ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4786/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Medgidia, prin sentința

penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002, în baza art. 449 lit. a) C. proc. pen.,

a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.V. și a dispus

descontopirea următoarelor pedepse:

- pedeapsa rezultantă de 11 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a

Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 319 din 11 octombrie

2000 a Curții de Apel Constanța, pentru fapte comise în perioada 1998 - 1999,

în componentele sale, respectiv 7 ani și 8 luni, 11 ani, 11 ani și 10 ani

închisoare, stabilite pentru săvârșirea a patru infracțiuni de tâlhărie,

prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3649 din 14 decembrie 2001 a

Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 300 din 8 aprilie

2002 a Tribunalului Constanța, pentru fapte comise în perioada anilor 1998 și

1999, în componentele sale, respectiv două pedepse de câte 3 ani închisoare,

stabilite pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de

art. 208, raportat la art. 209, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., a dispus contopirea acestor pedepse cu cea de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 3454 din 24 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Medgidia, definitivă prin neapelare, urmând ca A.V. să execute, în final,

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că, în cursul anilor 1998 - 1999, condamnatul A.V. a săvârșit mai multe

infracțiuni, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen.,

referitoare la concursul de infracțiuni.

Sentința penală nr. 2648 din 24

septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia a rămas definitivă prin neapelare.

În baza art. 409 și a art. 410 alin.

(2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a

fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece instanța a nesocotit dispozițiile

imperative ale art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În acest sens, s-a arătat că toate

faptele sancționate prin hotărârile care au făcut obiectul contopirii, fiind

comise în perioada 1998 - 1999, au fost săvârșite în termenul de încercare de 2

ani și 6 luni, cuprins între 16 noiembrie 1997 și 15 mai 2000 al suspendării

condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni, aplicată inculpatului

A.V. prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei

Medgidia, pronunțată în dosarul nr. 2366/1997, definitivă prin neapelare.

Or, în această situație, instanța

trebuia, conform art. 447 C. proc. pen., cu referire la art. 83 C. pen., după

contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente și stabilirea

unei rezultante, să dispună revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3914

din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și să dispună executarea ei

alături de pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 449 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., pedepsele pronunțate pot fi modificate dacă, în faza executării

acestora se constată, printre altele, existența concursului de infracțiuni.

Pe de altă parte, în conformitate cu

dispozițiile art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel

condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare

definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea

condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se

contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Analizând sentința penală nr. 349

din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. 80/2000,

definitivă în ceea ce îl privește pe inculpatul A.V., prin decizia penală nr.

319 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, se observă că, pe lângă

pedepsele aplicate pentru cele patru infracțiuni de tâlhărie, instanța a

constatat că faptele deduse judecății, fiind comise în perioada 23 iulie – 23

august 1999, au fost săvârșite în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni,

cuprins între 16 noiembrie 1997 și 15 mai 2000, al suspendării condiționate a

executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat

prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia,

pronunțată în dosarul nr. 2366/1997, definitivă prin neapelare.

Pentru acest motiv, instanța a

dispus revocarea acestei suspendări și executarea pedepsei de un an și 6 luni

alături de pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată în cauză, în

final, inculpatul urmând să execute 12 ani și 6 luni închisoare.

În consecință, pedeapsa aplicată

prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța și cu

care trebuia să opereze Judecătoria Medgidia, repunând în individualitatea lor

elementele componente, atunci când s-a pronunțat asupra cererii de contopire,

era de 12 ani și 6 luni și nu de 11 ani închisoare, cum greșit s-a apreciat

prin sentința penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002, atacată.

Totodată, instanța trebuia să

constate și că toate faptele sancționate prin celelalte hotărâri care au făcut

obiectul contopirii, fiind comise în perioada 1998 – 1999 și în 31 august 1999,

au fost, de asemenea, săvârșite în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6

luni (16 noiembrie 1997 – 15 mai 2000), stabilit prin sentința penală nr. 3914

din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, impunându-se aplicarea

dispozițiilor art. 83 C. pen.

Astfel, instanța constatând cele

anterior menționate, trebuia, conform art. 447 C. proc. pen., cu referire la

dispozițiile art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor aplicate pentru

infracțiuni concurente și stabilirea unei rezultante, să dispună revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei

Medgidia și să dispună executarea ei alături de pedeapsa stabilită pentru

concursul de infracțiuni.

Încălcând dispozițiile legale

menționate, instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii, cu consecința

stabilirii pentru condamnat a unei pedepse mai mici cu un an și 6 luni

închisoare.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite în cauză cerințele cazului

de recurs în anulare invocat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentința penală

nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia, cu privire la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 3914 din

5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, precum și la pedeapsa de executat.

Va face aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 83 C. pen. și va dispune revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și

executarea ei alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin sentința

penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, în

final, inculpatul având de executat pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare.

Va menține restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

Va deduce din pedeapsă, perioada

executată, începând cu data încarcerării, 21 septembrie 1999, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 2648 din 24 septembrie 2002

a Judecătoriei Medgidia, privind pe inculpatul A.V.

Casează sentința penală atacată, cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin

sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, precum

și la pedeapsa de executat.

În baza art. 83 C. pen., dispune

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie

1997 a Judecătoriei Medgidia și executarea ei alături de pedeapsa de 11 ani

închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a

Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 319 din 11

octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, în final, inculpatul urmând să

execute 12 ani și 6 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii.

Deduce din pedeapsă, perioada

executată începând cu încarcerarea din data de 21 septembrie 1999 la 27

octombrie 2003.

Onorariul de avocat, în sumă de

300.000 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 octombrie 2003.