decizie că se vor analiza motivele de

apel în raport de legislația în vigoare în continuare nu s-a făcut nicio

motivare.

În privința comportamentului fostului

administrator constând în faptul că nu a adus la cunoștința lichidatorului

înstrăinarea imobilului, recurenta opinează că această reținere a instanței nu

prezintă nicio relevanță asupra vânzării. Totodată, consideră autoarea, nu

prezintă nicio relevanță faptul că la data întocmirii actului acesta nu avea

dată certă întrucât la data învestirii instanței înscrisul exista iar prețul

fusese achitat ceea ce demonstrează că dreptul real al recurentei este

independent de gradul de rudenie cu fostul administrator și de deschiderea

procedurii insolvenței care nu-i este opozabilă.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate,

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează încălcarea art. 93

1

din Legea

nr. 85/2006, art. 1294 și art. 1174 C. civ.

Apreciază recurenta că apariția art. 93

1

în cursul soluționării apelului în condițiile în care hotărârea nu intrase în

puterea lucrului judecat impunea aplicarea acestuia. Rațiunea aplicării normei

noi este explicată de recurentă tocmai pe ideea de a reglementa raporturi

juridice născute înainte de deschiderea procedurii și de a recunoaște ca

valabile acele convenții de înstrăinare care îndeplinesc cumulativ condițiile

prevăzute de reglementarea nouă. Nu există pretinsa fraudare a creditorilor

susține recurenta, din moment ce înstrăinarea a avut loc cu 9 luni înainte de

deschiderea procedurii. În final a apreciat că este nerelevantă împrejurarea că

plata sumei de 78.000 lei a fost făcută după deschiderea procedurii insolvenței

întrucât  nu a fost parte în procedura insolvenței iar hotărârea de deschidere

a procedurii nu i-a fost comunicată. Raționamentul instanței în sensul că ar fi

fraudați creditorii societății este considerat de recurentă ca fiind bazat pe

presupuneri și nu pe dovezi clare.

În consecință, recurenta s-a

considerat îndreptățită ca în baza acestor critici care relevă nelegalitatea soluțiilor

anterior pronunțate să solicite admiterea recursului și în fond admiterea acțiunii

așa cum a fost formulată.

Intimata SC C.E. SRL Buzău prin

lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului apreciind că soluția

instanței de apel este legală. A arătat că întreaga motivare din decizia

criticată conduce spre respingerea apelului și numai o eroare a făcut ca în

considerente să se menționeze că apelul este fondat în loc de nefondat. Cu

referire la vânzare, lichidatorul a arătat că societatea nu a emis factură în

contabilitate nefiind evidențiată această vânzare, că înscrisul sub semnătură privată

nu a fost prezentat la data inventarierii bunului ceea ce demonstrează că la

acea dată nu exista.

La dosar a fost anexată hotărârea

judecătorului sindic prin care s-a dispus anularea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 3 noiembrie 2007 sub semnătură privată. Prin

precizările ulterioare intimata a arătat că soluția de anulare a convenției de vânzare-cumpărare

sub semnătură privată a rămas irevocabilă așa încât recursul a rămas fără

obiect.

Recursul este nefondat.

Aspecte prealabile analizei motivelor

de recurs:

care s-a solicitat să se pronunțe o hotărârii care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare a apartamentului în discuție, Societatea C.E. SRL se afla în

procedura insolvenței, drepturile societății fiind valorificate prin

intermediul lichidatorului.

lichidatorul este în drept să introducă acțiuni pentru anularea actelor

frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor.

Valorificând acest drept, lichidatorul a introdus acțiunea care a format

obiectul dosarului nr. 1213/114/2008, în care judecătorul sindic a admis

cererea lichidatorului și a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare

sub semnătură privată încheiat la 3 noiembrie 2007 având ca obiect vânzarea

apartamentului situat în Buzău, Str. Tudor Vladimirescu, dispunând și repunerea

părților în situația anterioară. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului

declarat de pârâta din acel dosar, G.C.

de recurentă și stăruie și în această fază procesuală, având cunoștință de

sentința judecătorului sindic, să se pronunțe o sentință care să țină loc de act

de vânzare-cumpărare invocând aceeași convenție din 3 noiembrie 2007, anulată

printr-o hotărâre irevocabilă.

Legătura dintre judecata sindicului și

acțiunea de față.

