ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1397/ F din 19 octombrie 2007, i-a condamnat pe inculpații: 1. C.L.C., zis L., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 517 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului București pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A dedus din pedeapsă prevenția de la 22 septembrie 2006 la 16 octombrie 2007 și a menținut starea de arest. 2. P.C.G. zis C., la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. și, un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 74 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsă prevenția de la 21 septembrie 2006 la 10 august 2007. 3. M.M.C. zis C., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. 4. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și l-a condamnat pe inculpatul T.V.C.

zis R. la 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 2607 din 19 octombrie 2004 a Judecătoriei Sectorului 6 București. S-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani, în total 3 ani și 6 luni. A dedus prevenția de la 22 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. A constatat că cele 3 probe au fost consumate în procesul analizelor de laborator. A dispus restituirea către inculpatul C.L. a sumei de 651 RON consemnată la C.E.C. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ziua de 21 septembrie 2006, inculpatul C.L.C., a vândut prin intermediul inculpaților P.C.G., zis C. și M.M.C., zis C., două doze conținând 0,18 g. heroină, martorului M.Ș.C., în schimbul sumei de 100 RON.

Cei doi inculpați împreună cu martorul G.F. l-au apelat pe telefonul mobil pe inculpatul C.L.C. apoi s-au întâlnit cu acesta în Cartierul Crângași pe str. Frăției, unde inculpatul P.C.G. a cumpărat de la C. cele 2 doze, din care una a păstrat-o pentru sine. Reveniți în zona Udriște inculpații M.M.C. și P.C.G. au fost imobilizați de lucrătorii de poliție, iar apoi inculpatul P.C.G. l-a sunat pe inculpatul C.L.C., cerându-i să se întâlnească în Piața M. Kogălniceanu, ocazie cu care a fost reținut și el. În zona Udriște a fost depistat și inculpatul T.V.C. care i-a vândut martorului M.Ș.C. o seringă și o fiolă pentru care a primit 200.000 lei. Cei doi au fost surprinși în timp ce împărțeau o doză de heroină.

Prima instanță a motivat că faptele inculpaților C.L.C. de a vinde și a inculpaților P.C.G. și M.M.C. de a intermedia cumpărarea de droguri de mare risc constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului P.C.G. de a deține fără drept 0,02 gr. heroină pentru consum propriu constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații. Inculpații M.M.C. și T.V.C. au criticat sentința, ca nelegală și netemeinică, și au cerut să fie achitați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul T.V. a solicitat în subsidiar redozarea pedepsei, având în vedere că este consumator de droguri și a fost internat la dezintoxicare.

Același lucru l-a susținut și inculpatul M.M. care a arătat că este consumator de droguri și că nu a vândut droguri. Inculpatul C.L.C. a criticat sentința pentru netemeinicie și a solicitat redozarea pedepsei, deoarece a colaborat cu organele de poliție, a recunoscut infracțiunea și a făcut două denunțuri pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul P.C.G. a criticat sentința, ca netemeinică și nelegală, susținând că drogurile găsite asupra sa erau destinate pentru consum propriu și nu pentru a fi vândute. Prin decizia penală nr. 410/ A din 20 decembrie 2007 pronunțată de secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie de la Curtea de Apel București a fost admis numai apelul inculpatului T.V., apelurile celorlalți inculpați fiind apreciate ca nefondate.

Sentința a fost desființată în parte și rejudecând în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., inculpatul T.V. a fost condamnat la 6 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2607 din 19 octombrie 2004 a Judecătoriei Sector 6 București și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a) și b) și art. 71 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații C.L.C., P.C.G. și T.V.C. Inculpații nu și-au motivat recursurile, iar apărătorii acestora au reiterat criticile din apel.

Astfel, apărătorul inculpaților recurenți C.L.C. și P.C.G. a cerut casarea hotărârilor, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. A solicitat în principal achitarea inculpaților în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor, deoarece așa cum au declarat constant ei erau consumatori și nu traficanți. Apărătorul inculpatului T.V.C. a cerut casarea hotărârilor și achitarea inculpatului, deoarece nu există nicio probă de vinovăție, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursurile sunt nefondate. Prima instanță a reținut pe baza probelor administrate, a declarațiilor inculpaților și proceselor-verbale întocmite de organele de poliție și declarațiile martorilor M.Ș.

și G.F. o situație de fapt corectă. Din declarația inculpatului P.C.G. și declarația martorului denunțător M.G. rezultă că P.C.G. și M.M.C. au intermediat vânzarea-cumpărarea de droguri din 21 septembrie 2006. La rândul său inculpatul C.L.C. a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a făcut două denunțuri în scopul de a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prima instanță nu a făcut aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în dosarele nr. 1779/D/P/2006 și nr. 1780/DP/2006 s-a dispus neînceperea urmăriri penale, aspectele sesizate de inculpat nu s-au confirmat. Aceeași situație și în privința inculpatului P.C.G. a cărui denunț a format obiectul dosarului nr. 1778/D/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

și în care s-a dispus conform art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale. Critica formulată de apărătorul inculpatului T.V.C., în sensul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este nefondată. Din probele administrate rezultă fără dubiu că în ziua de 21 septembrie 2006 inculpatul a fost surprins de poliție într-o toaletă ecologică având asupra sa o pungă de plastic (bilă) ce conținea 0,03 gr. heroină, o fiolă de apă distilată și o seringă hipodermică. Inculpatul însoțit de martorul M.Ș. încerca să-și facă injecție cu heroină, iar inculpatul așa cum rezultă din actele medicale (bilet de ieșire Spitalul Obrejia nr. 6058 din 12 martie 2007, este dependent de heroină).

Nici criticile privind greșita individualizare a pedepselor nu sunt fondate. În ce-l privește pe inculpatul C.L.C. prima instanță a motivat că deși inculpatul este recidivist, anterior a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dat dovadă de sinceritate și a făcut două denunțuri pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Chiar dacă denunțurile nu s-au confirmat instanța a apreciat că prin reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special de 10 ani la 8 ani inculpatul poate fi reeducat și prevenit să mai săvârșească infracțiuni.

Pedeapsa aplicată inculpatului P.C.G., de 5 ani închisoare, a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., prima instanță având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii comise, faptul că inculpatul este recidivist dar în același timp că a avut o atitudine procesuală corectă drept pentru care prin recunoașterea de circumstanțe atenuante pedeapsa a fost redusă la ½ din minimul special. În fine, critica inculpatul T.V.C. referitoare la individualizare este și ea nefondată. Se are în vedere că inculpatul deși este recidivist instanța de apel a reindividualizat pedeapsa aplicată de prima instanță, aplicând o reducere substanțială de la 2 ani la 6 luni închisoare. Așa fiind, o nouă reducere nu este justificată și în consecință recursul urmează a fi primit ca nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile ca nefondate. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reținerea și arestarea conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.L.C., P.C.G. și T.V.C. împotriva deciziei penale nr. 410/ A din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive, după cum urmează: - pentru recurentul inculpat C.L.C. reținerea și arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la 15 aprilie 2008; - pentru recurentul inculpat P.C.G. arestarea preventivă de la 21 septembrie 2006 la 10 august 2007; - pentru recurentul inculpat T.V.C. arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. Obligă recurenții inculpați C.L.C. și P.C.G. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat T.V.C.

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2008.