ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1879/2011

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea din data

de 28 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 8100/63/2010, Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, printre altele,

menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G.F.I. și R.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că probatoriile

administrate până la acest moment procesual confirmă presupunerea rezonabilă că

inculpații G.F.I. și R.I. au comis faptele pentru care sunt cercetați și pentru

care au fost condamnați la pedepse cu executare în regim de detenție de către

instanța de prim grad, iar probele administrate pe parcursul cercetării

judecătorești nu au relevat alte împrejurări din care să rezulte că măsura

preventivă nu s-ar mai impune.

S-a mai reținut că în

continuare subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. avut în

vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive neexistând niciun

argument care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, inculpatul G.F.I. a declarat recurs cu motivarea că

nu prezintă pericol social și poate fi judecat în stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

lit. b) alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinica arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanța de

apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală

și a constatat că temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f) C. proc.

pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă

impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor (acces fără drept

la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, falsificarea

instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod

fraudulos) corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru

ordinea publică.

În cadrul analizei

asupra menținerii detenției provizorii nu se poate face abstracție de

gravitatea concretă a faptelor săvârșite (de la inculpat au fost confiscate 50

carduri bancare falsificate, fiind lezate 8 bănci) după cum nu poate fi ignorat

faptul că, în cazul unor infracțiuni grave, cum sunt cele reținute în sarcina

inculpatului recurent, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar

dacă detenția preventivă se prelungește în timp.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, hotărârea de condamnare, chiar

nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata

că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât

dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte,

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive, motiv pentru care, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul G.F.I. împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul

nr. 8100/63/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 mai 2011.