ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 91 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat

inculpatul G.I.M. la :

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

- 17 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2)

1

lit. c) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bunurilor dobândite de inculpat

prin săvârșirea infracțiunilor, respectiv un telefon mobil, un tricou și o

pereche de adidași.

Conform art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și

arestării preventive de la 30 martie 2010 la zi.

În baza art. 14 și art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. s-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă S.E.I. și a fost obligat inculpatul la plata

către aceasta a sumei de 9500 lei despăgubiri materiale și 4000 lei daune

morale.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În

noaptea zilei de 28 martie 2010 precum și în dimineața zilei de 29 martie 2010,

până în jurul orei 4,30, inculpatul G.I.M. a consumat băuturi alcoolice,

împreună cu martorii B.F.S., R.O.V., U.N.B. și B.D.S., în localitatea Gherteniș

și apoi la un local din Bocșa, jud. Caraș-Severin.

Inculpatul

împreună cu martorii arătați au fost transportați din Gherteniș în orașul Bocșa

și aduși înapoi în Gherteniș în jurul orei 5,00 dimineața de către martorul B.I.R.

Inculpatul G.I.M. împreună cu martorii mai sus menționați au fost lăsați de

martorul B.I.R. în fața bisericii ortodoxe din localitatea Gherteniș, după care

s-au despărțit. Inculpatul a spus că merge să doarmă la bunica sa, iar martorii

au mers la locuința bunicilor lui B.F.S. În acel moment inculpatul G.I.M. s-a

hotărât să se îndrepte spre locuința victimei S.L. cu intenția de a sustrage

bani și bunuri de la aceasta, întrucât avea datorii și se împrumutase de bani

de alte persoane. Inculpatul G.I.M. a achitat consumația băuturilor alcoolice

atât la localul din Gherteniș, cât și la cel din Bocșa.

În

jurul orei 5,00 inculpatul a escaladat poarta de la intrarea în curtea

locuinței victimei, după care a intrat în casă, moment în care și-a făcut

apariția victima S.L.. Inculpatul a fost luat prin surprindere de apariția victimei,

care a început să strige și să alarmeze vecinii, moment în care inculpatul G.I.M.

a lovit-o în zona capului și a toracelui, a doborât-o pe holul de la intrare,

după care a pătruns în dormitor și a început să caute bani și bunuri de

valoare. În tot acest timp, victima a rămas pe pardoseală și se văita. La un

moment dat inculpatul a găsit într-un portofel suma de 140 lei, pe care și-a

însușit-o, a aruncat portofelul pe jos, a distrus o cutie din plastic în care credea

că se află bani și înainte de a părăsi locuința, a lovit din nou victima pentru

a-și asigura scăparea. Inculpatul după ce a ieșit din locuința victimei s-a

îndreptat spre locul pe unde pătrunsese în curtea victimei și prin escaladare a

ajuns în drum, îndreptându-se spre locuința bunicii sale. Ulterior, inculpatul

și-a achitat cu suma respectivă datoriile anterioare avute și și-a achiziționat

un telefon mobil, un tricou și o pereche de adidași.

Victima a fost găsită

decedată de către martora B.E., în ziua de 29 martie 2010, în jurul orei 18,00,

decesul intervenind urmare a loviturilor aplicate de către inculpat.

Starea de fapt mai

sus descrisă rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală,

cât și în faza de judecată.

Astfel, inculpatul,

în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 25 – 38 dosar urmărire

penală) și în fața instanței de judecată (fila 28 dosar), a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, așa cum au fost

descrise în actul de inculpare.

Totodată, martorii P.L.

și T.P. (filele 115-117 dosar urmărire penală) care au fost prezenți la

reconstituirea faptei au declarat că, în prezența lor, inculpatul a arătat și a

descris în detaliu modul de săvârșire a faptei, declarațiile celor doi martori

și ale celorlalți martori audiați în cauză în faza de urmărire penală (B.I.R.

(filele 41-42 dosar urmărire penală, B.F.S. (filele 53-55 dosar urmărire

penală), B.E. (fila 265 dosar urmărire penală), S.L. (filele 69-70 dosar

urmărire penală, S.A. (fila 281 dosar urmărire penală), declarații menținute și

în faza de judecată, coroborându-se cu cele ale inculpatului.

Toate aceste

declarații trebuie coroborate cu concluziile expertizei medico-legale efectuate

în cauză (filele 79-84 dosar urmărire penală).

Din raportul

medico-legal nr. 71/A3 din 30 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină

Legală Caraș-Severin (filele 79-84 dosar urmărire penală) rezultă că moartea

victimei S.L. a fost violentă și s-a datorat politraumatismului

cranio-cervico-facial acut și traumatismului toraco-vertebral și abdominal

acut, precum și asfixiei mecanice prin aspirat sangvin traheobronșic.

Astfel leziunile de

violență s-a apreciat că s-au putut produse prin loviri cu și sau de

corpuri/planuri dure asociate cu compresiune cervicală și toraco-cervicală.

Având în vedere

probele administrate în cauză rezultă că, sub aspectul laturii obiective,

inculpatul a săvârșit acțiunile de pătrundere fără drept în locuința victimei S.L.,

de întrebuințare de violențe pentru a sustrage din portofelul victimei și a-și

însuși fără drept suma de 140 lei, precum și pentru a-și asigura scăparea,

având ca urmare moartea victimei.

