ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2010

Asupra recursurilor de față ; în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii A.D. pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și O.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că prin rezoluția nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.C. - judecător la Tribunalul Buzău, T.M. - notar public, S.G. - conducător carte funciară, A.D., fost director al SC B. SA - Agenția Buzău și O.V. - persoană împuternicită să semneze în numele SC C.M. SA Buzău, sub aspectul infracțiunii de luare de mită, aceeași soluție fiind dată și față de reprezentanții legali al SC C.M. SA Buzău sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită.

S-a reținut în cuprinsul rezoluției că sesizarea reprezentantului legal al SC A.C. SRL Buzău - G.R., în sensul că făptuitorii au acționat concertat și prin cointeresare materială pentru prejudicierea intereselor societății sale, nu se confirmă.

Plângerea formulată de petiționara G.R. împotriva acestei soluții a fost admisă prin rezoluția nr. 60/ll/2/2008 din 06 februarie 2008 a D.N.A. - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, prin care s-a dispus infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe A.D. și O.V. și continuarea cercetărilor față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, respectiv a complicității la această infracțiune.

S-a reținut că au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale, față de cei doi făptuitori, relativ la împrejurarea că în cursul anului 2001 și în virtutea însărcinării de a lichida SC B. SA - Agenția Buzău, A.D. ar fi înlesnit, cu concursul lui O.V., achiziționarea de către SC C.M. SA Buzău - reprezentată de acesta din urmă, a unui imobil la un preț subevaluat, faptă de natură a le aduce amândurora foloase necuvenite.

În concret, începând cu anul 1993, administratorul SC A.C. SRL Buzău - G.R. a contractat de la SC B. SA - Agenția Buzău mai multe credite pe care, în timp, nu Ie-a mai putut rambursa, astfel că banca a acționat societatea debitoare in justiție, obținând titlu executoriu.

Drept urmare, prin încheierea din 21 iulie 1999 a Judecătoriei Buzău, transcrisă sub nr. 923 din 08 mai 2000 (rămasă definitivă și irevocabilă în luna iulie 2001), imobilul din Buzău, achiziționat anterior de SC A.C. SRL Buzău cu unul din creditele amintite și ipotecat în favoarea băncii, a fost adjudecat de aceasta din urmă la valoarea de 4.505.094.000 ROL (stabilită prin expertiza admisă de instanță) în contul datoriilor pe care societatea le înregistra la SC B. SA Agenția Buzău, respectiv suma de 720.434.000 ROL, urmând ca diferența de 3.784.660.000 ROL să fie consemnată la C.E.C. în favoarea SC A.C. SRL Buzău, lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât SC B. SA a intrat în procedura falimentului la 08 februarie 2000.

Se mai reține că, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a încheierii de adjudecare a imobilului, banca a continuat să calculeze dobânzi și penalități la creditele nerambursate de SC A.C. SRL Buzău, ceea ce a determinat acumularea de datorii suplimentare de către aceasta din urmă.

Despre această situație, Sucursala Brăila a B., care coordona și agenția buzoiană, a informat lichidatorii băncii, respectiv pe SC P.M.C. SRL București și SC R.V.A. SA București prin adresa din 20 martie 2001, astfel că Direcțiile contabilitate, juridic și recuperări au întocmit o notă comună înregistrată la SC B. SA sub nr. 1700 din 10 mai 2001, prin care, analizând situația băncii în faliment, au constatat și propus măsuri, notă aprobată de reprezentantul lichidatorului SC R.V.A. SA București la data de 15 mai 2001.

Pentru reglementarea situației creditelor neachitate de SC A.C. SRL Buzău și a imobilului adjudecat de bancă, la data de 21 mai 2001 a fost încheiat un protocol între cele două unități, prima, reprezentată de administratorul G.R., iar cea de-a doua de către directorul de agenție - făptuitorul A.D.

Prin acest protocol, semnat și de către directorul D.N. precum și de un reprezentant al compartimentului juridic al băncii, SC A.C. SRL se obliga să elibereze la data de 01 iulie 2001, în favoarea adjudecatarului, imobilul din Buzău, părțile înțelegând să stingă definitiv litigiul dintre ele.

