ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 30 din 2 februarie 2011 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), cu reținerea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., cetățean român, cioban, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la eliberarea din penitenciar.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de S.C.J.U. Sibiu și a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestuia suma de 6.944,20 RON plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii datoriei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M.I.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.I., împotriva inculpatului D.I. și în consecință, a fost obligat acesta la plata în favoarea părții civile a sumei de 142.696 RON, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale.

S-au respins celelalte pretenții formulate de partea civilă M.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului ridicat de organele de poliție și înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Sibiu.

În baza art. 353 C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanța procurorului din 6 august 2009 asupra imobilului proprietatea inculpatului din com. S., jud. Arad.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.I. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.800 RON.

S-a reținut că inculpatul este unchiul părții vătămate M.I., cu care, până la data incidentului, era în relații deosebit de bune. În data de 6 iunie 2009, în jurul orelor 19:00, partea vătămată M.I. și familia au ajuns în comuna P.S., jud. Sibiu, unde au în proprietate un imobil, cu intenția de a celebra sărbătoarea religioasă a Rusaliilor.

După coborârea din autoturism, partea vătămată și-a întâlnit consătenii și rudele, printre cei menționați fiind și D.I., care deține un imobil situat în apropierea celui pe care îl are în proprietate partea vătămată. Revederea părții vătămate cu rudele s-a desfășurat conform tradiției, în sensul că s-au purtat discuții la masa la care au servit băutură și mâncare, inițial la locuința inculpatului D.I., apoi în imobilul locuit de partea vătămată.

În jurul orelor 24:00, după ce partea vătămată a acceptat propunerea făcută de unchiul său D.I., de a mai bea împreună un pahar de țuică, s-au deplasat împreună la imobilul locuit de inculpat. Fiul părții vătămate i-a observat pe cei doi la poartă în timp ce inculpatul încerca să o descuie și nu reușea din cauza stării avansate de ebrietate. El a fost cel care le-a descuiat poarta și a susținut în declarația dată că în imobilul inculpatului nu mai erau alte persoane.

Imediat după pătrunderea în curtea imobilului, după primele câteva minute, întrucât li se terminase băutura, inculpatul a plecat de la masă, iar când a revenit, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se afla, și-a atacat cu un cuțit nepotul, aplicându-i mai multe lovituri care au vizat zona toracelui și abdomenului. Partea vătămată a încercat să pareze aceste lovituri și astfel a redus intensitatea și numărul lor, dar violențele exercitate asupra lui s-au soldat cu leziuni traumatice grave. M.I. a reușit să iasă din curtea locuinței inculpatului și să se deplaseze la domiciliul său, unde a spus soției ce s-a întâmplat. A fost transportat cu ambulanța la S.C.J.U. Sibiu, unde a fost spitalizat și supus intervenției chirurgicale de laparatomie.

Constatarea medico-legală efectuată a concluzionat că partea vătămată a suferit multiple plăgi tăiate înțepate toracice și abdominale, între care una penetrantă abdominal cu perforație de intestin gros, produse prin lovirea repetată cu corpuri tăietor-înțepătoare, în noaptea de 6 - 7 iunie 2009, care necesită îngrijiri medicale de 80 - 90 zile pentru vindecare, prin producerea cărora viața victimei a fost pusă în primejdie. Expertiza medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești a prelungit numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilite inițial pentru partea vătămată, la 110 - 120.

Cuțitul folosit pentru agresarea părții vătămate a fost ridicat din locuința învinuitului, iar expertiza serologică la care a fost supus a conchis că pe lama acestuia sunt urme de sânge uman aparținând grupei sanguine B III.

