ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2974/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Constanța au fost condamnați inculpații: A.R. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., la pedepsele de 9 ani și 6 luni închisoare și de 10 ani închisoare, stabilindu-se în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare; R.I.P., în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la două pedepse de 10 ani închisoare, stabilindu-se, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și R.P.S., în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la două pedepse de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a invocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1862 din 25 iunie 2001 a Judecătoriei Medgidia și s-a contopit restul neexecutat de 732 zile închisoare cu pedepsele aplicate în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., pentru toți inculpații, s-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 6 iulie 2002 la zi, pentru inculpatul A.R. și de la 1 august 2002 la zi, pentru inculpații R.I.P. și R.P.S. Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumelor de 688 Euro sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă R.G.

și de 178 Euro sau echivalentul îl lei la data plății către partea civilă R.K., cu titlul de despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 5 iulie 2002, în timp ce se deplasau pe faleza municipiului Mangalia, cei trei inculpați le-au observat pe părțile vătămate, turiști germani, persoane în vârstă: R.K. (în etate de 68 ani) și R.G. (în etate de 57 ani), hotărând să le jefuiască. Potrivit înțelegerii, inculpatul A.R. a venit în spatele părților vătămate, a lovit-o pe partea vătămată R.G. cu pumnul în dreptul ochilor, i-a smuls de pe umăr poșeta cu bani și alte bunuri, după care a îmbrâncit-o spre gardul spitalului din apropiere, aceasta dezechilibrându-se, căzând la sol și pierzându-și cunoștința.

În continuare inculpatul A.R. a aruncat poșeta în spate inculpaților R.P.S. și R.I.P. care asigurau paza și trebuiau să împiedice victimele să opună rezistență. Inculpatul R.I.P. a prins poșeta, a lovit-o cu brațul pe partea vătămată R.K., i-a introdus mâna în buzunarul lateral al pantalonilor și i-a sustras un sul de hârtie igienică. Partea vătămată a încercat să opună rezistență, dar inculpatul A.R. l-a înțepat cu cuțitul în piciorul stâng. Nereușind să îi sustragă portmoneul acestei părți vătămate cei trei au fugit, după care au împărțit bunurile de valoare din poșetă. Ca urmare a agresiunii partea vătămată R.K. a prezentat leziuni care au necesitat 23 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată R.G.

a suferit vătămări care au necesitat 5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Prin faptele lor inculpații au produs un prejudiciu în valoare de 27.701.924 lei nerecuperat. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, a proceselor verbale de constatare, întocmite de organele de urmărire penală, a declarațiilor martorilor A.L., A.M., I.I. și B.M., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 76 din 30 martie 2004, a respins apelurile declarate împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate solicitările de redozare a pedepsei formulată de inculpatul A.R.

și de achitare pentru lipsa probelor de nevinovăție formulate de inculpații R.P.S. și R.I.P. Astfel, instanța de control judiciar a considerat că probele administrate în cauză atestă vinovăția tuturor inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social deosebit de grav al faptelor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații A.R., R.P.S. și R.I.P., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea lor. Recursurile declarate sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că instanțele reținând în baza materialului probator al cauzei vinovăția în săvârșirea, în ziua de 5 iulie 2002, în concurs real, asupra a două părți vătămate, a infracțiunilor de tâlhărie și complicitate la tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și respectiv art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., au aplicat inculpatului A.R. și complicilor săi R.I.P. și R.P.S., pedepse privative de libertate rezultante, de câte 10 ani închisoare. La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor, în loc public, în plină zi, consecințele la care au fost expuse cele două victime, turiști germani care au suferit vătămări corporale și prejudicii materiale, precum și persoana inculpaților care au antecedente penale, R.I.P.

și R.P.S., fiind recidiviști. Pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare, sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea, reeducarea și reintegrarea în comunitate a celor trei inculpați. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate și nu există temeiuri de reducere a pedepselor aplicate, criticile formulate de inculpați, în sensul greșitei individualizări a sancțiunilor nu pot fi primite. Față de considerentele arătate, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate și că în cauză nu pot fi luate în considerare din oficiu, cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepse, durata arestării preventive de la 6 iulie 2002 la 2 iunie 2004, pentru inculpatul A.R. și de la 1 august 2002 la 2 iunie 2004, pentru inculpații R.I.P. și R.P.S. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.R., R.P.S. și R.I.P. împotriva deciziei penale nr. 76/ P din 30 martie 2004 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedepse, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului A.R. de la 6 iulie 2002 la 2 iunie 2004, iar pentru inculpații R.P.S. și R.I.P. de la 1 august 2002 la 2 iunie 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.