După cum s-a arătat în precedent, prin

sentința și decizia Curții de Apel s-a analizat actul de vânzare - cumpărare

încheiat de recurentă cu societatea comercială și s-a stabilit că acesta a fost

încheiat în dauna creditorilor. În plus s-a stabilit că respectivul contract nu

are dată certă și prin urmare nu le este opozabil creditorilor, în acest sens

fiind citat art. 1182 C. civ.

Toate aceste aspecte au intrat în

puterea lucrului judecat și nu ar mai putea să fie repuse în discuție

integrându-le în motivele de nelegalitate invocate sau în chestiunile de fond

motivate distinct de recurentă.

În acest dosar, ca de altfel, și în

recursul soluționat împotriva sentinței pronunțată de judecătorul sindic s-a pus

problema bunei-credințe la încheierea contractului și a lipsei fraudei ca

element care poate sta la baza anulării actelor juridice. La această chestiune s-a

răspuns de cele două instanțe dar în plus, trebuie reținut că frauda în paguba

creditorilor se prezumă. Această prezumție nu se extinde asupra terțului

dobânditor, dar analiza împrejurărilor în care a avut loc vânzarea, în măsura

în care se constată că s-a conturat frauda prin scoaterea bunului din

patrimoniul societății pentru ca acesta să nu poată fi valorificat în procedura

falimentului, nu înlătură dreptul prevăzut de lege de a se dispune anularea

actului respectiv.

În consecință, față de argumentele

expuse, în condițiile în care actul de vânzare-cumpărare a fost anulat

irevocabil nu se mai poate pune problema obligării societății aflată în

faliment la încheierea actului, criticile care au fost formulate în acest

recurs devenind teoretice fără nicio consecință asupra oricărei soluții care ar

putea fi adoptată.

În privința fraudei, din

considerentele deciziei Curții de apel care trimite și la expertiza din dosarul

penal și apreciind că din actele contabile nu rezultă că a fost evidențiată

vânzarea, s-a tras concluzia că scopul vânzării a fost fraudarea societății și

a creditorilor acesteia.

Revenind la criticile din recurs care

au fost susținute sub cuvânt că soluțiile anterioare nu influențează

pronunțarea unei decizii în acest dosar se va reține că motivul prevăzut de

art. 304 alin. (7) C. proc. civ., este nefondat, întrucât decizia instanței de

apel nu conține considerente contradictorii ci dimpotrivă se bazează pe un raționament

logico-juridic care a condus la soluția de respingere a apelului. Faptul că dintr-o

eroare de dactilografie s-a menționat că apelul este nefondat n-are nicio

relevanță deoarece argumentele dezvoltate sunt cele care au condus la soluție.

Aspectele legate de probatorii și de respingerea lor nu pot fi puse în discuție

în recurs deoarece aceste chestiuni vizează netemeinicia și nu nelegalitatea cu

atât mai mult cu cât nu a fost arătat în concret care au fost dispozițiile

legale încălcate.

Verificarea aplicării unui text de

lege și a consecințelor lui nu se poate constitui în critica potrivit căreia hotărârea

ar conține motive contradictorii. În privința aplicării art. 1295 și art. 1176 C.

civ., din examinarea deciziei Curții de apel pronunțată în litigiul care a

vizat anularea contractului de vânzare-cumpărare, se observă că aceste

dispoziții legale au fost analizate iar repunerea în discuție nu mai are nici

un suport în acest moment când se soluționează recursul și nu duce la nicio

finalitate indiferent de analiza care ar putea să fie făcută.

Nu va fi primit nici motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele deja expuse la punctele

anterioare dar și, pentru faptul că, în privința art. 93

1

din Legea nr.

85/2006 nu s-a încălcat principiul neretroactivității. Este relevant să se

precizeze faptul că prin decizia nr. 556 din 26 martie 2010 s-a statuat că

aceste dispoziții nu erau aplicabile întrucât actul de vânzare-cumpărare nu

avea dată certă, anterioară deschiderii procedurii insolvenței.

Aceste chestiuni care vizează

dezlegările date de instanță aplicării art. 93

1

din Legea nr. 85/2006

nu mai pot fi repuse în discuție.

În fine, apărările de fond motivate distinct

de recurentă nu vor fi analizate nu numai pentru că vizează contextul faptic al

litigiului dar și pentru că nu se încadrează în nicio critică argumentată pe

aspecte de nelegalitate.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de reclamanta

G.C.

împotriva deciziei

comerciale nr. 157 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.