ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2418/2008

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor

de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1761.23/30/2007, Curtea de Apel

Timișoara investită cu soluționarea apelurilor declarate de mai mulți inculpați,

condamnați în primă instanță de Tribunalul Timiș în cauza ce a format obiectul

dosarului nr. 1761/30/2007, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării

preventive a inculpaților a dispus menținerea arestării preventive, printre

alții și a inculpatului V.C., în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârea pentru greșita menținere a

stării sale de arest și a solicitat, prin apărătorul său punerea în libertate

deoarece, în opinia sa nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea

acestei măsuri.

Recursul nu este întemeiat.

Examinând încheierea

recurată, respectiv actele și lucrările de la dosar se constată că temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii arestării

preventive, la 6 octombrie 2006 nu s-au schimbat respectiv pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoare mai mare de

4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, neexistând elemente noi care să justifice punerea în libertate

a inculpatului.

Dimpotrivă inculpatul a fost

condamnat în primă instanță la o pedeapsă principală rezultantă privativă de

libertate de 7 ani închisoare pentru infracțiunea care prezintă pericol social

deosebit, cauza aflându-se în prezent în calea de atac a apelului.

Așa fiind, în mod corect s-a

apreciat de către prima instanță că nu se impune punerea în libertate a

inculpatului, dispunându-se menținerea arestării preventive, astfel că recursul

declarat de acesta este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.C., împotriva încheierii din data de 19 iunie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, dispusă în dosarul nr. 1761.23/30/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 02 iulie 2008.