ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1178/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1178/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 536 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen.

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul D.A.L., din

infracțiunile

prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art.

37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

, în infracțiunile prev. de art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen. și art. 2 alin. (1)

din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.,

ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

In baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74

lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.

86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 940 din 26

noiembrie 2004 a

Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr.

24 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus executarea acestei

pedepse alăturat celei aplicate în prezenta cauză, deci în final 4 ani și 6

luni închisoare.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74

lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., același inculpat a fost

condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art.

86

4

raportat la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 940 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin

decizia penală nr. 14 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus

executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate în cauza de față, deci în final

1 an și 9 luni închisoare.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate,

inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 5 octombrie 2004 la 26 noiembrie 2004 și

de la 17 decembrie 2009 la zi.

Conform art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, ca situație de fapt,

următoarele:

- conform unei

înțelegeri prealabile, la data de 10 iunie 2008, inculpatul D.A.L. a expediat

din Castellon (Spania), un colet de 4 kg, în care era disimulată într-un pachet

de unt cantitatea de 250 grame hașiș, numitului H.P.S., membru al unei rețele

de traficanți de droguri ce acționa pe raza municipiului Mediaș, dar și în alte

zone din țară, din banii obținuți din vânzarea hașișului, inculpatului D. i-au

fost trimiși în Spania 1000 Euro;

- câteva zile

mai târziu, inculpatul D. a venit în România,

având

disimulată în bagaje o cantitate de aproximativ 500 grame hașiș,

sub

forma a 5 calupuri de câte 100 grame, ambalate în folie alimentară, inculpatul

D. și-a oprit un calup, iar restul Ie-a dat numitului H.P.S. în schimbul banilor

primiți anterior;

- din

declarațiile inculpatului D.A.L. a rezultat

că

acesta a mai expediat în România și în perioada iulie-decembrie 2008

colete

în care erau disimulate cantități de hașiș.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor, atât în cursul urmăririi penale cât și cu

ocazia cercetării judecătorești, arătând că a expediat

drogurile din Spania în România la inițiativa numitei K.T.N.,

care

i l-a prezentat pe H.P.S.

A precizat că

procura hașișul de la persoane de origine marocană din Castellon, cu 130 Euro

pentru 100 grame, apoi îl vindea cu 300 Euro lui H.P.S., care la rândul său îl

distribuia în România cu 800 Euro.

In raport de

încadrarea în drept dată prin rechizitoriu și de modul

concret de comitere a faptelor, instanța a reținut și incidența în

cauză a

prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind forma continuată

pentru ambele infracțiuni.

Împotriva

acestei sentințe inculpatul a declarat apel, criticând-o numai în ceea ce

privește individualizarea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea

severă. A solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și

să se țină seama că și-a întemeiat o familie, având un copil mic în

întreținere.

Prin decizia

penală nr. 191/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.A.L. împotriva sentinței penale nr. 536 din 29

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală.

S-a menținut

starea de arest a apelantului inculpat și s-a dedus prevenția de Ia5 octombrie

2004 la 26 noiembrie 2004 și de la 17 decembrie 2009 lăzi.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, examinând legalitatea

și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate, a reținut că

instanța de fond a făcut o analiză completă și corectă a materialului probator

administrat, stabilind situația de fapt care se desprinde în mod necontestat

din aceste dovezi și a dat activității infracționale a inculpatului încadrarea

juridică legală, inclusiv prin aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a

constatat că au fost respectate criteriile generale instituite prin

art. 72 C. pen.

, adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale

și personale incidente în cauză.

Astfel, s-a

reținut că deși apelantul inculpat este recidivist postcondamnatoriu iar

faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, instanța de fond

a avut în vedere, potrivit prevederilor art. 80 C. pen., sinceritatea și

regretul pe care acesta Ie-a manifestat, acordând circumstanțe atenuante și

coborând în mod substanțial pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de

lege.

Date fiind

elementele concrete, specifice ale cauzei, s-a apreciat că nu se poate

considera că pedepsele de 3 ani și respectiv de 3 luni închisoare ar fi prea

severe și ar trebui reduse.

Așadar, cum

sancțiunile aplicate răspund scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., iar

examinarea de ansamblu, din oficiu, a cauzei, nu relevă existența vreunui motiv

de casare, apelul a fost respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva

deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14 și 17

2

C. proc. pen., solicitând

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, dându-se o mai mare

eficientă circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reținute

în favoarea sa, precum și deducerea pedepsei începând cu data de 25 octombrie

2009, când a fost arestat în Spania în vederea predării către România.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele

următoare:

Instanța de fond a reținut, în mod corect,

situația de fapt și a stabilit

vinovăția inculpatului, pe baza unei

judicioase aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise

încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o

corectă individualizare

a pedepsei,

atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14

C.

proc. pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind

fondată.

Sub acest

aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface

exigențele impuse de art. 52 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează

criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de

dispozițiile

părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

de

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Înalta Curte constată că, la stabilirea pedepsei

aplicate inculpatului,

instanța de fond a realizat o justă apreciere a

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., prin luarea în considerare

atât a circumstanțelor reale de comitere a faptei, cât și a datelor favorabile

ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră și

cooperantă pe parcursul procesului penal, regretând faptele comise, ceea ce a

determinat reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. c)

C. pen., dându-se o eficiență semnificativă

dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Astfel, nu se

impune reducerea cuantumului pedepsei, față de împrejurarea că inculpatul este

recidivist post condamnatoriu, fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea

unei infracțiuni de trafic de

droguri, ceea

ce denotă perseverență infracțională și faptul că pedeapsa

aplicată

anterior nu și-a atins scopul.

În prezenta cauză sunt însă incidente

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

întrucât prin hotărârile pronunțate s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Astfel, Înalta

Curte constată că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.

88 C. pen., întrucât din pedeapsa aplicată inculpatului nu s-a dedus perioada

executată începând cu data de 25

octombrie

2009, când acesta a fost arestat în Spania în vederea predării

către

România pentru executarea mandatului de arestare preventivă nr. 92/UP din 10

aprilie 2009 emis de Tribunalul București, secția

I

penală,

în prezenta cauză, așa cum rezultă din actele dosarului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

alin. (1)

art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de

inculpatul D.A.L. împotriva deciziei penale nr. 191/A

din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va casa, în

parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 536 din 29 iunie 2010 a

Tribunalului București, secția

I

penală, și

rejudecând se va deduce prevenția inculpatului de

la 25 octombrie 2004,

la 26 noiembrie 2004 și de la 25 octombrie 2009 la

24 martie 2011.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.A.L. împotriva

deciziei penale nr. 191/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală

nr. 536 din 29 iunie 2010 a Tribunalului București, secția

I

penală,

și rejudecând:

Deduce prevenția inculpatului de la 25 octombrie 2004, la 26

noiembrie 2004 și de la 25 octombrie 2009 la 24 martie 2011.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie

2011.