ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1879/2011

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea din data de 28 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 8100/63/2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G.F.I. și R.I. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că probatoriile administrate până la acest moment procesual confirmă presupunerea rezonabilă că inculpații G.F.I. și R.I. au comis faptele pentru care sunt cercetați și pentru care au fost condamnați la pedepse cu executare în regim de detenție de către instanța de prim grad, iar probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești nu au relevat alte împrejurări din care să rezulte că măsura preventivă nu s-ar mai impune.

S-a mai reținut că în continuare subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. avut în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive neexistând niciun argument care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul G.F.I. a declarat recurs cu motivarea că nu prezintă pericol social și poate fi judecat în stare de libertate. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 lit. b) alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinica arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor (acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, falsificarea instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos) corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

În cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii nu se poate face abstracție de gravitatea concretă a faptelor săvârșite (de la inculpat au fost confiscate 50 carduri bancare falsificate, fiind lezate 8 bănci) după cum nu poate fi ignorat faptul că, în cazul unor infracțiuni grave, cum sunt cele reținute în sarcina inculpatului recurent, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenția preventivă se prelungește în timp. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte, justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, motiv pentru care, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.F.I. împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 8100/63/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2011.