Se mai reține că între momentul stingerii litigiului dintre SC A.C. și SC B. SA, respectiv 21 mai 2001 și cel al intrării efective în posesia imobilului - 12 iulie 2001, făptuitorul O.V., fost concubin al petiționarei G.R. și deținător al unei procuri de administrare a SC A.C. SRL a adresat lichidatorilor băncii, în nume propriu, la data de 11 iunie 2001 o ofertă de cumpărare a imobilului la prețul de 1.500.000 lei, fără T.V.A.

Oferta a fost transmisă acestora de către directorul Agenției Buzău a B., făptuitorul A.D., cu adresa din 13 iunie 2001 prin care solicita lichidatorilor aprobarea vânzării directe la prețul menționat în ofertă, adresă vizată atât de reprezentantul SC P.M.C. SRL București - M.S. cât și de cel al SC R.V.A. SA București - S.A., cu mențiunea "de acord cu vânzarea, cu respectarea prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată".

Făptuitorul O.V. a continuat formalitățile de dobândire a imobilului, însă ca reprezentant, prin procura autentificată sub nr. 1464 din 19 iunie 2001. Astfel, a semnat la aceeași dată de 19 iunie 2001 ca promitent cumpărător, în numele SC C.M. SA Buzău promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare cu promitentul vânzător SC B. SA, reprezentată prin cele două societăți de lichidare, semnatari ai documentului din partea acestora fiind S.A. și M.S.

În acest document se menționează că promitentul cumpărător va achita o garanție de cel puțin 20% din prețul negociat de 1.785.000.000 lei (1.500.000.000 lei+TVA) în 24 de ore de la data semnării sale, iar după achitarea garanției, promitentul vânzător va înainta propunerea de vânzare judecătorului sindic pentru aprobare. Garanția nu s-a plătit în decursul celor 24 de ore, astfel că procedura de vânzare directă care, conform legii în vigoare la acea dată implica aprobarea judecătorului sindic, nu s-a mai derulat.

La puțin timp imobilul a fost scos la licitație publică de către lichidatori, prin publicarea anunțului de vânzare la locul imobilului, la sediul băncii și într-un cotidian local, apărut la 29 iunie 2001. Licitația publică cu strigare, cu preț de pornire 1.785.000.000 lei s-a derulat în ziua de 12 iulie 2001, cu participarea comisiei numită prin Decizia nr. 2754/2001 a lichidatorilor, din componența căreia au făcut parte: D.N., A.D. și l.C. La licitație s-a înscris și a depus avansul de participare doar SC C.M. SA Buzău, prin reprezentantul O.V., care a și adjudecat imobilul din Buzău, proprietatea băncii, la prețul de 1.785.000.000 lei, inclusiv TVA, achitat integral, după care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1745/2001. Referitor la făptuitorul A.D. s-a arătat că acesta a fost mandatat prin procura specială nr. 1748 din 12 iulie 2001 să semneze în numele lichidatorilor actul translativ de proprietate pe care l-a și redactat.

Cu privire la modul de înstrăinare al imobilului, prin adresa din 7 mai 2008, reprezentanții celor două societăți de lichidare au precizat că oferta de cumpărare cu suma de 1.785.000.000 lei a fost acceptată avându-se în vedere lista cu prețurile de circulație informativă pentru locuințele din municipiul Buzău, luată în considerație și de notarul public ce a autentificat contractul, precum și raportul cerere-ofertă pentru imobilele cu specific bancar, care a inclus o singură ofertă de cumpărare.

S-a mai reținut că din aceeași adresă reiese că rolul lichidatorului în procedura falimentului este de a proceda cu maximă celeritate la vânzarea activelor aflate în patrimoniul băncii în vederea îndestulării creditorilor înscriși la masa credală, că menținerea acestui imobil în portofoliul băncii ar fi generat cheltuieli de întreținere și pază și impozite datorate bugetului local, că prețul la care a fost valorificat imobilul nu a fost contestat de creditorii băncii în faliment, aceștia fiind singurii îndreptățiți în formularea de obiecțiuni în ceea ce privește modul în care este derulată procedura falimentului.

