ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față constată:

Prin sentința penală nr. 507 din 5 noiembrie 2008 pronunțată

de Tribunalul Vaslui, secția penală, în Dosarul nr. 1871/89/2008, s-a dispus

condamnarea inculpaților P.C. și M.G.S. după cum urmează:

I. În baza art. 25 rap. la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. a fost

condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la

infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 16 aprilie 2008

la 14 august 2008.

II. În baza art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat

inculpatul M.G.S. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat.

În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și dedusă din pedeapsa aplicată durata arestului

preventiv, cu începere de la 18 aprilie 2008 la zi.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de partea civilă I.E. și s-a dispus obligarea solidară a

inculpaților la plata sumei de 25.000 lei daune materiale și 75.000 lei daune

morale.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.G.S. a toporului de care s-a

folosit la comiterea faptei, depus la camera de corpuri delicte din cadrul

instanței.

Au fost obligați inculpații,

în solidar, la plata sumei de 1.348,40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către partea civilă I.E.

Au fost obligați inculpații

la câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Între victima I.V. și

inculpatul P.C. exista o stare conflictuală mai veche generată de faptul că

acesta din urmă o agresase în trecut pe sora victimei.

Inculpatul M.G.S., fiul

inculpatului P.C., nu era în relații de dușmănie cu victima și revenise în țară

la începutul lunii aprilie 2008 din Italia, unde fusese arestat pentru

comiterea unei infracțiunii de furt.

De la revenirea în țară,

inculpatul își ajuta tatăl la stâna de oi situată pe raza comunei Grivița din

județul Vaslui.

În ziua de 12 aprilie 2008,

inculpatul M.G.S. se afla la stâna de oi unde a fost vizitat de tatăl său și de

alte rude; înainte de plecarea acestora, inculpatul a convenit cu tatăl său ca

acesta rămână la stână pe timpul nopții, sens în care urma să revină acolo spre

seară, pentru a-l înlocui în serviciu.

De la stână, inculpatul P.C.

a ajuns acasă, unde a rămas până în jurul orelor 18,00, când a hotărât să

meargă la barul din comună, aparținând martorului M.D.

În respectivul bar, la o

masă era și victima I.V. împreună cu mai multe persoane.

Inculpatul P.C. a comandat o

halbă cu vin pe care a consumat-o lângă gardul din fața barului împreună cu

nepotul său, P.G., sosit și el la bar între timp.

La un moment dat, victima a

început să adreseze injurii inculpatului, amintindu-și comportamentului acestuia

față de sora sa.

Inculpatul a ripostat în

aceeași manieră, după care s-a dus la căruța cu care venise nepotul său, a luat

drugul de la căruță și s-a îndreptat spre victimă cu intenția de a o lovi.

Inculpatul a fost oprit de

soția sa și P.P. care se aflau și ei la bar.

În continuare, inculpatul și

P.G. s-au urcat în căruță, dar înainte de a pleca, inculpatul a amenințat

victima că se va întoarce și o va agresa.

Conform propriei declarații,

intenția inculpatului era de a reveni la bar însoțit de fiul său M.G.S.

Inculpatul a ajuns la stâna

de oi, însoțit de P.G., în jurul orelor 19

00

, unde era așteptat de

fiul său, potrivit înțelegerii din cursul zilei.

Inculpatul i-a spus fiului

său despre incidentul petrecut la bar și i-a cerut acestuia să aplice o corecție

victimei.

Inculpatul M.G.S. a refuzat

inițial, dar la insistențele inculpatului P.C., care îi reproșa lipsa de reacție

la atacurile repetate ale victimei asupra sa, a acceptat propunerea acestuia

privind agresarea victimei.

În acest sens, inculpatul M.G.S.

s-a înarmat de la stână cu un topor și 2 pari și împreună cu inculpatul P.C. și

martorul P.G. au pornit cu căruța spre barul din comună.

