ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5058/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 4

august 2005, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a

inculpatului G.M.S., în baza mandatului de arestare preventivă nr. 103/ UP din 3

martie 2005, emis de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul de

urmărire penală nr. 567/2005.

Analizând temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148

lit. h) C. proc. pen., Curtea a apreciat că acestea se mențin și în prezent și

impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, având în vedere, în

acest sens, următoarele:

Sunt întrunite cumulativ,

condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există

probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru

ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și

gravitatea faptei dedusă judecății și din urmarea produsă.

Ca urmare, având în vedere

toate aceste aspecte, Curtea apreciază că temeiurile care au determinat

arestarea inițială a inculpatului impune în continuare, privarea de libertate

și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen.,

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., va menține starea de arest a

inculpatului.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul susținând că în cuprinsul ei se

vorbește de un alt mandat de arestare și că, oricum, lăsarea în libertate a inculpatului,

în prezent, nu mai prezintă pericol public.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor

inculpatului, posesor al mai multor dosare penale în care este luată măsura

arestării preventive faptul că, cu ocazia verificării periodice făcute de

instanță în lăuntrul perioadei de 60 de zile, potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., s-a strecurat o eroare materială, indicându-se, în loc de

numărul mandatului de arestare preventivă din acest dosar, numărul mandatului

de arestare preventivă din celălalt dosar avut, nu modifică cu nimic, existența

temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se menține,

impunând, astfel, menținerea arestării preventive.

Analiza actelor dosarului,

arată, dimpotrivă, menținerea tuturor împrejurărilor ce au determinat luarea

măsurii, ceea ce a determinat Tribunalul București, secția I penală, ca la

pronunțarea sentinței penale nr. 852 din 24 iunie 2005, să mențină măsura

arestării preventive.

Faptul că ulterior în faza

de apel, verificându-se menținerea condițiilor arestării, aceasta a fost

menținută în continuare, la 22 august 2005, indicându-se, însă, în mod greșit,

numărul altui mandat de arestare preventivă avut de inculpat într-un alt dosar,

nu are nici-o relevanță, neputând duce la expirarea măsurii arestării

preventive, așa cum susține inculpatul.

În raport cu cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursul inculpatului, ca nefondat, și să-l

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.M.S. împotriva încheierii din 4 august 2005,

pronunțată în dosarul nr. 2471/2005 de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 40 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2005.