La două zile după încheierea contractului, respectiv 14 iulie 2001, SC C. SA Buzău (având aceeași asociați ca SC C.M. SA) vinde cu factura fiscală un motostivuitor hidraulic marca B. cu suma de 5.831.000 lei, factură a cărei contravaloarea nu a fost încasată de la beneficiar, așa cum reiese din adresa furnizorului din 18 iulie 2008. De asemenea, potrivit borderoului de achiziții nr. 2 din 16 iulie 2001 al SC C.M. SA Buzău, societatea a achiziționat de la persoana fizică O.V. același motostivuitor la prețul de 500.000.000 lei, achitat cu ordinele de plată din 16 iulie 2001, din 6 august 2001, din 25 septembrie 2001 și din 27 noiembrie 2001. Se reține că această tranzacție (vânzare și răscumpărare aproape imediată la un preț mult superior) dintre făptuitorul O.V. și reprezentantul celor două societăți din grupul de firme C. - M.F. - creează suspiciuni cu privire la realitatea sa, câtă vreme a intervenit foarte aproape de momentul încheierii contractului intermediat de făptuitor în favoarea acestuia din urmă și a presupus obținerea de către primul a unor foloase materiale. Se motivează de către procuror că nici unul dintre cei doi nu a oferit, pe parcursul anchetei, explicații pertinente cu privire la relațiile comerciale dintre ei, existând posibilitatea ca în spatele acestora să se ascundă un eventual „comision" pe care făptuitorul O.V. l-a încasat de la mandantul său, operațiune care, însă chiar dacă ar îmbrăca formă frauduloasă din punct de vedere penal, excede competenței de instrumentare a D.N.A., prin prisma subiecților activi. S-a mai reținut totodată că din actele premergătoare începerii urmăririi penale ce s-au efectuat în cauză nu s-a stabilit nici o potențială legătură de natură patrimonială a făptuitorului A.D. cu O.V. sau M.F.

De asemenea, s-a motivat că toate acțiunile făptuitorului A.D. vizând imobilul în cauză au fost precedate de acordul lichidatorilor, inclusiv prețul de vânzare, apreciat de societățile de lichidare ca fiind superior celor practicate în acea perioadă în municipiul Buzău, pentru imobile similare.

În legătură cu susținerile administratorului SC A.C. SRL Buzău - D.R., au fost reținute următoarele:

Făptuitorul A.D. a avut acordul lichidatorilor pentru încheierea protocolului din 21 mai 2001. Prețul la care s-a vândut imobilul (considerat neserios) nu a fost stabilit de către făptuitorul A.D., ci de reprezentanții celor două societăți de lichidare.

Precizarea din contractul de vânzare-cumpărare a imobilului redactat de făptuitorul A.D., referitoare la un pretins acord al judecătorului sindic de vânzare directă a fost inserată din eroare, prin preluarea dintr-un contract cadru, aspect demonstrat de celelalte prevederi ale înscrisului autentic, care confirmă încheierea sa în urma adjudecării bunului prin licitație (deci nu prin vânzare directă, singura procedură care ar fi impus acordul prealabil al judecătorului sindic).

Faptul că O.V., care era împuternicit să administreze SC A.C. SRL Buzău, a primit procură de reprezentare și din partea SC C.M. SA Buzău la data de 19 iunie 2001, nu poate fi interpretat ca și cauzator de prejudicii pentru prima dintre aceste societăți, întrucât, la data respectivă, litigiul dintre SC A.C. SRL Buzău și SC B. SA Agenția Buzău (care a înstrăinat imobilul către SC C.M. SA Buzău prin intermediul lui O.V.) se stinsese pe cale amiabilă, prin compensarea datoriilor reciproce, conform protocolului din 21 mai 2001, astfel încât făptuitorul nu s-a aflat într-un conflict de interese.

În ceea ce privește stația de distribuție carburanți edificată de făptuitorul O.V. prin SC C. SRL Buzău, al cărei administrator este, edificată în com. Gălbinași, jud. Buzău, se reține că aceasta a fost finalizată la 16 ianuarie 2001, conform procesului verbal de recepție semnat de membrii comisiei, printre care s-a aflat și G.R., ceea ce este de natură să combată afirmația acesteia că respectiva construcție ar fi fost ridicată cu suma de 500.000.000 lei încasată de O.V. de la M.F., după 16 iulie 2001.

În plus, s-a reținut că verificările întreprinse în cauză au evidențiat că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău se află Dosarul penal nr. 548/P/2006 având aceeași situație de fapt, în care se efectuează cercetări față de A.D., M.F., O.V. și reprezentanții SC R.V.A. SA București, pentru infracțiuni de natură economică.

