ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2869 din 2 decembrie 2003, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea principală formulată de reclamantul C.C., cererea de intervenție formulată de B.B. SA, precum și cererea reconvențională formulată de SC C.C. SRL Buzău. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, în conformitate cu actul de adjudecare din 3 decembrie 2001, în urma licitației organizate, apartamentul în litigiu a fost adjudecat de către reclamantul - pârât C.C., care a participat în calitate de creditor, înscris în baza litigiului executoriu, sentința civilă nr. 6336 din 26 septembrie 1997 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 835/1997, modificată prin decizia civilă nr. 4 din 8 ianuarie 1998 pronunțată de Tribunalul Vrancea, achitând și diferența până la suma de 97.154.000 lei, în valoare de 1.140 dolari S.U.A.

Reclamantul - pârât, cât și intervenienta, bancă în faliment au susținut că pârâta - reclamantă deține imobilul din Buzău, doar în caliate de detentor precar, astfel că aceasta trebuie evacuată. Pârâta - reclamantă a adus îmbunătățiri imobilului în litigiu, care potrivit expretizei întocmite în cauză are valoarea de piață de 766.072.000 lei și deține apartamentul din care se solicită evacuarea sa, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 14 septembrie 2001, iar prin încheierea nr. 7463 din 1 noiembrie 2001 a judecătorului delegat la Biroul Carte Funciară, Judecătoria Buzău, a fost admisă cererea cu privire la acest imobil, în sensul de a se intabula dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare.

A mai reținut că deoarece contractul de vânzare - cumpărare nu a fost desființat, pârâta - reclamantă are un titlu legal pentru deținerea apartamentului în litigiu, astfel că nu poate fi evacuată din acesta. Prin decizia nr. 11 din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C.C. și pârâta SC C.C. SRL Buzău împotriva sentinței mai sus menționate.

Respingând apelurile formulate de reclamant și pârâtă, instanța de apel a confirmat soluția pronunțată de Tribunal, reținând în esență, în ceea ce privește apelul reclamantului, că pârâta nu se află în situația de detentor precar, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1791, art. 1793 și urm. C. civ., acesta fiind proprietar conform actului juridic care nu a fost anulat sau nu s-a constatat nulitatea absolută a acestuia; de asemenea, nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului-apelant, dar calea juridică aleasă prin acțiunea de față nu este cea potrivită, posesorul imobilului fiind de bună credință și deținându-l cu just titlu, astfel că sentința Tribunalului fiind legală și temeinică, urmează a fi păstrată.

Referitor la apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că și aici instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic neacordând cheltuieli de judecată, deoarece a respins atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție, dar și cererea reconvențională formulată de aceasta, în cadrul procesual de față nefiind oportun și obligatoriu să formuleze reconvențională pe îmbunătățirile aduse apartamentului proprietatea sa, deoarece nu era chiriaș sau locatar, fiind deținător în baza unui just titlu, respectiv act de proprietate, fiind deci proprietarul apartamentului. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamantul C.C., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanței de apel și sentinței instanței fondului, iar pe fond, admiterea cererii de evacuare a intimatei din imobilul adjudecat, cu obligarea acesteia de a repune imobilul în situația anterioară modificărilor aduse. Recurentul-reclamant susține în esență că instanța de apel a aplicat greșit legea, motivat de faptul că a reținut în mod vădit eronat împrejurarea potrivit căreia calea juridică aleasă de reclamantul-apelant nu este cea potrivită, - pentru că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar să-l evacueze și să-l predea în materialitatea lui. Susține de asemenea că instanța a încălcat legea și nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate în sensul că nu a dat actului de adjudecare calificarea stabilită de legiuitor, în baza căruia putea dispune evacuarea întrucât imobilul grevat de ipoteca în favoarea B.B.

SA putea fi urmărit în mâinile oricui s-ar găsi, indiferent de titlul cu care a fost obținut. Recursul nu este fondat. Examinând hotărârea pronunțată de instanța de apel prin prisma criticilor de nelegalitate, prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în contextul în care pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant a fost abrogat, se constată următoarele: Contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 14 septembrie 2001, - în baza căruia SC C.C. SRL Buzău a cumpărat imobilul în litigiu liber de orice sarcini, astfel cum rezultă din actele dosarului și din care se solicită evacuarea sa – nu a fost niciodată desființat. Ca atare, în mod corect instanțele au apreciat că actul de proprietate al pârâtei îi conferă acesteia, în calitate de titular, atributele dreptului de proprietate, astfel încât, în speță, - pârâta neaflându-se în situația de detentor precar - nu sunt incidente dispozițiile art. 1791, art. 1793 și urm. C. civ.

Drept urmare, deținând cu just titlu apartamentul în litigiu nu se poate solicita evacuarea pârâtei din acesta, iar calea juridică aleasă de reclamant în prezenta cauză, în calitate de adjudecatar nu este într-adevăr cea potrivită, așa cum corect a reținut și instanța de apel. În consecință, întrucât recurentul - reclamant C.C. nu a formulat nicio critică întemeiată, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să justifice desființarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 11 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.