ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3289/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 4833/2005 s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 300 2 și a art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.V.F. Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003) în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. În conformitate cu prevederile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceiași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată instanța de apel constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. referitor la cazurile de excepție prin care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 2 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță în temeiul condamnării inculpatului G.V.F.

la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pronunțată de Tribunalul Timiș penală prin sentința penală nr. 265/ PI din 16 martie 2005. Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge ca nefondate, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.F. împotriva încheierii din 10 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 4833/2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2005.