Plângerea formulată de petiționara D.R. împotriva rezoluției din 16 februarie 2009, întemeiată pe disp. art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de Procurorul șef al Serviciului Teritorial Ploiești din cadrul D.N.A. prin rezoluția nr. 95/ll/2/2009 din 19 martie 2009.

Împotriva actelor procurorului a formulat plângere, în temeiul disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiționara G.R., care a criticat rezoluțiile date la 26 februarie 2008 și 19 martie 2009 ale D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, date în Dosarul nr. 46/P/2007, privind pe J.C. - judecător, T.M. - notar public, S.G. - conducător carte funciară, A.D. - fost director al SC B. SA Agenția Buzău, O.V. -mandatat să administreze SC A.C. SRL și M.F. - director al SC C. SA Buzău, susținând că acesta din urmă a plătit suma de 500.000.000 lei drept mită sub masca unor documente falsificate.

În motivarea plângerii, s-a arătat că darea și luarea de mită în cuantum de 500.000.000 lei a făcut posibilă transferarea proprietății magazinului situat în str. U., prin folosirea cu intenție de înscrisuri falsificate, iar procurorul nu a dispus verificarea punctuală a susținerilor formulate în plângere, bazându-și soluția numai pe declarațiile făptuitorilor.

Petiționara a susținut că în mod greșit procurorul a interpretat încheierea de adjudecare definitivă din 21 iulie 1999 în sensul reținerii creanței de numai 720.434.000 lei, în realitate stipulându-se că diferența de 3.784.660.000 lei trebuia să fie consemnată obligatoriu la C.E.C. în favoarea SC A.C. SRL, dispoziție încălcată de făptuitori.

Această dispoziție a jucat rolul legal al unui privilegiu peste care, atât conducătorul de carte funciară, notarul public cât și ceilalți făptuitori, nu aveau voie să treacă până nu primeau dovada oficială că această sumă a fost consemnată la C.E.C. de către SC B. SA prin A.D. sau cel puțin suma minimă de 1.447.817.591 lei stabilită ulterior, prin protocolul din 21 mai 2001.

În ceea ce privește protocolul încheiat la 21 mai 2001 s-a susținut că acesta a fost semnat cu condiția expresă ca în cel mult 30 de zile să primească suma de 1.447.817.591 lei, iar în caz contrar se va stărui pentru recuperarea sumei de 3.048.616.409 lei, iar potrivit notificărilor transmise lichidatorilor din București, acesta va fi lovit de nulitate.

A mai susținut petiționara că, deși în extrasul de cont din 17 mai 2001 al SC B. SA rezultă virarea sumei de 1.447.817.591 lei în contul SC A.C. SRL, nu are cunoștință cine a semnat de ridicarea acestei sume.

Referitor la făptuitorul O.V. a susținut că, în baza procurii de administrare nr. 1695 din 1 iunie 2000 pe care aceasta a semnat-o, mandatarul nu avea dreptul să semneze fără aprobarea sa, vânzarea mijloacelor fixe în numele SC C. SA reprezentată de M.F.

Petiționara a susținut că și lichidatorii erau obligați să prezinte judecătorului sindic promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare pentru a primi condițiile în care urma să se vândă spațiul în litigiu, cu indicarea prețului de pornire de 4.505.094.000 lei stabilit de Judecătoria Buzău, comisia numită prin Decizia nr. 2754/2001 încălcând în mod flagrant promisiunea bilaterală, deoarece anunțul din ziar trebuia să privească prețul menționat anterior, ce a fost stabilit de expertul judiciar și nicidecum prețul neserios stabilit în secret de M.F., O.V. și A.I. în schimbul foloaselor materiale primite (500.000.000 lei).

De asemenea, a susținut că organele de anchetă nu au făcut cercetări complete în legătură cu motostivuitorul hidraulic ce a fost cumpărat de O.V. și revândut de acesta societății vânzătoare la un preț mult superior, deoarece nu au verificat în contabilitatea celor două societăți existența în patrimoniul lor a respectivului mijloc fix, dacă între cele două părți existau relații comerciale sau nu, opinia sa fiind aceea că singurul interes care a justificat operațiunea comercială a fost ca O.V. să încaseze suma de 500.000.000 lei, iar M.F. să preia magazinul la prețul neserios, iar nu la cel stabilit de justiție de 4.505.094.000 lei. În legătură cu suma primită de O.V., a susținut că nu s-a verificat cum au fost folosiți acești bani, pe baza căror documente, pentru a se descoperi traficul de influență asupra persoanelor care l-au sprijinit în încheierea frauduloasă a contractului de vânzare-cumpărare a magazinului.

Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea plângerii, desființarea în tot a rezoluțiilor pronunțate cu restituirea cauzei la organul competent pentru refacerea cercetării și trimiterea în judecată a persoanelor vinovate.

Prin sentința penală nr. 86 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis, în parte, plângerea formulată de petiționara G.R.

S-a desființat în tot rezoluția nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și rezoluția nr. 95/II/2/2009 din 19 martie 2009 și în parte rezoluția nr. 60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

În temeiul disp. art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. s-a trimis cauza aceleași unități de parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii de către intimații făptuitori: A.D. a infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, O.V. a infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 78/2000 și M.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Au fost menținute restul dispozițiilor cuprinse în rezoluția nr. 60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, examinând plângerea formulată de petiționara G.R. în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a textelor de lege incidente, a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.C. - judecător la Tribunalul Buzău sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, T.M. - notar public, S.G., A.D. și O.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate nu există.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reprezentanții legali ai SC C. SA Buzău sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât din actele premergătoare a rezultat că fapta nu există.

Rezoluția nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a fost infirmată parțial prin rezoluția nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 a Secției de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție din cadrul D.N.A., în sensul infirmării dispoziției de neîncepere a urmăririi penale privind pe numiții O.V. și A.D.

După reluarea cercetărilor, a fost emisă rezoluția nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.D. pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și față de făptuitorul O.V. sub aspectul săvârșirii complicității la aceeași infracțiune, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există, rezoluție menținută de procurorul șef prin rezoluția nr. 95/ll/2/2009 din 19 martie2009.

Instanța de fond, examinând plângerea formulată de petiționara G.R., în raport de actele și lucrările dosarului, a constatat că a fost legal învestită, având în vedere calitatea intimaților făptuitori J.C. - judecător la Tribunalul Buzău și T.M. - notar public, conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 79/2007, astfel încât, existând cazul de conexitate prev. de art. 34 lit. a) și b) C. proc. pen., s-a considerat legal învestită și în privința celorlalți făptuitori.

De asemenea, plângerea a fost formulată în temeiul disp.art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. în privința tuturor intimaților, având în vedere că, în ceea ce privește rezoluția nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008, aceasta nu a fost comunicată petiționarei, la dosar neexistând dovezi în acest sens, astfel că excepția tardivității invocată de procuror s-a apreciat ca fiind nefondată.

Referitor la fondul cauzei instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:

Petiționara G.R., în calitate de reprezentant legal al SC A.C. SRL Buzău, a încheiat mai multe contracte de creditare cu SC B. SA Agenția Buzău, în privința cărora nu și-a putut onora, în termen, obligațiile de restituire, așa încât banca a solicitat executarea silită prin vânzarea la licitație publică a imobilului ipotecat în favoarea acesteia, respectiv cel situat în Buzău.

Drept urmare, prin încheierea de adjudecare definitivă din 21 iulie 1999 pronunțată de Judecătoria Buzău, jud. Buzău, imobilul - spațiu comercial, situat în Buzău, proprietatea debitoarei SC A.C. SRL Buzău a fost adjudecat definitiv în favoarea creditoarei SC B. SA Buzău, la valoarea de 4.505.094.000 lei în contul creanței de 720.434.000 lei, urmând ca diferența de 3.784.660.000 lei să fie consemnată la C.E.C. în favoarea debitoarei, astfel cum reiese din încheierea de adjudecare definitivă pronunțată în Dosarul nr. 5508/1998 al Judecătoriei Buzău, învestită cu formulă executorie.

Pe parcursul procesului, societatea creditoare a fost reprezentată de făptuitorul A.D. Ulterior, SC A.C. SRL Buzău, prin procura autentificată sub nr. 1695 din 1 iunie 2000 a împuternicit pe numitul O.V. cu puteri depline să administreze societatea, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nerezultând că mandatul ar fi fost retras de către administratorul firmei.

