ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2430/2008

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 23 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, printre altele, a dispus, în baza dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b din același cod, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant T.C. Pentru a pronunța hotărârea, instanța de apel a reținut că, în continuare, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive, fiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv indicii temeinice că acesta a comis fapta penală pentru care a fost condamnat în primă instanță, în cauză pedeapsa prevăzută de textul incriminator, este închisoare mai mare de 4 ani, persoana inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică, inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală ( încheierea nr. 79/ CC din 16 martie 2006 a Tribunalului Timiș, dosar nr. 2783/2006, arestarea sa având loc la 3 septembrie 2006). Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe considerente de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, la data judecării apelului, nu se mai mențin temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza luării față de el, a măsurii arestării preventive și pe lipsa unor date concrete de pericol social pe care l-ar prezenta persoana sa.

Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că, inculpatul, printre alții, prin sentința penală nr. 354 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 42, art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În ce privește arestarea preventivă, pe parcursul desfășurării fazei cercetării judecătorești, instanțele au verificat, periodic, îndeplinirea condițiilor legale de menținere a acesteia, în cauză fiind îndeplinite temeiurile prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. În apel, de asemenea, se constată că fapta reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și s-a dovedit că odată lăsat în stare de libertate, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, în concret, el, inițial, s-a sustras de la urmărirea penală, mandatul de arestare preventivă fiind emis în lipsa sa și a încercat să influențeze mersul judecății, el exercitând presiuni asupra unor părți vătămate (declarații B.C., martori B.M., B.V., dosar urmărire penală). Totodată, în cauză, nu s-a depășit termenul rezonabil al detenției preventive, inculpatul fiind predat de autoritățile judiciare spaniole, la 18 iunie 2007. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, va fi respins, încheierea recurată fiind legală și temeinică.

În baza dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7031.5/30/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2008.