ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 2058/2005, s-a dispus în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului M.V. în prezent deținut la Penitenciarul Rahova. S-a reținut că în cauză temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, natura și gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță demonstrând pericolul pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen. Totodată, prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea judecării apelului la 30 iunie 2005. Împotriva încheierii menționate inculpatul, la 28 iunie 2005, în termen legal, a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și punerea sa de îndată în libertate.

Verificând încheierea atacată potrivit dispozițiilor art. 385 14 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Așa cum rezultă din actele dosarului, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 589 pronunțată la 21 aprilie 2004, a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului M.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, iar pe baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. De asemenea, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În final a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., deducându-se perioada arestului preventiv de la 19 noiembrie 2003 la zi. În speță sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. h) C. proc. pen., inclusiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică, fiind evident faptul că lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile gravității faptelor ce i se impută, a persoanei acestuia, recidivist postexecutoriu, ar putea trezi opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială, instanța de apel făcând astfel o justă apreciere atunci când a constatat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat conform art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. În raport de cele arătate, Curtea, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică încheierea atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a-l obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 16 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2058/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2005.