ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie

2007, Curtea de Apel Timișoara, verificând legalitatea și temeinicia

măsurii preventive a inculpatului D.E. în cauza având ca obiect apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 651 din 13 noiembrie

2006 a Tribunalului Timiș, în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., a dispus menținerea arestării preventive pe termen de

60 zile a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a motivat că subzistă temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul care din motive obiective nu a putut fi adus în

instanță astfel că judecarea recursului a avut loc în

condițiile art. 385

11

alin. (3) C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Deși sumar

motivată, încheierea atacată este legală.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Din actele dosarului

rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată și

condamnat în primă instanță pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

În cauză există

indicii temeinice că inculpatul împreună cu alți doi

coinculpați, în noaptea de 21 august 2005, după o temeinică

pregătire prin violență au furat de la partea

vătămată suma de 5800 euro.

Față de acestea,

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate astfel că hotărârea de menținere a măsurii preventive

este legală și temeinică.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, ca

nefondat, și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2007

a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. 5/59/2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2007.