Această stare de fapt a fost reținută în principal din declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile membrilor familiei acestuia. Față de faptul că în cauză nu au existat martori oculari într-adevăr nu există probe testimoniale directe, însă nu se vede ce motive ar fi avut partea vătămată să-l acuze pe unchiul său de agresiune, relațiile dintre ei fiind inițial bune. În plus, din declarațiile fiului părții vătămate s-a reținut că în curtea imobilului inculpatului au intrat doar cei doi (în stare avansată de ebrietate), și la scurt timp (10 - 15 minute), a fost sunat de mama lui că tatăl său a venit înjunghiat acasă. Este evident că în acest timp scurt doar inculpatul și partea vătămată s-au putut afla în curtea de la imobilul și din declarația fiului inculpatului instanța reține că D.I. locuia singur.

Din declarația soției părții vătămate, ea fiind prima persoană cu care M.I. a intrat în contact după agresiune, reținem că partea vătămată a afirmat că cel care l-a înjunghiat era unchiul lui, inculpatul D.I., exprimându-se în sensul: „ajungi să te omoare neamurile”. Martorului L.I., ajuns imediat la domiciliul părții vătămate (5 - 10 minute), a declarat că familia i-a povestit că acesta ar fi fost înjunghiat de inculpat.

Chiar și fiul inculpatului, în momentul când a venit în comună, a aflat de la toți sătenii că tatăl său este autorul agresiunii.

Faptul că inculpatul, din cauza stării de beție avansată, nu își aduce aminte ce s-a întâmplat nu este un aspect care să determine instanța să creadă că nu el este autorul agresiunii. În acest sens, s-a reținut că au fost găsite urme de sânge în curtea și holul imobilului folosit de inculpat. De asemenea, pe hainele acestuia au fost găsite pete de sânge la un interval de 3 ore de la săvârșirea faptei. Expertiza medico-legală a concluzionat că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri tăietor-înțepătoare, iar pe cuțitul ridicat de la fața locului au fost găsite urme de sânge uman.

Faptul că substanța recoltată de pe mâna inculpatului nu este sânge uman s-a apreciat că singură această probă față de întreg materialul probator al cauzei nu este de natură să creeze un dubiu instanței ce să ducă la achitarea lui D.I., așa cum a solicitat apărarea.

Instanța a încercat să stabilească dacă inculpatul a acționat sau nu cu discernământ, având în vedere vârsta acestuia, actul medical depus - conform căruia D.I. ar suferi de demență Allzheimer cu debut tardiv - și starea avansată de ebrietate. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cursul urmăriri penale și completarea la acest raport, dispusă de instanță, s-a reținut că inculpatul prezintă doar o tulburarea cognitivă ușoară pe fond vascular și degenerativ, și nu se confirmă existența afecțiunii Allzheimer, a acționat cu discernământul păstrat având regimul beției voluntare. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu vinovăție în săvârșirea faptei imputate, vinovăție pe deplin dovedită de toate probele testimoniale, materiale științifice ale cauzei, așa încât s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat în forma tentativei prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1), lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., astfel:

- limitele legale de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, care sunt de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni;

- gradul de pericol social al faptei săvârșite, rezultat din aceea că faptele lui au avut ca urmare vătămarea deosebit de gravă;

- împrejurările concrete în care fapta a fost comisă: faptul că aceștia erau sub influența băuturilor alcoolice;

- circumstanțele personale ale inculpatului: vârsta acestuia - 75 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a avut o atitudine sinceră nici în cursul urmăririi penale, nici în fața instanței, negând tot timpul săvârșirea acesteia și încercând să inducă în eroare instanța asupra discernământului său, prin prezentarea existenței unei boli care s-a dovedit a fi nereală, cu ocazia audierii încercând să acrediteze ideea că ar suferi de hipoacuzie, aspect neconfirmat de vrun act medical, sau de vreun martor și care nici nu a reieșit din cercetările efectuate în faza de urmărire penală; nu a conștientizat gravitatea faptei sale, este rudă apropiată cu partea vătămată;

Conform concluziilor referatului presentențial, inculpatul se referă la infracțiune ca la o întâmplare nefericită: „necazul”, atitudine ce denotă refuzul lui de a-și asuma responsabilitatea pentru comportamentul avut, acesta subliniind faptul că în momentul comiterii faptei se afla în stare avansată de ebrietate, ca și cum aceasta ar justifica și scuza comiterea faptei.

Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.: comportamentul bun al inculpatului anterior săvârșirii faptei. Reținerea vreunei alte circumstanțe atenuante nu se poate face în cauză, iar față de întreg comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal s-a apreciat că nu există niciun temei de reducere a pedepsei așa încât să poată fi aplicabile dispozițiile art. 86

1

C. pen. Doar pentru ca inculpatul să poată beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (dată fiind vârsta sa înaintată), nu se justifică aplicarea unei pedepse mai reduse de 6 ani închisoare. Aceasta va fi executată în regim de penitenciar.

Inculpatului i se va aplica și pedeapsa accesorie, interzicându-se exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, întrucât considerăm că exercitarea acestora este incompatibilă cu persoana inculpatului, față de gravitatea faptei comise, ceea ce relevă că nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este viața. Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață și la integritate corporală, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara. Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor civile amintite pe durata executării pedepsei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 euro, din care 100.000 euro lei reprezintă daune morale, iar 100.000 euro, daune materiale. În dovedirea acestor pretenții au fost audiați 2 martori pentru daune morale și 2 martori pentru daunele materiale, fiind depus și un raport de expertiză extrajudiciară pentru a dovedi prejudiciul încercat de partea vătămată rezultat din pierderea producției agricole pe 903 ha teren și pierderea producției din sectorul zootehnic, ca urmare a faptului că nu s-a putut ocupa de mulsul oilor și îngrășatul berbecuților.

Sub aspectul daunelor morale solicitate, în cuantum de 100.000 euro, dat fiind numărul de îngrijiri medicale, leziunile suferite, intervențiile chirurgicale la care a fost supus și perioada de spitalizare, instanța a apreciat ca fiind justificată acordarea acestora în cuantum de 15.000 euro.

În ce privește daunele materiale, s-a apreciat că s-a făcut dovada cu actele depuse la A.P.I.A. că inculpatul deține o suprafață de 903 ha teren, ce erau cultivate cu grâu, orz, orzoaică, plante de nutreț. A fost apreciată ca și corectă modalitatea de calcul făcută de expertiza depusă de partea civilă, care a avut în vedere valoarea medie a producției la preț de vânzare în funcție de producțiile medii ale anului 2009, realizate de producătorii agricoli din zonă. Astfel, apar ca fiind justificate pierderile în sectorul vegetal în sumă de 115.216 RON pentru suprafața de 830 ha din zona P., la care se adaugă o pierdere de 27.480 RON din zona T., rezultând o valoare totală de 142.696 RON. Partea vătămată a făcut dovada cu cei doi martori audiați în cauză că terenurile au fost semănate și urmau a fi angajate persoane și plătite utilaje pentru recoltat. Întrucât în perioada recoltărilor s-a dovedit că partea vătămată a fost fie în spital, fie imobilizat la pat acasă, motiv pentru care cei doi angajați, B. și T., nu au putut contracta utilaje pentru recoltarea suprafețelor cultivate, apreciem că prejudiciul este dovedit, valoarea acestuia este certă (conform expertizei) și există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și pierderile suferite de partea vătămată în sectorul vegetal.

S-a apreciat însă că nu aceeași este situația în sectorul zootehnic, întrucât a rezultat din declarația martorului B. că la ferma unde se țineau animalele lucrau în jur de 20 persoane, care apreciem noi că ar fi putut fi coordonate de fiul inculpatului, în vârstă de 25 de ani. În plus de aceasta, expertiza a stabilit un prejudiciu rezultat din aceea că nu ar fi fost mulse toate oile mame și din aceea că nu s-a realizat sporul mediu pe zi furajată cu 110 grame, ceea ce a dus la nerealizarea greutății mediei de livrare, față de 40 kg/cap, realizându-se 26 kg/cap. Apreciem în primul rând că nu s-a dovedit cu certitudine existența unui prejudiciu în sectorul zootehnic, întrucât tineretul ovin respectiv ar fi putut fi valorificat anul următor. În al doilea rând s-a apreciat că nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului, împrejurarea că partea vătămată a fost imobilizată la pat și rezultatul constând în aceea că tineretul ovin pregătit pentru îngrășat în 2009 nu a realizat greutatea medie de livrare. Și, nu în ultimul rând, s-a apreciat că aceste disfuncționalități din sectorul zootehnic ar fi trebuit verificate în teren de către un expert, în această materie, și nu de un expert contabil pe baza unor date statistice. Diferența între prejudiciul în sectorul zootehnic și cel vegetal este că în acest din urmă caz s-a făcut dovada cu 2 martori, că respectivele culturi nu au fost recoltate, în timp ce în primul caz nu s-a făcut dovada că tineretul ovin nu a ajuns la greutatea necesară livrării în anul 2009.

