ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3956/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 mai 2005,

Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus menținerea stării de arest

a inculpatului

C.N.

, arestat în baza mandatului

de arestare preventivă nr. 142 din data de 18 februarie 2003 emis de Tribunalul

București.

Încheierea a fost pronunțată

în cadrul soluționării apelurilor declarate de inculpatul C.N. și părțile

civile V.I. și V.I. împotriva sentinței penale nr. 469 din data de 7 aprilie

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la termenul

intermediar fixat pentru discutarea stării de arest a inculpatului C.N.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva încheierii menționate, nemulțumit fiind de măsura dispusă de

instanță.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat nu este

întemeiat.

Astfel, în mod corect,

Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest a

inculpatului C.N. având în vedere împrejurarea că din toate probele

administrate în cauză rezultă existența de indicii temeinice că inculpatul a

săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată fiind îndeplinite

cerințele art. 143 C. proc. pen.

S-a avut în vedere, de

asemenea, gradul de pericol social al infracțiunilor subzistând cumulativ

condițiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., respectiv pedeapsa închisorii

pentru faptele de care a fost învinuit fiind mai mare de 4 ani și existența

probelor certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Având în vedere toate aceste

aspecte, în mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat că

temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în

continuare privarea de libertate a acestuia.

În consecință, recursul

inculpatului se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva încheierii din 30 mai 2005 dată

în dosarul nr. 1821/2005 al Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iunie 2005.