ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4864/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 272

din 7 martie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a dispus

condamnarea inculpatului A.D.C. la 13 ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1)

C. pen., raportat la art. 39 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul

liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 601

zile închisoare, din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 931 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia și a fost

contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art.

74, 76 C. pen., a fost condamnat pe inculpatul A.D.C. la 5 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) și

art. 39 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate

pentru restul de pedeapsă, de 601 zile închisoare, rămas neexecutat din

pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 931

din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia și a dispus contopirea acestui rest

de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului,

acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 18 iunie

2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

toată durata executării pedepsei principale.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarea situație:

Inculpatul A.D. și

învinuiții R.A.R. și M.J.I. sunt prieteni de mi multă vreme, fiind consumatori

ocazionali de droguri injectabili.

În ziua de 18 iunie 2005, în

jurul orelor 18,00, cei trei s-au întâlnit în fața blocului unde locuiește

intimatul M.J.I., din București, de comun acord hotărându-se să își procure

droguri din zona Toporaș. Întrucât inculpatul A.D.C. și învinuitul M.J.I. nu

aveau bani asupra lor, învinuita R.A.R. s-a oferit să cumpere ea trei doze de

heroină, plătind suma de 600.000 lei, urmând ca cei doi să-i restituie ulterior

câte 200.000 lei, contravaloarea drogurilor.

Astfel, inculpatul A.D.C. a

luat suma de 600.000 lei, plecând singur să achiziționeze droguri de la un

anume „C.” pe care doar acesta îl cunoștea.

După aproximativ 5 minute

s-a reîntâlnit cu învinuiții spunându-le că a cumpărat droguri, toți trei

deplasându-se pe strada Toporași.

În acest timp o formațiune

de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O.A., sector 5 București, care efectua

o misiune ordonată în zonă, în vederea depistării persoanelor care

tranzacționează droguri, i-a oprit pe cei trei găsind în mâna inculpatului A.D.C.

trei punguțe de plastic ce conțineau un praf de culoare maronie.

Analiza efectuată asupra

respectivei substanțe a relevat că cele 3 punguțe găsite asupra inculpatului

conțin 0,08 grame heroină în amestec cu cofeină.

Audiați fiind cei trei au

arătat situația descrisă mai sus.

Inculpatul A.D.C. inițial a

recunoscut comiterea faptelor, pentru ca ulterior să revină asupra

declarațiilor, prezentând o situație de fapt care, conform concepțiilor sale,

i-ar fi atras răspunderea penală doar pentru comiterea faptei prevăzute de art.

4 din Legea nr. 143/2000.

Inițial inculpatul a arătat

că intenționează să colaboreze cu organele de anchetă în vederea prinderii și

tragerii la răspundere a învinuitului „C.” de la care își procura drogurile,

însă ulterior inculpatul nu a mai formulat nici un denunț.

Situația sus-arătată a fost

dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu

și de prindere în flagrant a inculpatului și învinuiților, adresa D.G.C.C.O.A.

– Laboratorul de analize fizico-chimice droguri nr. 213849 din 18 iunie 2005,

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 213849 din 20 iunie 2005;

declarațiile inculpatului A.D.C.

Împotriva sentinței penale

sus-arătate au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpații A.D.C., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, Parchetul de pe

lângă Tribunalul București a criticat hotărârea penală pentru netemeinicie

motivat pe faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante fără a ține seama de atitudinea nesinceră

manifestată pe parcursul procesului penal, de gravitatea faptei comise,

solicitând astfel înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Inculpatul, la rândul său, a

criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

greșitei condamnări a sa, solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de

trafic, faptă, care, în concepția sa, nu există.

Curtea, analizând

legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub aspectul criticilor formulate

cât și din oficiu, a apreciat că apelurile nu sunt fondate urmând a fi respinse

ca atare, pronunțând astfel decizia penală nr. 506 din 28 iunie 2006.

Și împotriva deciziei penale

pronunțate a declarat recurs, în termen legal inculpatul A.D.C., care a

criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

sale condamnări.

Astfel, recurentul inculpat,

prin apărătorul său, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de

droguri, faptă care, nu există, inculpatul fiind doar consumator de droguri.

Totodată, recurentul

inculpat a criticat hotărârea penală și sub aspectul pedepsei aplicate, pe care

o consideră mult prea aspră raportat la fapta săvârșită.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și

din oficiu în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Curtea reține că apărările

inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri nu sunt fondate, din întreg materialul probator administrat

în cauză reieșind o altă situație decât cea invocată de inculpat.

Astfel, Curtea reține că din

primele declarații date de învinuiții M.J.I. și R.A. aceștia au relatat că au

hotărât să cumpere droguri pentru consum proprii, că învinuita R.A. i-a înmânat

inculpatului A.D.C. suma de 600.000 lei pentru a cumpăra droguri pentru toți

trei. Inculpatul A.D.C. a fost cel care a cumpărat droguri, de la numitul „C.”,

la tranzacție ne mai asistând nici o altă persoană.

De altfel, această soluție

de fapt a fost confirmată și de declarația inculpatului A.D.C.

Prin urmare, din toate

probele administrate în cauză reiese vinovăția inculpatului A.D.C. în raport de

infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește critica

inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, Curtea

apreciază că și această critică este nefondată, pedeapsa aplicată inculpatului

fiind just individualizată.

La aplicarea acestei pedepse

instanța a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege

incriminator, împrejurările concrete de săvârșire a faptei, dar și cantitatea

mică traficată, cuantumul pedepsei aplicată fiind în natură a îndeplini funcția

de prevenție și reeducare stabilită prin art. 52 C. pen.

Prin urmare, în raport de

cele arătate, Curtea va reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare, inculpatul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.D.C. împotriva deciziei penale nr. 506 din 28

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2006 la

23 august 2006.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 august 2006.