Fiind întrunite deci condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 999 C. civ.: faptă ilicită, existența vinovăției în sarcina inculpatului, prejudiciul cauzat părții vătămate și legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit, așa cum anterior s-a expus, și fapta inculpatului D.I., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.I. și a obligat inculpatul la daune morale în cuantum de 15.000 euro și daune materiale în valoarea de 142.696 RON.

Celelalte pretenții formulate de partea civilă M.I. constând în prejudiciul din sectorul zootehnic au fost respinse, pentru lipsa caracterului cert al prejudiciului și pentru nedovedirea legăturii de cauzalitate. Restul daunelor morale de asemenea nu s-au acordat, instanța apreciind ca justificată doar suma de 15.000 euro.

În cauză s-au mai constituit părți civile S.C.J.U. Sibiu, cu suma de 6.942,2 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu partea civilă în perioada 7 iunie 2009 - 16 august 2009. Întrucât aceste cheltuieli au fost pricinuite de inculpat, ele vor fi acordate în baza art. 998 C. civ. și 313 din Legea nr. 95/2006.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă M.I.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul legal instituit de art. 363 C. proc. pen., inculpatul D.I., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, relevate în memoriul depus la dosar.

- soluția de condamnare a inculpatului D.I. se fundamentează pe un probatoriu insuficient și eronat interpretat, în cauză neexistând date certe care să confirme, mai presus de orice dubiu, că inculpatul este autorul agresiunii;

- vinovăția inculpatului a fost reținută în considerarea unor probe exclusiv indirecte, existând un dubiu puternic asupra culpabilității acestuia;

- încadrarea juridică dată faptei este greșită, acțiunile inculpatului putând fi circumscrise infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. și nicidecum tentativei de omor;

- sancțiunea penală aplicată inculpatului, cât și modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond sunt excesiv de severe în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.; tribunalul a ignorat vârsta înaintată a inculpatului, relațiile de rudenie dintre părți și lipsa antecedentelor penale, elemente ce ar fi justificat o pedeapsă mai puțin severă;

- pretențiile materiale și morale formulate de către partea civilă M.I. nu au fost dovedite conform cerințelor art. 1169 C. civ., astfel încât acordarea lor este total nejustificată.

Sub acest aspect, partea civilă nu a produs probe certe care să ateste că terenul agricol despre care face vorbire i-ar fi adus un profit în ultimii ani și că ar fi obținut producție agricolă ca urmare a exploatării acestuia.

Curtea a pus în vedere inculpatului că are posibilitatea de a fi ascultat în fața sa, acesta prezentând propria versiune asupra evenimentelor.

În procedura apelului a fost administrată proba testimonială cu martorul M.I.A., martor propus în circumstanțiere.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Aici inculpatul, fără un motiv precizat, a aplicat victimei, care este și nepotul său, lovituri repetate și intense ce au vizat zona toracelui și a abdomenului, cauzându-i, cu tot efortul acestuia de a contracara agresiunile, leziuni traumatice grave, care i-au pus viața în pericol.

1

C. pen.

1

C. pen. nu poate oferi garanții suficiente asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 C. pen., nefiind aptă să reprezinte un mijloc de constrângere eficient (avându-se în vedere reacțiile necontrolate ale inculpatului în descrierea stării de fapt reținute).