În timpul deplasării spre

bar, inculpatul P.C. a continuat să-i relateze fiului său aspecte referitoare

la comportamentul victimei, iar acesta din urmă încerca să-l liniștească,

spunându-i că va rezolva el problema.

În tot acest răstimp,

victima nu a părăsit barul; victima împreună cu martorii F.F., R.M., C.A., C.P.,

M.Z., D.V., D.A. și P.P. consumau vin la aceeași masă, așezată în față barului,

când la locul faptei au sosit inculpații și martorul P.G.

Imediat cum au ajuns,

inculpatul M.G.S. a sărit din căruță și s-a îndreptat direct spre victimă,

având asupra sa toporul cu care se înarmase de la stână.

Victima era orientată cu

spatele spre direcția din care venea inculpatul și, la avertizarea persoanelor

de la masă aflate în fața sa, a încercat să se ridice pentru a privi în direcția

opusă însă nu a mai apucat întrucât a fost lovit imediat de inculpat cu lama

metalică a toporului, din spate, în partea dreaptă a capului, victima căzând la

pământ.

Martorii R.M., C.A. și F.F. au

reacționat, punând mâna pe scaune pentru a arunca în inculpat.

Din căruță au sărit și

inculpatul P.C. și martorul P.G.; inculpatul având asupra sa unul din parii luați

de la stână, iar martorul biciul cu care strunea caii, celălalt par fiind lăsat

în căruță.

Martorul P.G. a traversat

doar jumătate din stradă spre locul unde era situat, când a fost lovit în cap

cu un scaun aruncat de unul din cei 3 martori veniți în ajutorul victimei;

martorul a fugit după persoana care îl lovise, dar după câțiva metri s-a oprit.

Inculpatul M.G.S. a alergat

și el după martorii care aruncaseră cu scaune, însă tot pe o distanță scurtă,

după care s-a oprit.

Același inculpat s-a întors

la locul unde era căzută victima și a continuat să o lovească, aplicându-i o

lovitură cu muchia toporului peste mâna dreaptă și i-a tras cu piciorul în cap,

după care a întors victima cu fața în jos și i-a mai aplicat câteva lovituri cu

coada toporului peste fese.

În tot acest timp,

inculpatul P.C., a rămas în apropiere, cu parul în mână, hotărât să-și ajute

fiul, dacă ar fi fost nevoie.

După ce a lovit victima,

inculpatul M.G.S. a verificat dacă aceasta mai era în viață și, constatând că

avea puls, a plecat spre căruță unde a lăsat toporul și a revenit în bar pentru

a-și cumpăra o sticlă de bere.

La fața locului a sosit și

patronul barului, martorul M.D., căruia P.G. i-a cerut să anunțe salvarea.

În continuare, cei 2 inculpați

și martorul P.G. s-au urcat în căruță și au plecat spre locuința inculpaților.

Inculpații locuiau în aceeași

curte, dar în imobile diferite.

Ajunși la locuință, inculpații

au consumat câte un pahar de bere, după care auzind sirena poliției, inculpatul

M.G.S. a hotărât să fugă de la domiciliu; profitând de întunericul nopții,

inculpatul a reușit să se ascundă în curtea locuinței și imediat să fugă,

ascunzându-se în pădurea din apropiere.

Inculpatul a fost prins și

reținut de organele de poliție la data de 18 aprilie 2008.

Raportul de constatare

medico-legală efectuat în cauză de Cabinetul de Medicină Legală Bârlad a evidențiat

că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale, consecutive

unui traumatism cerebral acut cu plagă contuză, regiunea parietală dreapta,

factură de calotă și bază de craniu, contuzie și dilacerare cerebrală.

Traumatismul a putut fi produs cu un obiect contondent (muchie de secure),

posibil din spate lateral dreapta victimei, fiind sigur și direct mortal.

