ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2827/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 1 august 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9229/63/2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut starea de arest preventiv față de apelantul inculpat S.M. (fiul lui D. și al I., în prezent deținut în P.M.S. Craiova) în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b din același cod. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că este arestat de peste un an de zile, că urmărirea penală s-a finalizat și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive". În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f) C. proc.

pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 223 din 12 aprilie 2011 a Tribunalului Dolj, hotărârea de condamnare - chiar nedefinitivă - constituind un temei suficient pentru a se reține că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Încheierii din 1 august 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 9229/63/2010/a3. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2011.