ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4040/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin Sentința penală nr. 87 din 11 mai 2011 a respins ca nefondată contestația la executare în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. formulată de condamnatul-contestator S.I. împotriva Sentinței penale nr. 198/PI din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 948 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 150/59/2009.

Hotărând astfel instanța a constatat și reținut următoarele:

În motivarea cererii condamnatul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 59 și 88 C. pen. trebuie să i se deducă din condamnarea amintită, pentru a putea beneficia astfel de îndeplinirea fracției legale pentru liberare condiționată, perioada reținerii și arestării preventive pentru alte infracțiuni concurente ce a format obiectul Dosarului nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 (în această din urmă cauză petentul-condamnat a fost reținut 24 de ore la 13 noiembrie 2007 prin Ordonanța nr. 156/D/P/2007 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timiș iar de la 14 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă prelungită succesiv până la data de 10 mai 2010 când s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri prin Decizia penală nr. 1841 din 10 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dată în recurs împotriva Încheierii din 19 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5451/30/2008).

La data de 04 august 2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Tr. Severin o altă "cerere de liberare condiționată", având același obiect cu aceea anterior arătată astfel încât la termenul din data de 18 august 2010 cele două cauze au fost reunite.

Analizând actele și lucrările dosarul Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 198/PI din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 948 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În raport de solicitarea condamnatului de a i se deduce din pedeapsa în curs de executare perioada reținerii și arestării preventive pentru infracțiuni concurente ce formează obiectul unei alte cauze penale separate aflată în curs de soluționare, instanța a calificat cererea ca fiind contestație la executare, întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a reținut că în conformitate cu art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra contestației la executare este fie instanța de executare, fie instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, sau după caz, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin a constatat că instanța de executare - în sensul art. 418 C. proc. pen. - este Curtea de Apel Timișoara, însă întrucât petentul execută pedeapsa în Penitenciarul Drobeta Tr. Severin, în aceste condiții Curtea de Apel Craiova, este instanța corespunzătoare instanței de executare, în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Față de aceste împrejurări, în temeiul în temeiul disp. art. 461 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 460 alin. (6) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 39 și art. 42 C. proc. pen., Judecătoria Drobeta Tr. Severin prin Sentința penală nr. 1617 din 1 septembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 10879/225/2009 a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare, în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde condamnatul execută pedeapsa.

Contestația la executare sus-menționată, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală, ca procedură penală jurisdicțională întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ce a format obiectul noului Dosar nr. 2624/54/2010.

Conform mandatului de executare a pedepsei închisorii de la 16 martie 2010, contestatorul S.I. se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 198/PI/ de la 17 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 948 de la 12 martie 2010, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din lucrările Dosarului nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 Curtea, rezultă că în această din urmă cauză petentul-condamnat a fost reținut 24 de ore la 13 noiembrie 2007 prin Ordonanța nr. 156/D/P/2007 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timiș iar de la 14 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă prelungită succesiv până la data de 10 mai 2010 când s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri prin Decizia penală nr. 1841 din 10 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dată în recurs împotriva Încheierii din 19 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5451/30/2008.

Prin Sentința penală nr. H6/PI de la 1 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. 5451/30/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul S.I. a formulat apel, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Așa fiind și pentru motivele arătate, se apreciază că motivul invocat de contestator este neîntemeiat, deducerea perioadelor respective fiind posibilă doar în calea de atac exercitată, respectiv la Curtea de Apel Timișoara.

II. Recursul în termen împotriva sentinței amintite formulat de condamnatul-contestator S.I. cu solicitarea de a se reexamina situația juridică din cele două cauze penale invocate în sensul admiterii contestației la executare în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - cu consecința deducerii din condamnarea actuală în curs a perioadei reținerii și arestării preventive în Dosarul nr. 5451/30/2008, devenit ulterior nr. 5451/30/2010 al Curții de Apel Timișoara întrucât se referă o infracțiune concurentă cu aceea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 ce a format obiectul Dosarului nr. 150/59/2009 - corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. rap. la art. 59 și 88 C. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 461 C. proc. pen. contestația contra executării hotărârii penale se poate face și atunci când "se invocă altă cauză de micșorare a pedepsei". În interpretarea dispozițiilor legale precitate această cauză de micșorare trebuie să aibă legătură directă cu pedeapsa în curs de executare.

În speță motivul invocat de contestator privește deducerea din condamnarea în curs a perioadei reținerii și arestării preventive pentru infracțiuni ce formează obiectul unei alte cauze separate, valorificarea acestuia fiind astfel posibilă doar după soluționarea definitivă a acestei din urmă cauze penale și implicit a existenței indubitabile a concursului de infracțiuni invocat de condamnat, în conformitate cu dispozițiile art. 449 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S.I. împotriva Sentinței penale nr. 87 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie 2011.