ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2003

D E C

I Z I A  NR.685

DOSAR NR.4714/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul Ș.M. împotriva deciziei

penale nr.422 din 3 octombrie 2002  a Curții de Apel Craiova.

S-a

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D.,

apărător desemnat din oficiu.

Au

lipsit: intimata parte vătămată C.L.A. și intimata parte civilă Spitalul

Județean Mehedinți.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și prin

reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.74, 76 din Codul penal,

să-i fie redusă pedeapsa.

Procurorul

a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția, la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.149 din 13 iunie 2002 Tribunalul Mehedinți a dispus

condamnarea inculpatului Ș.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 raportat la

art.174, 175 lit.i din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal,

și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe

o durată de 5 ani.

S-a

făcut aplicarea art.71, 64 din Codul penal.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 19

februarie 2002 la zi.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 19.886.200 lei cu titlu de despăgubiri civile, către partea

civilă Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin.

S-a

luat act că partea vătămată C.L.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

La data de 18 februarie 2002, partea vătămată Cârstoiu Laura

Alina, în vârstă de 17 ani, care locuiește în Gura Văii, a mers la Școala

Generală nr.13 din aceeași localitate, pentru a se interesa dacă există

posibilitatea să reia cursurile școlare pe care le abandonase în cursul anului

1999.

Când a ieșit din școală, a constatat că este așteptată de către

inculpatul Ș.M., fostul ei concubin, cu care încetase conviețuirea în urmă cu

un an.

Inculpatul a insistat să reia relațiile, deoarece au un copil

împreună, însă partea vătămată a refuzat, dându-i de înțeles că urmează să se

căsătorească.

Acest aspect l-a enervat pe inculpat, care a scos cuțitul din

buzunarul de la spatele pantalonului și i-a aplicat părții vătămate o lovitură

în partea stângă a gâtului, după care a continuat să o lovească pe aceasta, în

diverse zone vitale ale corpului, aplicându-i cel puțin 10 lovituri.

Activitatea infracțională a fost întreruptă de martorul C.C.D.,

fratele părții vătămate, care sosise atunci la fața locului, strigând la

inculpat să o lase în pace pe sora sa.

Inculpatul s-a conformat și a părăsit în fugă locul faptei, iar

partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin,

unde a stat internată 20 de zile.

Din raportul de constatare medico – legală întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Mehedinți, rezultă că numita C.L.A. a suferit multiple

leziuni de violență, produse prin lovirea repetată cu un corp tăietor –

înțepător, necesitând pentru vindecare 30 – 40 zile îngrijiri medicale, viața

fiindu-i pusă în primejdie.

Pentru a se reține starea de recidivă postcondamnatorie, s-a

avut în vedere că prin sentința penală nr.3070 din 9 noiembrie 2000 a

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin decizia penală nr.30

din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa de 1 an închisoare, executată cu privare de libertate, fiind liberat

condiționat la 4 decembrie 2001, având un rest de pedeapsă neexecutat de 113

zile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul.

În apelul său, parchetul a solicitat reținerea stării de

recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal,

revocarea liberării condiționate a pedepsei și majorarea sancțiunii penale

aplicate.

În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr.422 din 3 octombrie 2002 Curtea de Apel

Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

A dispus desființarea hotărârii primei instanțe.

În baza art.61 din Codul penal s-a dispus revocarea liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de 113 zile închisoare rămas neexecutat

de către inculpatul Ș.M., din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin

sentința penală nr.3070 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, definitivă prin decizia penală nr.30 din 29 ianuarie 2001 a

Tribunalului Mehedinți.

În baza art.39 din Codul penal s-a dispus contopirea acestui

rest de pedeapsă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și  5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat  împotriva

aceleiași sentințe penale.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă

prevenția de la 13 iunie 2002 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Ș.M.,

solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și prin reținerea în favoarea sa

a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 din Codul penal, să i se

reducă pedeapsa aplicată, deoarece se află la o vârstă tânără și a recunoscut

și regretat fapta comisă.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de casarea

prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură

penală, Curtea constată recursul nefondat.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în

conformitate cu materialul probator administrat în cauză și au făcut o justă

proporționalizare a pedepsei aplicate acestuia.

Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, conform art.74 din Codul penal, împrejurările

ce pot constitui circumstanțe atenuante, sunt:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea

infracțiunii;

b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau a repara paguba;

c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii,

rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul

procesului, înlesnirea descoperirii sau arestării participanților.

Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că la

individualizarea pedepsei aplicate, instanțele au avut în vedere gradul ridicat

de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei,

respectiv  inculpatul i-a aplicat numeroase lovituri cu un cuțit victimei, în

zone vitale ale corpului, producându-i leziuni care i-au pus viața în pericol,

dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia, care este cunoscut cu

antecedente penale și a recunoscut săvârșirea.

Așadar, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru a se

reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art.74, 76 din

Codul penal, nefiind îndeplinite cerințele mai sus expuse pentru aplicarea

acestor texte de lege.

De altfel, pedeapsa de 10 ani închisoare se încadrează în

limitele prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură, sub

aspectul cuantumului său, să asigure reeducarea inculpatului în vederea

reinserției sale în comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut

de art.52 din Codul penal.

În consecință, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului

este corect individualizată și nu există motive pentru reducerea ei, astfel că

recursul declarat de acesta urmează să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în baza art.385

15

pct.1

lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpatul

Ș.M. să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive

de la 19 februarie 2002 la 12 februarie 2003.

În temeiul art.192 din Codul de procedură penală, recurentul

inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.M.

împotriva deciziei penale nr.422 din  3 octombrie 2002 a Curții de Apel

Craiova.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19

februarie 2002  la 12 februarie 2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2003.