ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2974/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 26

ianuarie 2004 a Tribunalului Constanța au fost condamnați inculpații: A.R. în

baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., la pedepsele de 9

ani și 6 luni închisoare și de 10 ani închisoare, stabilindu-se în baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare; R.I.P., în baza art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., la două pedepse de 10 ani închisoare, stabilindu-se, în baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare și R.P.S., în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

la două pedepse de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a invocat

beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 10 luni

închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1862 din 25 iunie 2001 a

Judecătoriei Medgidia și s-a contopit restul neexecutat de 732 zile închisoare

cu pedepsele aplicate în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., pentru toți inculpații, s-a menținut starea de arest a

acestora și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 6 iulie

2002 la zi, pentru inculpatul A.R. și de la 1 august 2002 la zi, pentru

inculpații R.I.P. și R.P.S.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumelor de 688 Euro sau echivalentul în lei la data plății

către partea civilă R.G. și de 178 Euro sau echivalentul îl lei la data plății

către partea civilă R.K., cu titlul de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în fapt că, în ziua de 5 iulie 2002, în timp ce se deplasau pe faleza

municipiului Mangalia, cei trei inculpați le-au observat pe părțile vătămate,

turiști germani, persoane în vârstă: R.K. (în etate de 68 ani) și R.G. (în

etate de 57 ani), hotărând să le jefuiască.

Potrivit înțelegerii, inculpatul

A.R. a venit în spatele părților vătămate, a lovit-o pe partea vătămată R.G. cu

pumnul în dreptul ochilor, i-a smuls de pe umăr poșeta cu bani și alte bunuri,

după care a îmbrâncit-o spre gardul spitalului din apropiere, aceasta

dezechilibrându-se, căzând la sol și pierzându-și cunoștința.

În continuare inculpatul A.R. a

aruncat poșeta în spate inculpaților R.P.S. și R.I.P. care asigurau paza și

trebuiau să împiedice victimele să opună rezistență.

Inculpatul R.I.P. a prins poșeta, a

lovit-o cu brațul pe partea vătămată R.K., i-a introdus mâna în buzunarul

lateral al pantalonilor și i-a sustras un sul de hârtie igienică. Partea

vătămată a încercat să opună rezistență, dar inculpatul A.R. l-a înțepat cu

cuțitul în piciorul stâng. Nereușind să îi sustragă portmoneul acestei părți

vătămate cei trei au fugit, după care au împărțit bunurile de valoare din

poșetă.

Ca urmare a agresiunii partea

vătămată R.K. a prezentat leziuni care au necesitat 23 zile îngrijiri medicale,

iar partea vătămată R.G. a suferit vătămări care au necesitat 5 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare.

Prin faptele lor inculpații au

produs un prejudiciu în valoare de 27.701.924 lei nerecuperat.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza plângerilor și declarațiilor părților

vătămate, a proceselor verbale de constatare, întocmite de organele de urmărire

penală, a declarațiilor martorilor A.L., A.M., I.I. și B.M., probe coroborate

cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 76 din 30 martie 2004, a respins apelurile

declarate împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate

solicitările de redozare a pedepsei formulată de inculpatul A.R. și de achitare

pentru lipsa probelor de nevinovăție formulate de inculpații R.P.S. și R.I.P.

Astfel, instanța de control judiciar

a considerat că probele administrate în cauză atestă vinovăția tuturor

inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar

pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social deosebit de grav al

faptelor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații A.R., R.P.S. și R.I.P., care,

invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au

susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea lor.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că instanțele reținând în baza materialului probator al

cauzei vinovăția în săvârșirea, în ziua de 5 iulie 2002, în concurs real, asupra

a două părți vătămate, a infracțiunilor de tâlhărie și complicitate la

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen. și respectiv art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2) lit. a) C. pen., au aplicat inculpatului A.R. și complicilor săi

R.I.P. și R.P.S., pedepse privative de libertate rezultante, de câte 10 ani

închisoare.

La stabilirea pedepselor au fost

avute în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptelor,

împrejurările săvârșirii lor, în loc public, în plină zi, consecințele la care

au fost expuse cele două victime, turiști germani care au suferit vătămări

corporale și prejudicii materiale, precum și persoana inculpaților care au

antecedente penale, R.I.P. și R.P.S., fiind recidiviști.

Pedepsele rezultante de câte 10 ani

închisoare, sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea, reeducarea și reintegrarea în

comunitate a celor trei inculpați.

Întrucât au fost respectate

dispozițiile legale arătate și nu există temeiuri de reducere a pedepselor

aplicate, criticile formulate de inculpați, în sensul greșitei individualizări

a sancțiunilor nu pot fi primite.

Față de considerentele arătate,

constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate și că în cauză nu pot

fi luate în considerare din oficiu, cazuri de casare din cele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către

stat.

Se vor deduce din pedepse, durata

arestării preventive de la 6 iulie 2002 la 2 iunie 2004, pentru inculpatul A.R.

și de la 1 august 2002 la 2 iunie 2004, pentru inculpații R.I.P. și R.P.S.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.R., R.P.S. și R.I.P. împotriva deciziei penale nr.

76/ P din 30 martie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedepse, timpul reținerii

și arestării preventive a inculpatului A.R. de la 6 iulie 2002 la 2 iunie 2004,

iar pentru inculpații R.P.S. și R.I.P. de la 1 august 2002 la 2 iunie 2004.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.