ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3987/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

1441/2005, s-a dispus printre altele, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportate la cele ale art. 160

b

alin. (3) din C. proc. pen.,

menținerea stării de arest a apelantului inculpat

N.V

.

Hotărând astfel, Curtea de

apel investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul N.V. împotriva

sentinței penale nr. 396 din 16 martie 2005 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, a constatat cu privire la starea de arest a apelantului-inculpat

că temeiurile ce au determinat arestarea inițială se mențin și justifică în

continuare privarea de libertate a acestuia, natura și gravitatea faptelor

pentru care acesta a fost condamnat în primă instanță, demonstrând pericolul

pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen.

În termen legal, împotriva

încheierii a declarat recurs inculpatul N.V., solicitând să fie judecat în

stare de libertate.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Analizând actele și lucrările

de la dosar, se constată că prin sentința penală nr. 396 din 16 martie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul N.V. a fost condamnat,

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) din același cod,

reținându-se, în fapt, că la data de 3 iunie 2004, în jurul orei 20,00,

aflându-se în parcul Giulești, din sectorul 6 al municipiului București, pe

fondul unei altercații cu partea vătămată D.L. i-a aplicat acesteia două

lovituri cu un briceag, una în braț, iar alta în spate, străpungându-i plămânul

stâng, leziuni traumatice care au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale și

care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Se constată așadar, în

raport de probatoriul administrat, că în cauză sunt probe și indicii temeinice

că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat pentru

care a fost condamnat într-o primă fază, că pedeapsa prevăzută de lege pentru

această faptă este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din împrejurările și

condițiile concrete în care au fost comise faptele, rezultă date certe că

lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind

astfel îndeplinite cerințele art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Având în vedere pericolul

pentru ordinea publică, pe care-l prezintă fapta în sine, precum și

periculozitatea făptuitorului, concretizată prin modul de acționare, prin

scopul urmărit, Curtea constată că măsura dispusă de instanță este temeinică și

legală.

În consecință, recursul

declarat de inculpatul N.V., nefiind fondat, secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge, ca atare, și îl va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru

apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva încheierii din 9 mai

2005,pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

1441/2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2005.