Totodată, s-a mai constatat

că victima prezenta o plagă contuză față dorsală mâna stângă, ce putea fi

produsă prin lovire cu un obiect contondent (muchie de secure), leziune ce nu

se afla în legătură de cauzalitate cu decesul, fiind produsă ulterior leziunii

de la nivelul capului și care, în condițiile supraviețuirii victimei, ar fi

necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Tot astfel, excoriațiile de

la nivelul feței și antebrațului drept constatate pe corpul victimei puteau fi

produse prin lovire cu obiecte și mijloace contondente, neavând legătură de

cauzalitate cu decesul.

Același raport de constatare

medico-legală menționa că fracturile coastelor C(II), C(III) și C(IV) stânga

puteau fi produse în condițiile manevrelor de resuscitare a victimei și că nu

aveau legătură cu cauza morții.

În raport de starea de fapt

reținută, instanța a constatat că fapta inculpatului M.G.S. de a aplica mai

multe lovituri de topor victimei, cauzând leziuni care au condus la deces,

realizează conținutul infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., forma calificată de infracțiune fiind atrasă de săvârșirea faptei

în loc public.

Pentru inculpatul P.C. a

fost reținută instigarea la infracțiunea de omor, instigare urmată de săvârșirea

unor acte de complicitate morală, prin faptul că s-a aflat în preajma

inculpatului M.G.S., înarmat cu par, cu scopul de a-l ajuta în caz că era

necesar, instigare ce a fost urmată, de asemenea, de săvârșirea faptei de către

autor.

În drept, fapta a fost

încadrată în dispozițiile art. 25 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere condițiile concrete

de săvârșire a faptei, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpaților,

iar cu referire la inculpatul M.G.S. și conduită avută după uciderea

victimei.

Atitudinea corespunzătoare a

inculpatului P.C. înainte de săvârșirea faptei a fost calificată drept

circumstanță atenuantă judiciară în sensul art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința

stabilirii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În schimb, pentru inculpatul

M.G. s-a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare

și nici scuza provocării invocată de inculpat, nerezultând ca victima să fi

avut o conduită provocatorie în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen.

Hotărârea pronunțată în

cauză a fost atacată cu apel de către inculpatul M.G.S.

Prin motivele de apel

formulate, s-a susținut că în mod greșit prima instanță nu a reținut în

favoarea inculpatului scuza provocării, deoarece se dovedise existența unei

stări conflictuale între familia sa și cea a victimei; tatăl inculpatului era

mereu pus în situații jenante în public de către victimă, așa cum se întâmplase

și în ziua incidentului, ceea ce a determinat reacția violentă a inculpatului, puternic

impresionat de suferința tatălui.

De asemenea, s-a susținut că

prima instanță nu a lămurit pe deplin situația de fapt sub aspectul loviturilor

ce au condus la decesul victimei și a persoanei vinovate de uciderea acesteia,

întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezulta că inculpatul

aplicase o singură lovitură victimei, după care aceasta fusese lovită în

continuare de P.G., cu o secure sau topor.

S-a concluzionat că în caz

existau suficiente elemente din care rezulta că loviturile aplicate de inculpat

nu au fost determinante în ceea ce privește decesul victimei.

Apelul astfel formulat a

fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 94 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cu referire la prima critică

formulată, instanța de apel a constatat că probele administrate în cauză nu

demonstrau ca victima să fi avut un comportament provocator față de inculpat.

Conflictul mai vechi

existent între tatăl inculpatului și victimă, amplificat în ziua incidentului,

se derulase între cei doi, în absența inculpatului, tatăl inculpatului fiind

cel care amenințase victima înainte de plecarea din bar.

În momentul agresării

victimei, aceasta se afla în bar, la o masă împreună cu alte persoane, fiind

lovită de inculpat, din spate, cu toporul pe care îl avea asupra sa.

