ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.10.2014

ÎCCJ, decizie (scj.ro #133952)

HOTĂRÂRE

15.10.2014

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #133952) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Infracțiuni comise în timpul minorității. Infracțiune comisă după majorat

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza în care inculpatul condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub imperiul Codului penal anterior, pentru infracțiuni comise în timpul minorității, a săvârșit o nouă infracțiune în termenul de încercare, după majorat, judecată ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012. În această ipoteză, dacă instanța a reținut în mod greșit starea de recidivă postcondamnatorie și a aplicat dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen., este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și, în consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în casație, casează hotărârea atacată, înlătură greșita aplicare a legii și aplică dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 278/RC din 1 iulie 2016

Prin sentința penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 C. pen. (dispoziție preluată din art. 41 alin. 2 C. pen. anterior), art. 41 C. pen. (dispoziție preluată din art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. anterior) și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii (dispoziții care au preluat pe cele prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, dispuse prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., iar prin decizia nr. 456/A din 26 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Prin încheierea nr. 207/RC din camera de consiliu din data de 3 iunie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori și, în consecință, cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la complet.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de casare invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casație invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este incident în cauză, pentru următoarele considerente:

Din analiza dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 C. pen. (dispoziție preluată din art. 41 alin. 2 C. pen. anterior), art. 41 C. pen. (dispoziție preluată din art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. anterior) și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului este stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, inculpatului A. i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 99 și urm. C. pen. anterior.

S-a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în condițiile concursului real prevăzut în art. 33 lit. a) C. pen. anterior cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la 3 iunie 2010 prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost descontopită în elementele componente, s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare și au fost repuse pedepsele în individualitatea acestora, astfel:

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută în art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. anterior (faptă din 28 aprilie 2008);

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. anterior (faptă din 30 aprilie 2008);

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 99 și urm. C. pen. anterior (faptă din 22 mai 2008).

Potrivit art. 86

C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, care potrivit art. 86

C. pen. anterior a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni.

Recursul formulat de procuror împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 1929 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.

Toate faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița și nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița au fost comise în timpul minorității, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. anterior.

Ulterior, în majorat, prin sentința penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 1929 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, a fost cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a formulat apel, care a fost respins prin decizia penală nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod greșit instanța de fond și cea de apel au reținut că inculpatul a comis această ultimă infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât în cauză nu era realizat primul termen al recidivei, deoarece infracțiunile anterioare au fost comise în timpul minorității, infracțiuni care nu atrag starea de recidivă.

Tot în mod greșit instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile art. 43 C. pen. referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, fiind cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea comisă în majorat, urmând să fie executată pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

Aceste nereguli nu au fost invocate în apel, ceea ce a condus la menținerea unei soluții greșite pronunțate de instanța de fond.

Potrivit art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, dacă în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Aceste dispoziții tranzitorii sunt aplicabile în cauză, întrucât la momentul intrării în vigoare a noilor coduri a fost pronunțată o hotărâre de condamnare cu suspendare sub supraveghere pentru infracțiuni comise în timpul minorității, pentru care nu s-a pronunțat revocarea acestei măsuri până la aceeași dată.

Potrivit acestui text de lege, dacă pentru noua infracțiune săvârșită după majorat se aplică o pedeapsă, contopirea sancțiunilor (măsură educativă sau pedeapsă) se va face potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. prevăd că, în cazul săvârșirii a două infracțiuni dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.

Așa cum s-a arătat în detaliu, aceasta este situația inculpatului A., care a comis în perioada termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru infracțiuni comise în timpul minorității o nouă infracțiune în majorat, context în care trebuia să beneficieze de dispozițiile tranzitorii privind regimul sancționator aplicabil minorilor, însă instanțele de fond și de apel au procedat în altă manieră, plecând de la concluzia greșită că inculpatul ar fi recidivist, cu consecința aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, pentru infracțiunile comise în timpul minorității, instanța de fond trebuia să-i aplice inculpatului o măsură educativă, iar dacă această măsură era privativă de libertate, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea comisă ulterior trebuia majorată cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative, astfel că inculpatul trebuia să execute o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare și nu de 4 ani, cum în mod greșit s-a reținut în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori și a sentinței penale nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

A casat sentința penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și decizia nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A.

A reținut cauza spre rejudecare și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, a dispus:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni.

A înlăturat de la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză dispozițiile art. 41 C. pen.

În temeiul art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița, definitivă la 29 noiembrie 2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ de 3 ani.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, la care a adăugat o pătrime din durata măsurii educative, respectiv 9 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor casate, a dispus anularea formelor de executate emise în cauză și a dispus emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

§ Cauze similare