Curtea a considerat că victima a suportat, pe lângă serioase traume fizice, și privațiunile specifice spitalizării și convalescenței, când pentru o perioadă semnificativă de timp a fost în imposibilitate de a-și desfășura activitatea și a duce o viață normală.

În acest sens, o reducere substanțială a cuantumului daunelor morale ar rupe echilibrul dintre dreptul său la o satisfacție echitabilă și întinderea prejudiciului suportat.

Chiar dacă raportul de evaluare exploatare agricolă reprezintă o probă extrajudiciară, concluziile acestuia se coroborează cu elementele și datele relevate de martorii audiați în cauză, martori care cunosc în amănunt anvergura activității profesionale a victimei.

A menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 78/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis ca fondat apelul declarat de inculpatul D.I. împotriva Sentinței penale nr. 30/2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3431/85/2009.

S-a desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei, și procedând la o nouă judecată, în aceste limite, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 4 (patru) ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 50 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă M.I. și inculpatul D.I.

În recursul declarat de partea civilă, decizia a fost atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel și menținerea sentinței instanței de fond numai sub aspectul laturii penale, respectiv al cuantumului pedepsei aplicate, arătând că partea vătămată este nepotul inculpatului, parte vătămată care a avut nevoie de peste 120 de zile de îngrijiri medicale ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat.

În recursul declarat de inculpatul D.I., întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 14, 18, 17

2

C. proc. pen., s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probatoriilor, respectiv efectuarea unei adrese către spital pentru a se comunica datele necesare lămuririi pe deplin a cauzei, a arătat că deși a anexat schița imobilului respectiv, instanța nu a analizat-o, astfel că, a apreciat că s-a comis o gravă eroare de fapt.

S-a solicitat ca în raport de toate probele aflate la dosar să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. și aplicarea suspendării sub supraveghere sau suspendarea condiționată, a arătat că a depus la dosarul cauzei caracterizarea emisă de către preotul paroh. S-a mai susținut starea de sănătate precară a inculpatului, vârsta acestuia de 75 de ani, susținând că nu există probe directe care să stabilească vinovăția inculpatului. S-a mai arătat că și în situația în care nu va fi schimbată încadrarea juridică, solicită aplicarea suspendării sub supraveghere sau suspendarea condiționată; cu privire la latura civilă s-a solicitat respingerea pretențiilor civile întrucât acestea nu au fost demonstrate.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică promovate în recursurile de față și de cazurile de casare sus-menționate, Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul declarat de partea civilă M.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpatul D.I. se privește ca fondat și va fi admis în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

1.a) Este nefondată prima din criticile invocate prin recursul declarat de inculpatul D.I., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., prin care se tinde la casarea cu trimitere spre instanța de fond, respectiv efectuarea unei adrese către S.C.J.U. Timișoara pentru a comunica alte date relative la starea de sănătate psihică a inculpatului.

Aceasta, întrucât în cauză a fost efectuat Raportul de expertiză medicală psihiatrică din 26 august 2009 al S.M.L.J. Sibiu, care a concluzionat că:

1) inculpatul D.I. prezintă tulburare cognitivă ușoară pe fond vascular și degenerativ;

2) a acționat cu discernământ păstrat;

3) are regimul beției voluntare.

De altfel, din completarea la acest raport, dispusă de instanța de fond, s-a reținut că inculpatul prezintă doar o tulburare cognitivă ușoară pe fond vascular și degenerativ, și nu se confirmă existența afecțiunii Allzheimer, a acționat cu discernământul păstrat, având regimul beției voluntare. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu vinovăție în săvârșirea faptei imputate, vinovăție pe deplin dovedită de toate probele testimoniale, materiale și științifice ale cauzei.

1.b) Nu este pertinentă nici secunda critică din recursul inculpatului D.I., prin care se pretinde incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., pentru a se statua grava eroare de fapt a hotărârii de condamnare pronunțată de instanța de fond menținută prin decizia instanței de apel, întrucât pentru aceasta este necesară existența unei contradicții esențiale, intrinseci, necontroversate și manifeste, între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speță.

