ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4250/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5579/101/2010 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I.C. - fiul lui V. și M., născut la data de 19 martie 1993 în Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți, cu domiciliul în comuna Breznița de Ocol, satul Magheru, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzice drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În seara de 20 iulie 2009, inculpații S.I.C.

și D.A., împreună cu T.P., s-au deplasat cu o căruță din localitatea Magheru în localitatea Dudașul Schelei pentru a participa la hora organizată în acea localitate cu ocazia sărbătoririi religioase Sfîntu Ilie. După ce au sărbătorit alături de localnici și au consumat băuturi alcoolice împreună cu aceștia, între cei trei bărbați și partea vătămată G.V., s-a declanșat un conflict generat de discuții contradictorii. Pe acest fond, inculpatul S.I.C. i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona spatelui, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa. Cei doi au fost despărțiți de martorul R.O.E., iar partea vătămată G.V. a reușit să se îndepărteze, însă după ce s-a deplasat aproximativ 50 de metri, a fost atacat din nou de către învinuitul S.I.C., care după ce l-a împins în șanțul de la marginea drumului, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona spatelui, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cu fața în jos.

Martorii R.I. și C.C. au intervenit și au reușit să-l ridice pe învinuitul S.I.C. de pe partea vătămată. După intervenția celor doi martori, învinuitul S.I.C. a fugit cu cuțitul asupra sa, spre căruță, care se afla în apropierea locului unde a avut loc primul conflict, fiind urmat de învinuitul D.A., care avea în mână o furcă. Cei doi învinuiți împreună cu T.P. s-au urcat în căruță și au plecat spre localitatea Magheru. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Drobeta-Turnu Severin, unde i s-au acordat îngrijiri medicale. S-a mai arătat că, deși partea vătămată a susținut că a fost lovită de către D.A. cu furca peste spate, declarațiile acesteia în acest sens nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din conținutul Raportului Medico-Legal din 8 septembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți, rezultă că partea vătămată G.V. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, respectiv cu sau de corpuri dure. A necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 zile îngrijiri medicale și leziunile cauzate i-au pus viața în primejdie. În raport de probele administrate instanța de fond a încadrat faptele în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., respectiv alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea civilă G.V. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei și al modalității de executare al acesteia, iar partea civilă a invocat critici atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile a cauzei.

Prin Decizia penală nr. 42 din 28 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 5579/101/2010 s-a dispus respingerea ca tardiv a apelului părții civile G.V. și admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.I.C. și rejudecând, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.; A condamnat pe inculpatul S.I.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.; A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 85 C. pen.; A dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei la 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 162/2010 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, definitivă prin Decizia penală nr. 54/A din 17 martie 2010 a Tribunalului Mehedinți, pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33, 34 și 36 C. pen.; A dispus contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat partea civilă la 20 RON cheltuieli judiciare statului. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă G.V. și inculpatul S.I.C.. Atât parchetul cât și inculpatul au criticat decizia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Procurorul a solicitat majorarea pedepsei, cu executarea în regim privativ de libertate iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Partea civilă nu a motivat, nici în scris și nici oral, care sunt criticile hotărârilor pronunțate în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu cauza, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză rezultă că, în noaptea de 20/21 iulie 2009, inculpatul S.I.C., în timp ce se afla pe strada Severinului din localitatea Schelei, județul Mehedinți, a aplicat mai multe lovituri de cuțit, părții vătămate G.V., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus viața în primejdie. Incidentul s-a derulat pe fondul consumului de alcool, inculpatul deplasându-se cu căruța în scopul de a participa la o horă organizată de sărbătoarea religioasă „Sf. Ilie”. După aplicarea loviturii cu cuțitul, partea vătămată a reușit să se îndepărteze - intervenind pentru aplanarea conflictului, martorul R.O.E. - dar a fost urmărit de inculpat și atacat din nou, împingându-l în șanțul de la marginea drumului și mai apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona spatelui, incidentul fiind curmat prin intervenția martorilor R.I.

și C.C. Faptele săvârșite de inculpatul S.I.C., realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., respectiv purtarea, fără drept, a unui cuțit tip pumnal, faptă prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei - criticile fiind comune - se constată că instanța de apel a evaluat în mod corespunzător elementele de fapt dar și circumstanțele personale ale inculpatului, aplicându-i o pedeapsă de natură a asigura scopul acesteia, astfel cum este definit în art. 52 C. pen. Este real faptul că infracțiunile au fost comise pe fondul consumului de alcool, dar această stare a fost acceptată în mod deliberat de inculpat astfel încât nu poate constitui o circumstanță atenuantă de natură a influența favorabil cuantumul pedepsei.

Pe de altă parte, inculpatul este minor - limitele de pedeapsă fiindu-i reduse conform art. 109 C. pen. - dar în același timp, din fișa de cazier judiciar rezultă că a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară, fapta fiind concurentă cu cea dedusă judecății, fapt ce a atras incidența dispozițiilor art. 85 C. pen., iar în prezent este arestat în altă cauză. Aceste date demonstrează faptul că infracțiunea dedusă judecății nu este rezultatul unei întâmplări datorate unei atitudini greșite ci dimpotrivă reflectă un comportament antisocial continuu. În același sens se constată că nu pot fi reținute indicii care să conducă la convingerea existenței unei motivații interioare puternice, suficiente pentru îndreptare și ca atare este justificat ca pedeapsa să fie severă, chiar dacă inculpatul este minor.

Corelând gradul de pericol social concret al faptelor cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este suficientă și nu se impune a fi modificată nici sub aspectul cuantumului și nici sub aspectul modalității de executare a acesteia. Cât privește recursul părții civile G.V., se constată că în mod corect apelul său a fost respins ca tardiv, nefiind declarat în termenul prevăzut de lege. Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatului S.I.C.

și partea civilă G.V., împotriva Deciziei penale nr. 42 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova. Se va constata că inculpatul S.I.C. este arestat în altă cauză. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat și recurenta parte civilă, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă G.V. și inculpatul S.I.C., împotriva Deciziei penale nr. 42 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul S.I.C. este arestat în altă cauză. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.