ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4786/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Medgidia, prin sentința penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002, în baza art. 449 lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.V.

și a dispus descontopirea următoarelor pedepse: - pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, pentru fapte comise în perioada 1998 - 1999, în componentele sale, respectiv 7 ani și 8 luni, 11 ani, 11 ani și 10 ani închisoare, stabilite pentru săvârșirea a patru infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3649 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 300 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Constanța, pentru fapte comise în perioada anilor 1998 și 1999, în componentele sale, respectiv două pedepse de câte 3 ani închisoare, stabilite pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208, raportat la art. 209, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea acestor pedepse cu cea de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3454 din 24 noiembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare, urmând ca A.V. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare. Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, în cursul anilor 1998 - 1999, condamnatul A.V. a săvârșit mai multe infracțiuni, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., referitoare la concursul de infracțiuni. Sentința penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia a rămas definitivă prin neapelare. În baza art. 409 și a art. 410 alin. (2) C. proc.

pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece instanța a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În acest sens, s-a arătat că toate faptele sancționate prin hotărârile care au făcut obiectul contopirii, fiind comise în perioada 1998 - 1999, au fost săvârșite în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, cuprins între 16 noiembrie 1997 și 15 mai 2000 al suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni, aplicată inculpatului A.V.

prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul nr. 2366/1997, definitivă prin neapelare. Or, în această situație, instanța trebuia, conform art. 447 C. proc. pen., cu referire la art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente și stabilirea unei rezultante, să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și să dispună executarea ei alături de pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedepsele pronunțate pot fi modificate dacă, în faza executării acestora se constată, printre altele, existența concursului de infracțiuni.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Analizând sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. 80/2000, definitivă în ceea ce îl privește pe inculpatul A.V., prin decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, se observă că, pe lângă pedepsele aplicate pentru cele patru infracțiuni de tâlhărie, instanța a constatat că faptele deduse judecății, fiind comise în perioada 23 iulie – 23 august 1999, au fost săvârșite în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, cuprins între 16 noiembrie 1997 și 15 mai 2000, al suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul nr. 2366/1997, definitivă prin neapelare.

Pentru acest motiv, instanța a dispus revocarea acestei suspendări și executarea pedepsei de un an și 6 luni alături de pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute 12 ani și 6 luni închisoare. În consecință, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța și cu care trebuia să opereze Judecătoria Medgidia, repunând în individualitatea lor elementele componente, atunci când s-a pronunțat asupra cererii de contopire, era de 12 ani și 6 luni și nu de 11 ani închisoare, cum greșit s-a apreciat prin sentința penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002, atacată.

Totodată, instanța trebuia să constate și că toate faptele sancționate prin celelalte hotărâri care au făcut obiectul contopirii, fiind comise în perioada 1998 – 1999 și în 31 august 1999, au fost, de asemenea, săvârșite în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni (16 noiembrie 1997 – 15 mai 2000), stabilit prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. Astfel, instanța constatând cele anterior menționate, trebuia, conform art. 447 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente și stabilirea unei rezultante, să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și să dispună executarea ei alături de pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni.

Încălcând dispozițiile legale menționate, instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii, cu consecința stabilirii pentru condamnat a unei pedepse mai mici cu un an și 6 luni închisoare. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite în cauză cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentința penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia, cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, precum și la pedeapsa de executat.

Va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 83 C. pen. și va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și executarea ei alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare. Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Va deduce din pedeapsă, perioada executată, începând cu data încarcerării, 21 septembrie 1999, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia, privind pe inculpatul A.V. Casează sentința penală atacată, cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, precum și la pedeapsa de executat.

În baza art. 83 C. pen., dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și executarea ei alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, în final, inculpatul urmând să execute 12 ani și 6 luni închisoare. Menține restul dispozițiilor hotărârii. Deduce din pedeapsă, perioada executată începând cu încarcerarea din data de 21 septembrie 1999 la 27 octombrie 2003. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2003.