ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 64/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1241 din 7 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

condamnat pe inculpata L.A.G. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 a fost condamnată aceeași inculpată pentru fapta săvârșită la 12

decembrie 2003, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 294 din 16 februarie

2004 a Judecătoriei sectorului 1 București, aceea de 3 ani închisoare, în

pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv în

pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 329 alin. (1) C. pen. și în aceea de 3 ani închisoare aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a constatat că

infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de 2 ani închisoare și,

respectiv, 3 ani închisoare, sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-au

aplicat pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta

sentință.

În baza art. 36 alin. (1) C.

pen., coroborat cu art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni

aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv, 3 ani închisoare, aplicate prin

sentința penală nr. 294/2004 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatei, menținându-se starea de

arest a acesteia.

S-a dispus anularea

mandatului de executare, emis pe numele inculpatei, în baza sentinței penale

nr. 294 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București și emiterea

unui nou mandat, în baza prezentei sentințe.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 lit. f), raportat la art. 118 lit.

e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 0,300 grame heroină, rămasă în

urma analizelor de laborator.

Inculpata a fost obligată la

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de

15 octombrie 2003, organele de poliție au depistat-o pe inculpata L.A.G., la

intersecția străzii Moinești, cu bulevardul Iuliu Maniu, din București, în

momentul când sus-numita, văzând apariția organelor de intervenție, a aruncat,

pe jos, 5 punguțe de celofan transparent.

Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 177814 din 15 octombrie 2003, aceste punguțe

conțineau cantitatea de 0,370 grame heroină, despre care a precizat că o

cumpărase de la o anume A., în vederea consumului propriu fără drept.

La data de 12 noiembrie

2003, sus-numita a fost depistată de către jandarmi, în aceeași zonă, în

momentul în care a aruncat pe jos 8 punguțe, care conțineau, potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 370383 din 12 decembrie 2003,

cantitatea de 0,45 grame de heroină. Despre această cantitate, inculpata a

declarat, inițial, în fața procurorului că o cumpărase de la un anume A., din

cartierul Ferentari, în vederea consumului propriu, cu suma de 1.600.000 lei.

Din cele 8 doze de heroină, a precizat inculpata, două erau pentru consumul

său, iar pe celelalte 6, trebuia să le revândă cu suma de 300.000 lei doza,

numitei A.

Inculpata audiată pe

parcursul procesului penal a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscându-și

vinovăția, recunoaștere ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând diminuarea

cuantumului acesteia.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 855/ A din 17 noiembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul, a computat prevenția de la 12 decembrie 2003, la

zi, a menținut starea de arest a inculpatei și a obligat-o să plătească

statului cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul pentru apărarea din

oficiu.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpata L.A.G., care a reiterat motivele din apel, în sensul

redozării pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului

în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din

același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpatei, aspecte care se regăsesc în cuantumul

pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect,

instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la

12 decembrie 2003, la zi.

Văzând și dispozițiile

referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat,

inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata L.A.G. împotriva deciziei penale nr. 855/ A din

17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 decembrie 2003 la 6 ianuarie

2005.

Obligă pe recurentă să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 ianuarie 2005.