La data de 10 iunie 2001, creditoarea B. Agenția Buzău, prin reprezentantul său A.D., a solicitat Biroului de carte funciară întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit în urma adjudecării definitive din 21 iulie 1999, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 4539 din aceeași dată, pronunțată de judecător J.C.

La 11 iunie 2001, O.V. a adresat lichidatorilor băncii, în nume propriu, o ofertă de cumpărare a imobilul pentru prețul de 1.500.000.000 lei, fără TVA, ofertă transmisă acestora de către directorul Agenției Buzău - făptuitorul A.D., care, prin adresa din 13 iunie 2001, solicita lichidatorilor aprobarea vânzării directe la prețul menționat în ofertă, reprezentanții lichidatorilor fiind de acord cu vânzarea, însă în condițiile respectării dispozițiilor Legii nr. 64/1995, republicată.

La o dată ulterioară, făptuitorul O.V. a continuat demersurile de dobândire a imobilului, însă în calitate de reprezentant al SC C.M. SA Buzău, care îl împuternicise prin procura autentificată sub nr. 1464 din 19 iunie 2001.

Drept urmare, la 19 iunie 2001 în numele SC C.M. SA, în calitate de promitent cumpărător, a semnat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu SC B. SA reprezentată de societățile de lichidare și pentru că promitentul cumpărător nu a depus garanția de cel puțin 20% din prețul negociat în decursul celor 24 de ore, s-a procedat la vânzarea prin licitație publică, anunțul fiind publicat la locul vânzării imobilului, la sediul băncii și într-un cotidian local apărut în 29 iunie 2001.

Licitația publică s-a desfășurat în ziua de 12 iulie 2001, în prezența comisiei numită prin Decizia nr. 2754/2001, la licitație înscriindu-se numai SC C.M. SA Buzău prin reprezentant O.V., care a și adjudecat imobilul din Buzău, proprietatea băncii la prețul de 1.785.000.000 lei, inclusiv TVA, achitat integral, după care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1745/2001.

La două zile după încheierea contractului, respectiv la data de 14 iulie 2001, SC C.M. SA vinde cu factura fiscală un motostivuitor hidraulic marca B. cu suma de 5.831.000 lei, factura a cărei contravaloare nu a fost încasată de la beneficiar, astfel cum rezultă din adresa din 18 iulie 2008, emisă de vânzător.

Potrivit borderoului de achiziții nr. 2 din 16 iulie 2001 SC C.M. SA Buzău a achiziționat de la persoana fizică O.V. același molostivuitor, însă la prețul de 500.000.000 lei achitat cu ordinele de plată din 16 iulie 2001, din 6 august 2001, din 25 septembrie 2001 și din 27 noiembrie 2001.

La data de 21 mai 2001, G.R. a semnat protocolul intervenit între SC A.C. SRL și B. SA Agenția Buzău, prin care se obliga să elibereze imobilul la data de 1 iulie 2001, prin document stabilindu-se totodată că datoriile reciproce ale părților s-au stins prin compensare, rămânând o diferență de 1.447.877.591 lei, cu care SC A.C. SRL urma să se înscrie la masa credală.

G.R. a semnat procesul verbal de predare-primire a imobilului la data de 12 iulie 2001. La aceeași dată au fost eliberate extrasele de C.F. în care se menționa că imobilul este liber de sarcini. Rezultă fără echivoc din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și situația de fapt prezentată că pe tot parcursul demersului juridic vizând imobilul din Buzău, SC B. SA Agenția Buzău a fost reprezentată de A.D., acesta participând atât la vânzarea la licitație publică a imobilului, ocazie cu care a contestat raportul de evaluare al imobilului cât și la derularea în continuare a operațiunii privind vânzarea acestui bun, inițial, fiind de acord cu oferta de cumpărare propusă de făptuitorul O.V. - în calitate de persoană fizică, iar apoi, de cumpărare de către aceeași persoană, însă în calitate de împuternicit legal ai SC C.M. SA Buzău

Pe de altă parte, rezultă fără dubiu, că imediat după perfectarea vânzării, O.V. a cumpărat cu suma de 5.831.000 lei și apoi a vândut societății cumpărătoare a imobilului, un motostivuitor marca B. pentru prețul de 500.000.000 lei, în privința acestuia din urmă, facându-se dovada achitării lui în întregime de către cumpărător. În lipsa altor probe care să demonstreze contrariul, rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că, în timp ce făptuitorul O.V. era mandatat să reprezinte interesele legale ale SC A.C. SRL Buzău, a întreprins demersuri pentru ca în nume personal, iar apoi în calitate de mandatar al SC C. SA, societate administrată de intimatul M.F., să dobândească proprietatea imobilului ce a aparținut debitoarei SC A.C. SRL Buzău, primind în schimb de la dobânditorul imobilului, suma de 500.000.000 lei.

