ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4864/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 272 din 7 martie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului A.D.C. la 13 ani închisoare. În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 601 zile închisoare, din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 931 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia și a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat pe inculpatul A.D.C. la 5 ani închisoare. În baza art. 61 alin. (1) și art. 39 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă, de 601 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 931 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 18 iunie 2005 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație: Inculpatul A.D. și învinuiții R.A.R. și M.J.I. sunt prieteni de mi multă vreme, fiind consumatori ocazionali de droguri injectabili. În ziua de 18 iunie 2005, în jurul orelor 18,00, cei trei s-au întâlnit în fața blocului unde locuiește intimatul M.J.I., din București, de comun acord hotărându-se să își procure droguri din zona Toporaș.

Întrucât inculpatul A.D.C. și învinuitul M.J.I. nu aveau bani asupra lor, învinuita R.A.R. s-a oferit să cumpere ea trei doze de heroină, plătind suma de 600.000 lei, urmând ca cei doi să-i restituie ulterior câte 200.000 lei, contravaloarea drogurilor. Astfel, inculpatul A.D.C. a luat suma de 600.000 lei, plecând singur să achiziționeze droguri de la un anume „C.” pe care doar acesta îl cunoștea. După aproximativ 5 minute s-a reîntâlnit cu învinuiții spunându-le că a cumpărat droguri, toți trei deplasându-se pe strada Toporași. În acest timp o formațiune de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O.A., sector 5 București, care efectua o misiune ordonată în zonă, în vederea depistării persoanelor care tranzacționează droguri, i-a oprit pe cei trei găsind în mâna inculpatului A.D.C.

trei punguțe de plastic ce conțineau un praf de culoare maronie. Analiza efectuată asupra respectivei substanțe a relevat că cele 3 punguțe găsite asupra inculpatului conțin 0,08 grame heroină în amestec cu cofeină. Audiați fiind cei trei au arătat situația descrisă mai sus. Inculpatul A.D.C. inițial a recunoscut comiterea faptelor, pentru ca ulterior să revină asupra declarațiilor, prezentând o situație de fapt care, conform concepțiilor sale, i-ar fi atras răspunderea penală doar pentru comiterea faptei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Inițial inculpatul a arătat că intenționează să colaboreze cu organele de anchetă în vederea prinderii și tragerii la răspundere a învinuitului „C.” de la care își procura drogurile, însă ulterior inculpatul nu a mai formulat nici un denunț.

Situația sus-arătată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu și de prindere în flagrant a inculpatului și învinuiților, adresa D.G.C.C.O.A. – Laboratorul de analize fizico-chimice droguri nr. 213849 din 18 iunie 2005, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 213849 din 20 iunie 2005; declarațiile inculpatului A.D.C. Împotriva sentinței penale sus-arătate au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații A.D.C., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea penală pentru netemeinicie motivat pe faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante fără a ține seama de atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, de gravitatea faptei comise, solicitând astfel înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Inculpatul, la rândul său, a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări a sa, solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de trafic, faptă, care, în concepția sa, nu există. Curtea, analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, a apreciat că apelurile nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare, pronunțând astfel decizia penală nr. 506 din 28 iunie 2006. Și împotriva deciziei penale pronunțate a declarat recurs, în termen legal inculpatul A.D.C., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări. Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul său, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de droguri, faptă care, nu există, inculpatul fiind doar consumator de droguri.

Totodată, recurentul inculpat a criticat hotărârea penală și sub aspectul pedepsei aplicate, pe care o consideră mult prea aspră raportat la fapta săvârșită. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea reține că apărările inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri nu sunt fondate, din întreg materialul probator administrat în cauză reieșind o altă situație decât cea invocată de inculpat.

Astfel, Curtea reține că din primele declarații date de învinuiții M.J.I. și R.A. aceștia au relatat că au hotărât să cumpere droguri pentru consum proprii, că învinuita R.A. i-a înmânat inculpatului A.D.C. suma de 600.000 lei pentru a cumpăra droguri pentru toți trei. Inculpatul A.D.C. a fost cel care a cumpărat droguri, de la numitul „C.”, la tranzacție ne mai asistând nici o altă persoană. De altfel, această soluție de fapt a fost confirmată și de declarația inculpatului A.D.C. Prin urmare, din toate probele administrate în cauză reiese vinovăția inculpatului A.D.C. în raport de infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa. În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că și această critică este nefondată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just individualizată.

La aplicarea acestei pedepse instanța a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete de săvârșire a faptei, dar și cantitatea mică traficată, cuantumul pedepsei aplicată fiind în natură a îndeplini funcția de prevenție și reeducare stabilită prin art. 52 C. pen. Prin urmare, în raport de cele arătate, Curtea va reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, inculpatul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.C. împotriva deciziei penale nr. 506 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2006 la 23 august 2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.