ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2869 din 2 decembrie

2003, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea principală formulată de reclamantul C.C., cererea de

intervenție formulată de B.B. SA, precum și cererea reconvențională formulată

de SC C.C. SRL Buzău.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că, în conformitate cu actul de adjudecare din 3

decembrie 2001, în urma licitației organizate, apartamentul în litigiu a fost

adjudecat de către reclamantul - pârât C.C., care a participat în calitate de

creditor, înscris în baza litigiului executoriu, sentința civilă nr. 6336 din

26 septembrie 1997 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 835/1997,

modificată prin decizia civilă nr. 4 din 8 ianuarie 1998 pronunțată de

Tribunalul Vrancea, achitând și diferența până la suma de 97.154.000 lei, în

valoare de 1.140 dolari S.U.A.

Reclamantul - pârât, cât și

intervenienta, bancă în faliment au susținut că pârâta - reclamantă deține

imobilul din Buzău, doar în caliate de detentor precar, astfel că aceasta

trebuie evacuată.

Pârâta - reclamantă a adus

îmbunătățiri imobilului în litigiu, care potrivit expretizei întocmite în cauză

are valoarea de piață de 766.072.000 lei și deține apartamentul din care se

solicită evacuarea sa, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat

din 14 septembrie 2001, iar prin încheierea nr. 7463 din 1 noiembrie 2001 a

judecătorului delegat la Biroul Carte Funciară, Judecătoria Buzău, a fost

admisă cererea cu privire la acest imobil, în sensul de a se intabula dreptul

de proprietate cu titlu de cumpărare.

A mai reținut că deoarece

contractul de vânzare - cumpărare nu a fost desființat, pârâta - reclamantă are

un titlu legal pentru deținerea apartamentului în litigiu, astfel că nu poate

fi evacuată din acesta.

Prin decizia nr. 11 din 23

ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios

administrativ, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C.C. și

pârâta SC C.C. SRL Buzău împotriva sentinței mai sus menționate.

Respingând apelurile

formulate de reclamant și pârâtă, instanța de apel a confirmat soluția

pronunțată de Tribunal, reținând în esență, în ceea ce privește apelul

reclamantului, că pârâta nu se află în situația de detentor precar, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 1791, art. 1793 și urm. C. civ., acesta fiind

proprietar conform actului juridic care nu a fost anulat sau nu s-a constatat

nulitatea absolută a acestuia; de asemenea, nu a contestat dreptul de

proprietate al reclamantului-apelant, dar calea juridică aleasă prin acțiunea

de față nu este cea potrivită, posesorul imobilului fiind de bună credință și

deținându-l cu just titlu, astfel că sentința Tribunalului fiind legală și

temeinică, urmează a fi păstrată.

Referitor la apelul pârâtei,

instanța de apel a reținut că și aici instanța de fond a procedat în mod legal

și temeinic neacordând cheltuieli de judecată, deoarece a respins atât acțiunea

principală, cât și cererea de intervenție, dar și cererea reconvențională

formulată de aceasta, în cadrul procesual de față nefiind oportun și

obligatoriu să formuleze reconvențională pe îmbunătățirile aduse apartamentului

proprietatea sa, deoarece nu era chiriaș sau locatar, fiind deținător în baza

unui just titlu, respectiv act de proprietate, fiind deci proprietarul

apartamentului.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs reclamantul C.C., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în

tot a deciziei instanței de apel și sentinței instanței fondului, iar pe fond,

admiterea cererii de evacuare a intimatei din imobilul adjudecat, cu obligarea

acesteia de a repune imobilul în situația anterioară modificărilor aduse.

Recurentul-reclamant susține

în esență că instanța de apel a aplicat greșit legea, motivat de faptul că a

reținut în mod vădit eronat împrejurarea potrivit căreia calea juridică aleasă

de reclamantul-apelant nu este cea potrivită, - pentru că reclamantul nu a

solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască dreptul de proprietate asupra

imobilului, ci doar să-l evacueze și să-l predea în materialitatea lui.

Susține de asemenea că

instanța a încălcat legea și nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate

în sensul că nu a dat actului de adjudecare calificarea stabilită de legiuitor,

în baza căruia putea dispune evacuarea întrucât imobilul grevat de ipoteca în

favoarea B.B. SA putea fi urmărit în mâinile oricui s-ar găsi, indiferent de

titlul cu care a fost obținut.

Recursul nu este fondat.

Examinând hotărârea

pronunțată de instanța de apel prin prisma criticilor de nelegalitate,

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în contextul în care pct.

10 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant a fost abrogat,

se constată următoarele:

Contractul de vânzare - cumpărare

autentificat din 14 septembrie 2001, - în baza căruia SC C.C. SRL Buzău a

cumpărat imobilul în litigiu liber de orice sarcini, astfel cum rezultă din actele

dosarului și din care se solicită evacuarea sa – nu a fost niciodată

desființat.

Ca atare, în mod corect

instanțele au apreciat că actul de proprietate al pârâtei îi conferă acesteia,

în calitate de titular, atributele dreptului de proprietate, astfel încât, în

speță, - pârâta neaflându-se în situația de detentor precar -  nu sunt

incidente dispozițiile art. 1791, art. 1793 și urm. C. civ.

Drept urmare, deținând cu

just titlu apartamentul în litigiu nu se poate solicita evacuarea pârâtei din

acesta, iar calea juridică aleasă de reclamant în prezenta cauză, în calitate

de adjudecatar nu este într-adevăr cea potrivită, așa cum corect a reținut și

instanța de apel.

În consecință, întrucât

recurentul - reclamant C.C. nu a formulat nicio critică întemeiată, care în

condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

să justifice desființarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută, ca

fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamant, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 11 din

23 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2008.