Or, în condițiile în care O.V. era mandatat de SC A.C. SRL Buzău să-i reprezinte interesele, iar mandatul nu fusese retras, se impuneau a fi verificate circumstanțele ce au stat la baza împuternicirii date aceleiași persoane de către M.F. - administrator al SC C.M. SA, precum și împrejurările legate de tranzacția având ca obiect motostivuitorul hidraulic, demersuri procedurale impuse și prin rezoluția de infirmare din 6 februarie 2008, pe care însă organele de anchetă nu le-au efectuat în totalitate, astfel încât situația de fapt nu a fost pe deplin elucidată.

Motivarea procurorului în sensul că nici unul dintre făptuitori nu a oferit explicații pertinente cu privire la relațiile comerciale dintre ei și că deși este posibil ca în spatele acestor operațiuni să se ascundă un comision încasat de O.V. de la mandantul său ce ar îmbrăca forma ilicitului penal nu este de competența D.N.A. prin prisma calității subiecților activi, nu poate fi primită de instanță întrucât, așa cum s-a arătat anterior, intră în competența acestei structuri, urmărirea faptelor penale al căror obiect are o valoare mai mare de 10.000 euro, în cauză pretinzându-se obținerea de foloase necuvenite, în cuantum de 500.000.000 lei.

Instanța de fond a mai reținut că nu a fost verificat de către procuror nici modul în care O.V. a folosit suma de 500.000.000 lei, dacă aceasta a figurat sau nu în evidențele contabile ale SC C. SRL Gălbinași, impunându-se a se face verificări suplimentare cu privire la conturile bancare ale persoanelor fizice și societăților comerciale implicate în tranzacția ce a avut ca scop încasarea acestei sume.

Referitor la intimatul A.D., s-a reținut că nu s-au făcut cercetări în legătură cu relațiile dintre acesta și O.V., din modul de derulare a procesului de dobândire a imobilului din Buzău, și ulterior, de vânzare a acestui imobil, la preț inferior celui stabilit prin expertiza ce a stat la baza adjudecării acestuia și stabilirii modalității de compensare a datoriilor pe care SC A.C. SRL Buzău le avea față de bancă, rezultă existența unor indicii temeinice sub aspectul comiterii de către făptuitorul A.D. a infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000 și de către O.V. a complicității la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

În ceea ce privește pe intimatul M.F., reprezentant legal al SC C.M. SA Buzău, față de împrejurarea că acesta a dobândit imobilul ce a aparținut creditoarei B. SA Agenția Buzău, în modalitatea expusă anterior, și la scurt timp de la autentificarea actului de vânzare-cumpărare a achitat numitului O.V. suma de 500.000.000 lei, s-a apreciat că există indicii temeinice în legătură cu săvârșirea de către acesta a infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, organele de anchetă urmând să verifice, în special, pe baza înscrisurilor, dacă suma în cauză a fost oferită exclusiv lui O.V. sau dacă acesta din urmă, la rândul său, a oferit parte din aceasta intimatului A.D.

În vederea elucidării tuturor aspectelor legate de modalitatea în care A.D., ce a fost împuternicit de către SC B. SA Agenția Buzău să îndeplinească demersurile de înstrăinare a imobilului proprietatea băncii, și-a adus la îndeplinire această obligație în raport de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, s-a dispus a se verifica toate documentele aflate în arhiva instituției bancare în legătură cu ofertele și participanții la licitația din 12 iulie 2001, documentele pe baza cărora s-a stabilit prețul de pornire a licitațiilor, punctul de vedere al lichidatorilor și dacă în executarea acestei împuterniciri, această persoană a obținut sau nu foloase necuvenite.