Astfel, prima instanță, în baza unui examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, a reținut că hotărârea pronunțată, menținută prin cea a instanței de prim control judiciar, în mod judicios situația de fapt imputată, constând în aceea că în noaptea de 6 - 7 iunie 2009, pe fondul consumului de alcool, în curtea imobilului din comuna P.S. pe care îl ocupa inculpatul, i-a aplicat nepotului său, partea vătămată M.I., lovituri repetate și de intensitate deosebită, în zone anatomice vitale, cu un cuțit, violențe soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave, respectiv multiple plăgi tăiate înțepate toracice și abdominale, între care una penetrantă abdominal, cu perforație de intestin gros, în urma căreia viața victimei a fost a fost pusă în primejdie, salvarea acestuia datorându-se constituției robuste și îngrijirilor medicale oportun acordate.

În cursul urmăriri penale s-au administrat următoarele probe:

- procesul-verbal de cercetare a curții imobilului din comuna P.S., jud. Sibiu, locuit de învinuitul D.I., activitate în urma căreia a fost găsit cuțitul folosit la agresarea victimei, obiect pe lama căruia erau prezente urme materie brun-roșcată, asemănătoare sângelui, urme materie de aceeași culoare fiind prezente pe vestimentația învinuitului, pe mâinile acestuia, în curtea locuinței învinuitului, în stradă, între locuința învinuitului și locuința părții vătămate;

- raportul de constatare medico-legală din 2 iulie 2009, al S.J.M.L. Sibiu, în care se conchide că partea vătămată M.I. a suferit multiple plăgi tăiate-înțepate, toracice și abdominale, între care una penetrantă abdominal cu perforație de intestin gros, leziuni care pot data din noaptea de 6 - 7 iunie 2009, produse prin lovire repetată cu corpuri tăietor-înțepătoare, care a necesitat 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni în urma cărora viața i-a fost pusă în primejdie;

- raportul de expertiză medico-legală serologică din 25 septembrie 2009 al S.J.M.L. Sibiu, în care se concluzionează că urmele biologice existente pe lama cuțitului găsit în curtea învinuitului D.I. sunt de sânge uman și aparțin grupei sanguine B III;

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul D.I., în concluziile căruia se reține că învinuitul prezintă o tulburare cognitivă ușoară pe fond vascular și degenerativ și că infracțiunea a săvârșit-o cu discernământul păstrat;

- declarația părții vătămate M.I., din care reiese că în noaptea de 6 - 7 iunie 2009, în curtea imobilului în care locuiește în comuna P.S., jud.Sibiu, inculpatul D.I., care îi este unchi, aflat într-o stare avansată de ebrietate, l-a atacat și lovit în mod repetat, cu cuțitul, fără niciun motiv, pe parcursul atacului învinuitul afirmând că de mâna lui va muri;

- declarațiile martorilor L.I. și M.P., din care s-a reținut că în data de 6 iunie 2009, după sosirea în comuna P.S., jud. Sibiu, partea vătămată M.I. a stat de vorbă cu mai multe rude și consăteni, cu care a consumat băutură și mâncare, printre aceștia fiind și unchiul său, învinuitul D.I., fără să existe probleme controversate sau cea mai mică divergență între ei și că relațiile dintre partea vătămată și învinuit erau foarte bune;

- declarația martorului M.I. junior, fiul părții vătămate, care precizează că, în noaptea de 6 - 7 iunie 2009, în jurul orelor 24:00, i-a văzut pe învinuit și pe partea vătămată, în fața porții imobilului locuit de învinuit, că învinuitul era în imposibilitatea de a descuia poarta de acces, că în curtea casei au intrat doar partea vătămată și învinuitul, iar la scurt timp, partea vătămată a venit la domiciliul său, cu plăgi înjunghiate, afirmând că i-au fost produse de unchiul său, învinuitul D.I.;

