ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1397/ F din 19 octombrie 2007, i-a

condamnat pe inculpații:

1.

C.L.C.,

zis L., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74

lit. c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 517 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101

din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului București pe care l-a contopit cu pedeapsa

de 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare.

A dedus din pedeapsă

prevenția de la 22 septembrie 2006 la 16 octombrie 2007 și a menținut starea de

arest.

2.

P.C.G.

zis C., la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și

art. 76 C. pen. și, un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b),

art. 74 lit. c) și art. 74 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsă

prevenția de la 21 septembrie 2006 la 10 august 2007.

3.

M.M.C.

zis C., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

raportat la art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 5 ani.

pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 și l-a condamnat pe inculpatul

T.V.C.

zis R. la 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a

revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6

luni aplicată prin sentința penală nr. 2607 din 19 octombrie 2004 a

Judecătoriei Sectorului 6 București. S-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa

de 2 ani, în total 3 ani și 6 luni.

A dedus prevenția de la 22

septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.

A constatat că cele 3 probe

au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

A dispus restituirea către inculpatul

C.L. a sumei de 651 RON consemnată la C.E.C.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, în ziua de 21 septembrie 2006, inculpatul C.L.C.,

a vândut prin intermediul inculpaților P.C.G., zis C. și M.M.C., zis C., două

doze conținând 0,18 g. heroină, martorului M.Ș.C., în schimbul sumei de 100

RON.

Cei doi inculpați împreună

cu martorul G.F. l-au apelat pe telefonul mobil pe inculpatul C.L.C. apoi s-au

întâlnit cu acesta în Cartierul Crângași pe str. Frăției, unde inculpatul P.C.G.

a cumpărat de la C. cele 2 doze, din care una a păstrat-o pentru sine.

Reveniți în zona Udriște

inculpații M.M.C. și P.C.G. au fost imobilizați de lucrătorii de poliție, iar

apoi inculpatul P.C.G. l-a sunat pe inculpatul C.L.C., cerându-i să se

întâlnească în Piața M. Kogălniceanu, ocazie cu care a fost reținut și el.

În zona Udriște a fost

depistat și inculpatul T.V.C. care i-a vândut martorului M.Ș.C. o seringă și o

fiolă pentru care a primit 200.000 lei. Cei doi au fost surprinși în timp ce

împărțeau o doză de heroină.

Prima instanță a motivat că

faptele inculpaților C.L.C. de a vinde și a inculpaților P.C.G. și M.M.C. de a

intermedia cumpărarea de droguri de mare risc constituie infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului P.C.G. de

a deține fără drept 0,02 gr. heroină pentru consum propriu constituie

infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații.

Inculpații M.M.C. și T.V.C.

au criticat sentința, ca nelegală și netemeinică, și au cerut să fie achitați

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul T.V. a solicitat în

subsidiar redozarea pedepsei, având în vedere că este consumator de droguri și

a fost internat la dezintoxicare. Același lucru l-a susținut și inculpatul M.M.

care a arătat că este consumator de droguri și că nu a vândut droguri.

Inculpatul C.L.C. a criticat

sentința pentru netemeinicie și a solicitat redozarea pedepsei, deoarece a

colaborat cu organele de poliție, a recunoscut infracțiunea și a făcut două

denunțuri pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul P.C.G. a criticat

sentința, ca netemeinică și nelegală, susținând că drogurile găsite asupra sa

erau destinate pentru consum propriu și nu pentru a fi vândute.

Prin decizia penală nr. 410/

A din 20 decembrie 2007 pronunțată de secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie de la Curtea de Apel București a fost admis numai apelul

inculpatului T.V., apelurile celorlalți inculpați fiind apreciate ca nefondate.

Sentința a fost desființată

în parte și rejudecând în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., inculpatul T.V. a fost condamnat la 6 luni

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2607 din 19 octombrie 2004 a

Judecătoriei Sector 6 București și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

de 2 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a) și b) și art. 71 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpații C.L.C., P.C.G. și T.V.C.

