ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2430/2008

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată

la 23 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, printre altele, a

dispus, în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art.

160

b

din același cod, menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului apelant T.C.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța de apel a reținut că, în continuare, se mențin temeiurile avute în

vedere la luarea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive, fiind,

astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., respectiv indicii temeinice că acesta a comis fapta penală pentru

care a fost condamnat în primă instanță, în cauză pedeapsa prevăzută de textul

incriminator, este închisoare mai mare de 4 ani, persoana inculpatului

prezentând pericol pentru ordinea publică, inculpatul sustrăgându-se de la

urmărirea penală ( încheierea nr. 79/ CC din 16 martie 2006 a Tribunalului

Timiș, dosar nr. 2783/2006, arestarea sa având loc la 3 septembrie 2006).

Împotriva încheierii,

inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe

considerente de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, la data judecării

apelului, nu se mai mențin temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza

luării față de el, a măsurii arestării preventive și pe lipsa unor date

concrete de pericol social pe care l-ar prezenta persoana sa.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că, inculpatul, printre alții, prin sentința penală nr. 354

din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 42, art. 74 alin.

(2) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În ce privește arestarea

preventivă, pe parcursul desfășurării fazei cercetării judecătorești,

instanțele au verificat, periodic, îndeplinirea condițiilor legale de menținere

a acesteia, în cauză fiind îndeplinite temeiurile prevăzute de art. 136, art. 143

și art. 148 lit. f) C. proc. pen. În apel, de asemenea, se constată că fapta

reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani

și s-a dovedit că odată lăsat în stare de libertate, inculpatul prezintă

pericol pentru ordinea publică, în concret, el, inițial, s-a sustras de la

urmărirea penală, mandatul de arestare preventivă fiind emis în lipsa sa și a

încercat să influențeze mersul judecății, el exercitând presiuni asupra unor

părți vătămate (declarații B.C., martori B.M., B.V., dosar urmărire penală).

Totodată, în cauză, nu s-a

depășit termenul rezonabil al detenției preventive, inculpatul fiind predat de

autoritățile judiciare spaniole, la 18 iunie 2007.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat nefiind fondat, va fi respins, încheierea recurată

fiind legală și temeinică.

În baza dispozițiilor art. 192

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii din 23 iunie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7031.5/30/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iulie 2008.