ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2418/2008

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1761.23/30/2007, Curtea de Apel Timișoara investită cu soluționarea apelurilor declarate de mai mulți inculpați, condamnați în primă instanță de Tribunalul Timiș în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1761/30/2007, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților a dispus menținerea arestării preventive, printre alții și a inculpatului V.C., în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârea pentru greșita menținere a stării sale de arest și a solicitat, prin apărătorul său punerea în libertate deoarece, în opinia sa nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Recursul nu este întemeiat. Examinând încheierea recurată, respectiv actele și lucrările de la dosar se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, la 6 octombrie 2006 nu s-au schimbat respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, neexistând elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului. Dimpotrivă inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă principală rezultantă privativă de libertate de 7 ani închisoare pentru infracțiunea care prezintă pericol social deosebit, cauza aflându-se în prezent în calea de atac a apelului.

Așa fiind, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, dispunându-se menținerea arestării preventive, astfel că recursul declarat de acesta este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C., împotriva încheierii din data de 19 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, dispusă în dosarul nr. 1761.23/30/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 iulie 2008.