- declarația martorei M.A., care specifică faptul că în data de 6 - 7 iunie 2009, după ce au ajuns în comuna P.S., soțul său, partea vătămată M.I., a stat de vorbă cu consătenii și rudele, cu care a mâncat și a băut, printre ei fiind și unchiul său, învinuitul D.I., la locuința căruia partea vătămată a mers în jurul orelor 24:00, loc în care a fost lovit de învinuit, cu cuțitul, în mod repetat;

- declarația învinuitului D.I., în care menționează că relațiile cu partea vătămată, care îi este nepot, au fost foarte bune, că au consumat împreună alcool în noaptea de 6 - 7 iunie, dar nu își amintește că a exercitat vreun act de violență asupra acestuia.

În fața instanței de fond s-a procedat la audierea părții vătămate, a martorilor L.I., M.I., fiul părții vătămate, M.A., soția părții vătămate, D.G., fiul inculpatului, s-a efectuat o completare a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică care a stabilit că afecțiunea demență Allzheimer cu debut tardiv cu care a fost diagnosticat inculpatul în S.C.J.U. Timișoara nu a fost confirmată în urma examinărilor efectuate; s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale, prin care s-au prelungit zilele de îngrijiri medicale pentru partea vătămată stabilit inițial la 80 - 90, la 110 - 120; s-a efectuat un referat de evaluare presentențial al inculpatului.

Inculpatul a fost audiat în fața primei instanțe, menținându-și poziția expusă în cursul urmăririi penale, în sensul că nu își aduce aminte ce s-a întâmplat, din cauza stării avansate de ebrietate și nu acceptă posibilitatea ca el să fi săvârșit fapta descrisă în rechizitoriu. În fața aceleiași instanțe, inculpatul a acuzat o hipoacuzie gravă, problemă care se pare că nu a existat în cursul urmăriri penale, când a putut fi audiat de către procurori.

Această stare de fapt a fost reținută în principal din declarația părții vătămate nominalizate, care se coroborează cu declarațiile membrilor familiei acestuia.

În plus, din declarațiile fiului părții vătămate se reține că în curtea imobilului inculpatului-recurent au intrat doar cei doi (în stare avansată de ebrietate), și la scurt timp (10 - 15 minute), a fost sunat de mama lui că tatăl său a venit înjunghiat acasă. Este evident că în acest timp scurt doar inculpatul-recurent și partea vătămată s-au putut afla în curte și din declarația fiului inculpatului, instanța reține că D.I. locuia singur.

Din declarația soției părții vătămate, ea fiind prima persoană cu care M.I. a intrat în contact după agresiune, se reține că partea vătămată a afirmat că cel care l-a înjunghiat era unchiul lui, inculpatul D.I., exprimându-se în sensul: „ajungi să te omoare neamurile”. Martorul L.I., ajuns imediat la domiciliul părții vătămate (5 - 10 minute), a declarat că familia i-a povestit că acesta ar fi fost înjunghiat de inculpat.

Chiar și fiul inculpatului, în momentul când a venit în comună, a aflat de la toți sătenii că tatăl său este autorul agresiunii.

Faptul că inculpatul-recurent, din cauza stării de beție avansată, nu își aduce aminte ce s-a întâmplat, nu determină aprecierea că nu el este autorul agresiunii, reținându-se că au fost găsite urme de sânge în curtea și holul imobilului folosit de inculpat. De asemenea, pe hainele acestuia au fost găsite pete de sânge la un interval de 3 ore de la săvârșirea faptei. Expertiza medico-legală a concluzionat că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri tăietor-înțepătoare, iar pe cuțitul ridicat de la fața locului au fost găsite urme de sânge uman.

Faptul că substanța recoltată de pe mâna inculpatului nu este sânge uman nu este de natură să creeze un dubiu care să ducă la achitarea lui D.I., așa cum a solicitat apărarea.

