ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2011

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 91 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul G.I.M. la : - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; - 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) 1 lit. c) și alin. (3) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bunurilor dobândite de inculpat prin săvârșirea infracțiunilor, respectiv un telefon mobil, un tricou și o pereche de adidași. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2010 la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.E.I. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 9500 lei despăgubiri materiale și 4000 lei daune morale.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: În noaptea zilei de 28 martie 2010 precum și în dimineața zilei de 29 martie 2010, până în jurul orei 4,30, inculpatul G.I.M. a consumat băuturi alcoolice, împreună cu martorii B.F.S., R.O.V., U.N.B. și B.D.S., în localitatea Gherteniș și apoi la un local din Bocșa, jud. Caraș-Severin. Inculpatul împreună cu martorii arătați au fost transportați din Gherteniș în orașul Bocșa și aduși înapoi în Gherteniș în jurul orei 5,00 dimineața de către martorul B.I.R. Inculpatul G.I.M. împreună cu martorii mai sus menționați au fost lăsați de martorul B.I.R. în fața bisericii ortodoxe din localitatea Gherteniș, după care s-au despărțit. Inculpatul a spus că merge să doarmă la bunica sa, iar martorii au mers la locuința bunicilor lui B.F.S.

În acel moment inculpatul G.I.M. s-a hotărât să se îndrepte spre locuința victimei S.L. cu intenția de a sustrage bani și bunuri de la aceasta, întrucât avea datorii și se împrumutase de bani de alte persoane. Inculpatul G.I.M. a achitat consumația băuturilor alcoolice atât la localul din Gherteniș, cât și la cel din Bocșa. În jurul orei 5,00 inculpatul a escaladat poarta de la intrarea în curtea locuinței victimei, după care a intrat în casă, moment în care și-a făcut apariția victima S.L.. Inculpatul a fost luat prin surprindere de apariția victimei, care a început să strige și să alarmeze vecinii, moment în care inculpatul G.I.M. a lovit-o în zona capului și a toracelui, a doborât-o pe holul de la intrare, după care a pătruns în dormitor și a început să caute bani și bunuri de valoare.

În tot acest timp, victima a rămas pe pardoseală și se văita. La un moment dat inculpatul a găsit într-un portofel suma de 140 lei, pe care și-a însușit-o, a aruncat portofelul pe jos, a distrus o cutie din plastic în care credea că se află bani și înainte de a părăsi locuința, a lovit din nou victima pentru a-și asigura scăparea. Inculpatul după ce a ieșit din locuința victimei s-a îndreptat spre locul pe unde pătrunsese în curtea victimei și prin escaladare a ajuns în drum, îndreptându-se spre locuința bunicii sale. Ulterior, inculpatul și-a achitat cu suma respectivă datoriile anterioare avute și și-a achiziționat un telefon mobil, un tricou și o pereche de adidași. Victima a fost găsită decedată de către martora B.E., în ziua de 29 martie 2010, în jurul orei 18,00, decesul intervenind urmare a loviturilor aplicate de către inculpat.

Starea de fapt mai sus descrisă rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. Astfel, inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 25 – 38 dosar urmărire penală) și în fața instanței de judecată (fila 28 dosar), a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, așa cum au fost descrise în actul de inculpare. Totodată, martorii P.L. și T.P. (filele 115-117 dosar urmărire penală) care au fost prezenți la reconstituirea faptei au declarat că, în prezența lor, inculpatul a arătat și a descris în detaliu modul de săvârșire a faptei, declarațiile celor doi martori și ale celorlalți martori audiați în cauză în faza de urmărire penală (B.I.R.

(filele 41-42 dosar urmărire penală, B.F.S. (filele 53-55 dosar urmărire penală), B.E. (fila 265 dosar urmărire penală), S.L. (filele 69-70 dosar urmărire penală, S.A. (fila 281 dosar urmărire penală), declarații menținute și în faza de judecată, coroborându-se cu cele ale inculpatului. Toate aceste declarații trebuie coroborate cu concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză (filele 79-84 dosar urmărire penală). Din raportul medico-legal nr. 71/A3 din 30 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Caraș-Severin (filele 79-84 dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei S.L. a fost violentă și s-a datorat politraumatismului cranio-cervico-facial acut și traumatismului toraco-vertebral și abdominal acut, precum și asfixiei mecanice prin aspirat sangvin traheobronșic.