Instanța de fond a dispus administrarea probatoriilor cu înscrisuri, audierea persoanelor implicate în acest demers, confruntarea acestora, dacă se va impune și orice alte probe necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt.

De asemenea, în legătură cu achiziționarea motostivuitorului și încasarea de către O.V. a sumei de 500.000.000 lei, s-a dispus a se proceda la verificarea realității și scopului operațiunilor comercialele ce rezultă din bonul de achiziție din 16 iulie 2001 emis de SC C.M. SA Buzău și factura fiscală emisă de SC C. SA Buzău, ambele societăți fiind administrate de M.F., urmând a fi reaudiate persoanele în cauză, verificate documentele contabile ale societăților administrate de aceste persoane, precum și în cazul în care se va aprecia necesar, efectuarea de confruntări ori de expertize de specialitate contabilă.

În ceea ce privește competența organului de urmărire penală în soluționarea plângerii penale formulate de G.R., instanța de fond a apreciat că Serviciul Teritorial Ploiești din cadrul D.N.A. a fost legal învestit fiind competent să efectueze urmărirea penală, având în vedere valoarea sumei ce formează obiectul infracțiunii de corupție, care este mai mare de 10.000 euro, așa cum impun dispozițiile cuprinse în art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată și completată ulterior.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, au declarat recurs M.P. - D.N.A. și intimatul M.F.

Prin concluziile orale ale procurorului în ședința publică s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției din 16 februarie 2009 dispusă în Dosarul nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., întrucât aceasta nu avea calitatea prev. de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., pentru a formula plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, iar în subsidiar respingerea plângerii, ca nefondată.

De asemenea, s-a mai arătat că plângerea este tardivă în raport de intimatul M.F., având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 15/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și nefondată cu privire la ceilalți intimați, învederându-se, totodată, că instanța de fond a dispus o soluție neprevăzută de lege, raportat la art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

Recurentul intimat M.F. nu a motivat recursul pe care l-a declarat.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub aspectul criticilor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de fond a respins excepția de tardivitate a plângerii formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, invocată de procuror, întrucât din actele dosarului rezultă că a fost depășit termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen.

La filele 107-108 din vol. l al Dosarului nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești se află adresa din 12 martie 2008 semnată de petiționara Gurău Rodica, în calitate de reprezentant legal al SC A.C. SRL, din care rezultă că aceasta avea cunoștință de conținutul rezoluției nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 prin care a fost infirmată parțial rezoluția nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești.

De asemenea, la dosarul instanței de fond, filele 95-99, se află depusă de petiționară rezoluția nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 a Secției de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție din cadrul D.N.A., astfel cum i-a fost comunicată, adresa de comunicare către petiționară având data de 20 sau 22 februarie 2008.

Astfel, instanța de fond a apreciat greșit că plângerea petiționarei este formulată în termen, reținând că la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a rezoluției nr. 60/ll/2/2008 din 6 februarie 2008 către petiționară.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a avea competența de a soluționa plângerea formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești.

Prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.D. pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și față de făptuitorul O.V. sub aspectul săvârșirii complicității la aceeași infracțiune, rezoluție menținută de procurorul șef prin rezoluția nr. 95/ll/2/2009 din 19 martie 2009.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea îndreptată împotriva soluției de netrimitere în judecată se soluționează de instanța căreia i-ar reveni, conform legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Cum intimații A.D. și O.V. nu dețin vreuna din calitățile prevăzute de dispozițiile legale menționate, competența de a judeca plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești aparține Judecătoriei Buzău.

În ceea ce privește critica invocată de procuror, în sensul inadmisibilității plângerii petiționarei G.R., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât petiționara este parte vătămată, având calitatea procesuală prevăzută de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., de a critica soluția adoptată în cauza care a formulat obiectul plângerii sale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de intimatul M.F.O. împotriva sentinței penale nr. 86 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va casa sentința penală atacată și rejudecând se va respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției nr. 46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești si se va trimite plângerea formulată de petiționara G.R. împotriva rezoluției nr. 46/P/ 2007 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justitie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, privind pe intimații O.V. și A.D., spre competentă soluționare, la Judecătoria Buzău.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de intimatul M.F.O. împotriva sentinței penale nr. 86 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința penală atacată și rejudecând:

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2010.