1.c) Nu este întemeiată o altă critică din recursul promovat de inculpatul D.I. prin care în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. (și nu cel eronat avut în vedere de apărătorul ales, prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.) se tinde la schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Încadrarea juridică dată faptei, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., este judicios corectă în raport de natura corpului vulnerant folosit (cuțit tăietor, înțepător) și de zona corpului victimei vizată, fiind aplicate mai multe lovituri de cuțit în torace și abdomen, una perforând intestinul gros al părții vătămate M.I. - în analiza laturii obiective a faptei comise.

Tot astfel, în analiza laturii subiective a faptei comise este decisivă statuarea că inculpatul-recurent D.I. a acționat cu intenție minimal indirectă în suprimarea vieții victimei, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale de extremă violență și, deși nu l-a urmărit, a acceptat rezultatul producerii a actului letal.

1.d) Nu este pertinentă nici penultima critică din recursul formulat de către inculpatul deja nominalizat, prin care se tinde la dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen. sau a celei condiționate în condițiile art. 81 C. pen., întrucât scopul și finalitățile pedepsei definitive prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv aceea ca pedeapsa stabilită prin cuantumul ei și regimul de executare în detenție să constituie o măsură reală de constrângere și reeducare a inculpatului D.I. cu scopul său atașat de exemplaritate și severitate, cât și necesara prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de violență extremă pot fi atinse doar prin privarea de libertate la recurentul-inculpat.

Se concluzionează că nu există elemente care să justifice aplicarea vreuneia din modalitățile de suspendare a executării pedepsei ce a fost aplicată recurentului-inculpat D.I.

1.e) Totuși, din oficiu, Înalta Curte, în tiparul de analiză al aceluiași caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., are în vedere că cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de apel este excesiv de sever în raport de criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., atât față de pericolul social generic și concret al faptei comise, cât și față de datele care circumstanțiază persoana inculpatului, în vârstă de peste 65 ani, fără antecedente penale, cioban, cu afecțiuni psihice.

Față de cele mai sus expuse, urmează a fi admis recursul său, a se dispune casarea în parte a ambelor hotărâri recurate și va fi redusă pedeapsa principală aplicată la 3 ani închisoare.

1.f) Este nefondată critica recurentului-inculpat D.I. prin care se tinde la respingerea obligării sale la suma de 142.696 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, întrucât în fața primei instanțe s-a făcut dovada cu actele depuse la A.P.I.A. că inculpatul deține o suprafață de 903 ha teren, ce erau cultivate cu grâu, orz, orzoaică, plante de nutreț. Este corectă modalitatea de calcul făcută în expertiza depusă de partea civilă care a avut în vedere valoarea medie a producției la preț de vânzare în funcție de producțiile medii ale anului 2009 realizate de producătorii agricoli din zonă. Astfel, apar ca fiind justificate pierderile în sectorul vegetal în sumă de 115.216 RON pentru suprafața de 830 ha din zona P., la care se adaugă o pierdere de 27.480 RON, din zona T., rezultând o valoare totală de 142.696 RON. Partea vătămată a făcut dovada cu cei doi martori audiați în cauză că terenurile au fost semănate și urmau a fi angajate persoane și plătite utilaje pentru recoltat. Întrucât în perioada recoltărilor s-a dovedit că partea vătămată a fost fie în spital, fie imobilizat la pat acasă, motiv pentru care cei doi angajați, B. și T., nu au putut contracta utilaje pentru recoltarea suprafețelor cultivate, rezultă că prejudiciul este dovedit, valoarea acestuia este certă și există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și pierderile suferite de partea vătămată în sectorul vegetal.

1.g) Este însă fondată ultima din criticile recurentului-inculpat D.I. relativă la mărimea exagerată a cuantumului daunelor morale de 15.000 euro, pentru care s-a dispus obligarea sa, sens în care prin apreciere acest cuantum va fi redus, la suma de 5.000 euro sau echivalentul în RON la data plății.

Între aceste limite de casare se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează în parte decizia recurată și în parte Sentința penală nr. 30 din 2 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei și latura civilă.

Rejudecând în aceste limite, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului D.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate M.I. de la 15.000 euro la 5.000 euro, sau echivalentul în RON la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă M.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.