Astfel leziunile de violență s-a apreciat că s-au putut produse prin loviri cu și sau de corpuri/planuri dure asociate cu compresiune cervicală și toraco-cervicală. Având în vedere probele administrate în cauză rezultă că, sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârșit acțiunile de pătrundere fără drept în locuința victimei S.L., de întrebuințare de violențe pentru a sustrage din portofelul victimei și a-și însuși fără drept suma de 140 lei, precum și pentru a-și asigura scăparea, având ca urmare moartea victimei. În drept, fapta inculpatului G.I.M. care, în dimineața zilei de 29 martie 2010, în jurul orei 5,00, a pătruns fără drept în locuința victimei S.L.

din localitatea Gherteniș, județul Caraș-Severin, a exercitat violențe asupra ei, a sustras dintr-un portofel ce se afla în dormitor suma de 140 de lei, după care a exercitat din nou violențe asupra acesteia, pentru a-și asigura scăparea, părăsind apoi locuința și având asupra sa suma de 140 de lei, violențe care au avut ca urmare decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., aflată în concurs real cu infracțiunea de tâlhărie care a avut drept urmare moartea victimei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) 1 lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pe latură subiectivă, prima instanță a reținut intenția indirectă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând producerea acestuia, neexistând nici o cauză care să înlăture caracterul penal al faptelor comise de inculpat. În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere, ca și cauze de agravare: pericolul social ridicat al faptei săvârșite dat de natura violentă a acțiunii inculpatului și de urmările produse (pierderea unei vieți omenești), iar ca și cauze de atenuare a pedepsei, atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale și lipsa antecedentelor penale. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată S.E.I.

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.500 lei, reprezentând : 6000 lei – cheltuieli de înmormântare, 2000 lei - cheltuieli efectuate cu deplasarea sa la poliție, procuratură, instanță, 1500 lei – prejudiciu material – prin sustragerea banilor din imobil și 4000 lei daune morale, despăgubiri civile pe care inculpatul a fost de acord să le achite integral, în acest sens fiind declarația acestuia aflată la fila 44 dosar. Dată fiind disponibilitatea inculpatului în această privință, el declarând în repetate rânduri că este de acord să plătească toate daunele în cuantumul solicitat, prima instanță a luat act de această disponibilitate și a consfințit pretențiile părții civile, inculpatul fiind obligat la plata daunelor materiale și morale solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.M., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, aplicarea unei pedepse mai mici, întrucât nu a avut intenția de a ucide victima și a dorit doar să fure de la aceasta. A invocat de asemenea reducerea pedepsei raportat la ultimele modificări legale, deoarece a recunoscut săvârșirea faptei încă de la începutul anchetei penale pornite împotriva sa. Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările din dosar și cu cele cuprinse în hotărârea atacată, Curtea a constatat că prima instanță din probatoriul cauzei a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, stare de fapt recunoscută de altfel și de către inculpat, inclusiv în prezentul apel și a făcut o legală încadrare juridică a faptei săvârșite de acesta.

Apelul inculpatului poartă pe individualizarea pedepsei și mai exact pe reducerea acesteia, raportat la persoana sa la circumstanțele faptei și la modificările legislative introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. În concret, inculpatul a solicitat a beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., care prevăd că limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de lege pentru infracțiune se reduc cu o treime, dacă inculpatul recunoaște săvârșirea faptei la începutul cercetării judecătorești și solicită ca judecata să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

Acest text de lege a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, dată la care s-a pronunțat și hotărârea atacată, însă pentru ca inculpatul să fi putut beneficia de aceste dispoziții era necesar ca instanța să fi fost sesizată cel mai târziu în data de 25 noiembrie 2010, conform principiului că normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar actele procesuale îndeplinite sub legea veche rămân valabile așa cum au fost îndeplinite, în cauză prima instanță fiind sesizată la data de 14 iulie 2010. În concluzie, inculpatul pentru motivele de mai sus, nu poate beneficia de procedura simplificată recunoașterii, prevăzută de legea procedurală nouă, care oricum nu prevede reducerea obligatorie sub minimul special a pedepsei și individualizarea acesteia în limite reduse cu o treime.

Prima instanță a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, ținând cont de faptul că pedeapsa minimă pentru infracțiunea cea mai gravă săvârșită de acesta este de 15 ani închisoare, și în urma contopirii pedepselor a aplicat pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare fără a adăuga niciun spor. Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 28/A din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.I.M., solicitând reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră exagerate, în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, instanțele au avut în vedere toate aceste criterii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora – exercitarea de multiple lovituri de intensitate mare asupra victimei, o persoană în vârstă și lipsită de apărare, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu avea o ocupație la data comiterii faptelor, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. De asemenea, Înalta Curte reține că inculpatul a fost de acord cu despăgubirile solicitate de partea civilă S.E.I. (fila 44 dosar fond). Pedepsele aplicate inculpatului sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

fiind atins, în aprecierea Înaltei Curți, prin executarea pedepsei rezultante de 17 ani închisoare. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă prevenția începând cu 30 martie 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 7 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 30 martie 2010 la 20 aprilie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2011.