În drept, fapta

inculpatului G.I.M. care, în dimineața zilei de 29 martie 2010, în jurul orei

5,00, a pătruns fără drept în locuința victimei S.L. din localitatea Gherteniș,

județul Caraș-Severin, a exercitat violențe asupra ei, a sustras dintr-un

portofel ce se afla în dormitor suma de 140 de lei, după care a exercitat din

nou violențe asupra acesteia, pentru a-și asigura scăparea, părăsind apoi

locuința și având asupra sa suma de 140 de lei, violențe care au avut ca urmare

decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C.

pen., aflată în concurs real cu infracțiunea de tâlhărie care a avut drept

urmare moartea victimei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), (2)

1

lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pe latură subiectivă,

prima instanță a reținut intenția indirectă ca formă a vinovăției, inculpatul

prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând producerea acestuia, neexistând

nici o cauză care să înlăture caracterul penal al faptelor comise de inculpat.

În ce privește

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere,

ca și cauze de agravare: pericolul social ridicat al faptei săvârșite dat de

natura violentă a acțiunii inculpatului și de urmările produse (pierderea unei

vieți omenești), iar ca și cauze de atenuare a pedepsei, atitudinea sinceră manifestată

de inculpat pe parcursul urmăririi penale și lipsa antecedentelor penale.

Referitor la latura

civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată S.E.I. s-a constituit parte civilă

în procesul penal cu suma de 13.500 lei, reprezentând : 6000 lei – cheltuieli

de înmormântare, 2000 lei - cheltuieli efectuate cu deplasarea sa la poliție,

procuratură, instanță, 1500 lei – prejudiciu material – prin sustragerea

banilor din imobil și 4000 lei daune morale, despăgubiri civile pe care

inculpatul a fost de acord să le achite integral, în acest sens fiind

declarația acestuia aflată la fila 44 dosar. Dată fiind disponibilitatea

inculpatului în această privință, el declarând în repetate rânduri că este de

acord să plătească toate daunele în cuantumul solicitat, prima instanță a luat

act de această disponibilitate și a consfințit pretențiile părții civile,

inculpatul fiind obligat la plata daunelor materiale și morale solicitate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.M., solicitând admiterea acestuia,

desființarea hotărârii atacate și rejudecând, aplicarea unei pedepse mai mici,

întrucât nu a avut intenția de a ucide victima și a dorit doar să fure de la

aceasta.

A invocat de asemenea

reducerea pedepsei raportat la ultimele modificări legale, deoarece a

recunoscut săvârșirea faptei încă de la începutul anchetei penale pornite

împotriva sa.

Analizând apelul

declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și

lucrările din dosar și cu cele cuprinse în hotărârea atacată, Curtea a

constatat că prima instanță din probatoriul cauzei a reținut în mod corect

starea de fapt dedusă judecății, stare de fapt recunoscută de altfel și de

către inculpat, inclusiv în prezentul apel și a făcut o legală încadrare

juridică a faptei săvârșite de acesta.

Apelul inculpatului

poartă pe individualizarea pedepsei și mai exact pe reducerea acesteia,

raportat la persoana sa la circumstanțele faptei și la modificările legislative

introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor.

În concret,

inculpatul a solicitat a beneficia de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., care prevăd că limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de

lege pentru infracțiune se reduc cu o treime, dacă inculpatul recunoaște

săvârșirea faptei la începutul cercetării judecătorești și solicită ca judecata

să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

Acest text de lege a

intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, dată la care s-a pronunțat și

hotărârea atacată, însă pentru ca inculpatul să fi putut beneficia de aceste

dispoziții era necesar ca instanța să fi fost sesizată cel mai târziu în data

de 25 noiembrie 2010, conform principiului că normele de procedură sunt de

imediată aplicare, iar actele procesuale îndeplinite sub legea veche rămân

valabile așa cum au fost îndeplinite, în cauză prima instanță fiind sesizată la

data de 14 iulie 2010.

În concluzie,

inculpatul pentru motivele de mai sus, nu poate beneficia de procedura

simplificată recunoașterii, prevăzută de legea procedurală nouă, care oricum nu

prevede reducerea obligatorie sub minimul special a pedepsei și

individualizarea acesteia în limite reduse cu o treime.

Prima instanță a

aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege,

ținând cont de faptul că pedeapsa minimă pentru infracțiunea cea mai gravă

săvârșită de acesta este de 15 ani închisoare, și în urma contopirii pedepselor

a aplicat pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare fără a adăuga niciun spor.

Pentru aceste

considerente, prin decizia penală nr. 28/A din 7 februarie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.I.M., solicitând

reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră exagerate, în raport cu

atitudinea sa procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Potrivit art. 72 C.

pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, instanțele

au avut în vedere toate aceste criterii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii

acestora – exercitarea de multiple lovituri de intensitate mare asupra

victimei, o persoană în vârstă și lipsită de apărare, persoana inculpatului,

care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu avea o ocupație la data

comiterii faptelor, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine

sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.

De asemenea, Înalta

Curte reține că inculpatul a fost de acord cu despăgubirile solicitate de

partea civilă S.E.I. (fila 44 dosar fond).

Pedepsele aplicate

inculpatului sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile

comise, educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. fiind

atins, în aprecierea Înaltei Curți, prin executarea pedepsei rezultante de 17

ani închisoare.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă prevenția

începând cu 30 martie 2010 la zi.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 7

februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 30 martie 2010 la

20 aprilie 2011.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 20 aprilie 2011.