Inculpații nu și-au motivat recursurile,

iar apărătorii acestora au reiterat criticile din apel.

Astfel, apărătorul

inculpaților recurenți C.L.C. și P.C.G. a cerut casarea hotărârilor, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

A solicitat în principal achitarea inculpaților în conformitate cu art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea

pedepselor, deoarece așa cum au declarat constant ei erau consumatori și nu traficanți.

Apărătorul inculpatului T.V.C.

a cerut casarea hotărârilor și achitarea inculpatului, deoarece nu există nicio

probă de vinovăție, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Prima instanță a reținut pe

baza probelor administrate, a declarațiilor inculpaților și proceselor-verbale

întocmite de organele de poliție și declarațiile martorilor M.Ș. și G.F. o

situație de fapt corectă.

Din declarația inculpatului

P.C.G. și declarația martorului denunțător M.G. rezultă că P.C.G. și M.M.C. au

intermediat vânzarea-cumpărarea de droguri din 21 septembrie 2006.

La rândul său inculpatul C.L.C.

a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a făcut două denunțuri în scopul de a

beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prima instanță nu a

făcut aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în

dosarele nr. 1779/D/P/2006 și nr. 1780/DP/2006 s-a dispus neînceperea urmăriri

penale, aspectele sesizate de inculpat nu s-au confirmat.

Aceeași situație și în

privința inculpatului P.C.G. a cărui denunț a format obiectul dosarului nr. 1778/D/P/2006

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și

în care s-a dispus conform art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale.

Critica formulată de

apărătorul inculpatului T.V.C., în sensul că inculpatul nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

este nefondată. Din probele administrate rezultă fără dubiu că în ziua de 21

septembrie 2006 inculpatul a fost surprins de poliție într-o toaletă ecologică

având asupra sa o pungă de plastic (bilă) ce conținea 0,03 gr. heroină, o fiolă

de apă distilată și o seringă hipodermică. Inculpatul însoțit de martorul M.Ș.

încerca să-și facă injecție cu heroină, iar inculpatul așa cum rezultă din

actele medicale (bilet de ieșire Spitalul Obrejia nr. 6058 din 12 martie 2007,

este dependent de heroină).

Nici criticile privind

greșita individualizare a pedepselor nu sunt fondate.

În ce-l privește pe

inculpatul C.L.C. prima instanță a motivat că deși inculpatul este recidivist,

anterior a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dat dovadă de sinceritate și a făcut două

denunțuri pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Chiar dacă denunțurile nu s-au confirmat instanța a apreciat că prin reținerea

de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special de 10 ani

la 8 ani inculpatul poate fi reeducat și prevenit să mai săvârșească

infracțiuni.

Pedeapsa aplicată

inculpatului P.C.G., de 5 ani închisoare, a fost individualizată cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., prima instanță având în vedere pericolul social

ridicat al infracțiunii comise, faptul că inculpatul este recidivist dar în același

timp că a avut o atitudine procesuală corectă drept pentru care prin

recunoașterea de circumstanțe atenuante pedeapsa a fost redusă la ½ din

minimul special.

În fine, critica inculpatul

T.V.C. referitoare la individualizare este și ea nefondată.

Se are în vedere că

inculpatul deși este recidivist instanța de apel a reindividualizat pedeapsa

aplicată de prima instanță, aplicând o reducere substanțială de la 2 ani la 6

luni închisoare. Așa fiind, o nouă reducere nu este justificată și în

consecință recursul urmează a fi primit ca nefondat.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile ca nefondate.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce reținerea și arestarea conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.L.C., P.C.G. și T.V.C. împotriva deciziei

penale nr. 410/ A din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori de familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata arestării preventive, după cum urmează:

- pentru recurentul inculpat

C.L.C. reținerea și arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la 15 aprilie

2008;

- pentru recurentul inculpat

P.C.G. arestarea preventivă de la 21 septembrie 2006 la 10 august 2007;

- pentru recurentul inculpat

T.V.C. arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.

Obligă recurenții inculpați

C.L.C. și P.C.G. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat

T.V.C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2008.