ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2429/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 105 din

25 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul T.C.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

Inculpatul T.C. a fost

trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune considerată ca fiind una cu

grad ridicat de pericol social, dispunându-se măsura arestării preventive, în

temeiul art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., cu motivarea că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite.

Examinând cererea de

liberare provizorie sub control judiciar, în raport de dispozițiile art. 160

2

și următoarele C. proc. pen., s-a reținut că, în raport de cuantumul pedepsei

prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cererea inculpatului este

admisibilă, însă, potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.,

liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda, întrucât în acest

moment procesual s-a dispus audierea a patru martori propuși de către inculpat,

astfel că măsura arestării preventive se impune în continuare pentru a nu fi

zădărnicită aflarea adevărului.

S-a mai reținut că

inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, jurisprudența C.E.D.O. și cea

națională permițând privarea de libertate în aceste condiții.

Împotriva încheierii

sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii,

admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în

stare de libertate a inculpatului, pentru motivele expuse în partea

introductivă a hotărârii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate

acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica

pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul

deosebit de ridicat de pericol social al faptei de trafic de persoane în formă

continuată, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat de instanța de fond la o

pedeapsă 4 ani închisoare, precum și de faptul că în cursul judecății în apel

se administrează probe, lăsarea inculpatului în libertate ar putea crea riscul

ca acesta să repete asemenea fapte, menținerea măsurii preventive impunându-se

pentru buna desfășurare a procesului penal. Pe de altă parte, măsura arestării

se impune a fi menținută și, pe cale de consecință, să fie respinsă cererea

inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât, din actele

dosarului, rezultă că acesta ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, prin

influențarea martorilor.

Pentru aceste considerente,

urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii nr. 105 din 25 iunie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 657/59/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iulie 2008.