ÎCCJ, decizie (scj.ro #133061)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Părăsirea locului accidentului. Accident în urma căruia s-au produs doar pagube materiale

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. pen.,

art. 338 alin. (3) lit. a)

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 7

În cazul părăsirii locului accidentului, dacă Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., potrivit cărora „nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale” și, în consecință, că este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., dispune achitarea pentru părăsirea locului accidentului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 531/RC din 7 decembrie 2016

Prin sentința penală nr. 1766 din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Cluj - Napoca, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Prin decizia nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 1766 din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Cluj - Napoca, pe care a desființat-o în întregime și rejudecând, în baza art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

În baza art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident, fără încuviințarea poliției.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut în art. 82 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin încheierea nr. 444/RC din 26 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori.

Verificând condițiile de admisibilitate, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condițiile prevăzute în art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, conform art. 435 C. proc. pen., iar hotărârea atacată face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casație inculpatul a indicat cazul de casare

prevăzut în

art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

Prin motivele de recurs în casație s-a solicitat, în esență, admiterea recursului în casație în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate, iar, pe fond, achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 pct. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. pentru fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, întrucât nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare și, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru fapta de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., respectiv art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 4 C. pen., respectiv art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., fiind produse doar pagube materiale, situație care vizează o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație, și anume:

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

2.-6. Abrogat;

9.-10. Abrogat;

13.- 14. Abrogat.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

În motivarea scrisă, cu referire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, inculpatul a solicitat să se constate că nu există probe certe privind dovedirea existenței elementelor necesare acestei infracțiuni, solicitând achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la această solicitare, Înalta Curte de Casație și Justiție reamintește că recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față analizarea circumstanțelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii formei de vinovăție a inculpatului, ceea ce nu este posibil, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Referitor la infracțiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident fără încuviințarea poliției, prevăzută în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin decizia nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apei Cluj, Secția penală și de minori, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Potrivit art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, „părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că art. 89 din O. U. G. nr. 195/2002 are corespondent în art. 338 C. pen., potrivit cu care:

(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului.

(3) Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:

a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de îndată poliția, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de competență s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

d) victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.

Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, accidentul produs la data de 15 aprilie 2011 nu s-a soldat cu victime, ci au fost avariate ușor două autoturisme.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv cea prevăzută în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 a fost dezincriminată, întrucât potrivit art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen. „nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale”, motiv pentru care în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen. va achita pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat, în parte, decizia nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori și, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.