ÎCCJ, decizie (scj.ro #134773)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de infracțiuni. Pedeapsă rezultantă. Soluții

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul concursului de infracțiuni, dacă instanța de apel a adăugat la pedeapsa cea mai grea un spor superior fracției de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și, în consecință, a aplicat o pedeapsă rezultantă superioară pedepsei determinate conform prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În acest caz, întrucât nelegalitatea constatată pe calea recursului în casație nu presupune chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei și a modalității de executare, Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în casație și înlătură greșita aplicare a legii, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., determinând pedeapsa rezultantă conform prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 150/RC din 4 aprilie 2017

Prin sentința penală nr. 61 din 30 mai 2016 a Judecătoriei Buhuși, între altele, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă B., faptă din data de 31 august 2014), la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 23/24 august 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. (cu privire la lit. n, în sensul de a nu se apropia de partea civilă B. și de a nu comunica cu aceasta, iar cu privire la lit. o, în sensul de a nu se apropia de locuința părții civile B.), pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, în condițiile și pe durata prevăzute în art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate, între alții, de procuror și apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 61 din 30 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Buhuși cu privire la încadrarea juridică dată infracțiunii săvârșită la data de 31 august 2014 în dauna persoanei vătămate B., cuantumul pedepsei principale aplicate și a sporului de pedeapsă reținut în sarcina inculpatului A., temeiul legal al concursului de infracțiuni și aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. privind executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

A fost desființată sub aceste aspecte sentința penală atacată, a fost reținută cauza spre rejudecare și, în fond, cu privire la inculpatul A:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni prevăzute în art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. și art. 41 C. pen.

În temeiul art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, având de executat o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. și art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. și art. 41 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. privind executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

Împotriva deciziei nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie a declarat recurs în casație procurorul.

În motivarea recursului în casație, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susținut, în esență, că instanța de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv 3 ani și 6 luni, în loc de 3 ani și 4 luni.

Astfel, s-a menționat că inculpatul A. a fost condamnat pentru 4 infracțiuni de furt calificat la câte 1 an și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, la 1 an închisoare. Or, instanța de apel trebuia să dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care să adauge un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 10 luni.

În consecință, s-a apreciat că este nelegală condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă care trebuia aplicată fiind de 3 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni la care se adaugă sporul de 1 an și 10 luni pentru celelalte infracțiuni).

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute în art. 434 - art. 437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - art. 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul în casație este fondat.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanța supremă, deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Restabilirea legalității în cauza de fața presupune strict calculul sporului obligatoriu de o treime raportat la pedepsele aplicate de către instanța de apel. Recursul în casație nu presupune, așadar, o reindividualizare a sancțiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport cu un criteriu legal. În consecință, restabilirea legalității este de competența instanței care soluționează calea extraordinară de atac a recursului în casație și nu se impune restituirea cauzei Curții de Apel Bacău.

În acest sens este și jurisprudența instanței supreme, cu titlu de exemplu putând fi menționate deciziile nr. 255/2014, nr. 32/2015 și nr. 150/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de procuror, se impun anumite considerații teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privința stabilirii faptelor, fie în ceea ce privește aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de „recurs în casație” - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de procuror, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa rezultantă care trebuia aplicată era de 3 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 10 luni).

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în speță, prin sentința penală nr. 61 din 30 mai 2016 a Judecătoriei Buhuși a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă B., faptă din data de 31 august 2014), la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 23/24 august 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare.

Ulterior, prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, între altele, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni prevăzute în art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. și art. 41 C. pen.

În temeiul art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, având de executat o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. și art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. și art. 41 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

După cum se poate observa, prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (trei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru trei infracțiuni de furt calificat prevăzute în art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d C. pen. și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. 2 C. pen.), stabilind în mod greșit o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sporul prevăzut în dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. este obligatoriu și trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea. Fiind vorba de patru pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și o pedeapsă de l an închisoare, una dintre pedepsele de 1 an și 6 luni reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de o treime din celelalte (trei pedepse de 1 an și 6 luni și o pedeapsă de 1 an) este de 1 an și 10 luni închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 3 ani și 4 luni închisoare.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de procuror împotriva deciziei nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie.

A casat, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia și, rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an și 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 5 ani și 6 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.

A dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 61 din 30 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Buhuși, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie și a dispus emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri, menținând celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.