Instanța de apel a constatat

că inculpatul acționase cu intenție directă în săvârșirea faptei de omor, intenție

născută din momentul în care acesta s-a înarmat cu 2 pari și un topor, s-a

urcat în căruță și a pornit spre locul unde știa că se află victima.

După prima lovitură aplicată

victimei, inculpatul s-a reîntors la bar și a continuat să lovească victima, cu

pumnii și toporul, deși aceasta era căzută la pământ; imediat după săvârșirea

faptei, inculpatul a fugit de la domiciliu, reușindu-se prinderea sa după 6

zile de căutări.

Având în vedere modalitatea

de desfășurare a evenimentelor, s-a concluzionat că nu a existat vreo provocare

din partea victimei asupra inculpatului, anterior săvârșirii faptei sau

concomitent.

S-a arătat că nici declarațiile

martorilor indicați în susținerea motivului de apel nu erau de natură a conduce

la o altă concluzie, declarațiile invocate fiind parțial redate și arbitrar

interpretate de către apărare.

În ceea ce privește cealaltă

critică formulată în apel, s-a constatat că starea de fapt reținută de prima

instanță corespundea probatoriului administrat în cauză, concluziile raportului

de necropsie al victimei și declarațiile martorilor oculari evidențiind cu

certitudine obiectele cu care a fost lovită victima, zona în care au fost

aplicate loviturile și poziția victimei în timpul agresiunii, intensitatea și

multitudinea loviturilor și persoana care le-a aplicat, rezultând că inculpatul

este autorul infracțiunii de omor săvârșită în împrejurările descrise în

hotărârea instanței de fond.

S-a arătat de către instanța

de apel că, în contextul circumstanțelor de săvârșire a faptei și a datelor ce

caracterizează persoana inculpatului, recidivist în modalitatea prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen., cu conduită necorespunzătoare și după comiterea infracțiunii,

nu exista justificare nici pentru reducerea pedepsei sub limita stabilită de

prima instanță, pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpatului în cauză,

fiind judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei pronunțate

în apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G.S., invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

S-a arătat de către

inculpat că fapta pentru care a fost condamnat a fost greșit încadrată în

dispozițiile art. 174 – art. 175 C. pen., întrucât pe baza probelor

administrate în proces nu se putea stabili cu certitudine autorul faptei de

omor, rezultând că incidentul în cauză se consumase între mai multe persoane,

participante la conflict, și că în aceste condiții nu se putea determina acțiunea

fiecăruia în parte și nici care anume lovitură cauzase decesul victimei.

Ca urmare, s-a solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de

încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. și aplicarea unei pedepse

corespunzătoare noii încadrări juridice.

În susținerea cazului de

casare privitor la greșita stabilire a pedepsei, s-a invocat omisiunea instanțelor

de a reține în favoarea inculpatului circumstanța săvârșirii faptei în stare de

provocare din partea victimei, ca urmare a comportamentului avut în ziua

incidentului față de tatăl său, pe care obișnuia să îl pună în situații jenante

în prezența altor persoane.

Solicitarea de reducere a

pedepsei a fost justificată și în raport de buna conduită avută de inculpat

înainte de săvârșirea faptei, precum și de împrejurarea că a colaborat cu

organele de anchetă în faza de urmărire penală, elemente invocate ca având

valoarea unor circumstanțe atenuante judiciare în senul art. 74 C. pen.

Examinând cauza în raport de

criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul inculpatului nu este fondat, considerentele avute

în vedere fiind următoarele:

Infracțiunea de încăierare

prevăzută de art. 322 C. pen. în raport de care s-a solicitat schimbarea de

încadrare juridică de către inculpat presupune existența unui conflict între

mai multe persoane, antrenate spontan într-o luptă fizică, care se naște, de

regulă, între grupuri sau tabere adverse și care se caracterizează printr-un

complex de acte de violență și loviri reciproce, aplicate la întâmplare, făcând

astfel imposibilă determinarea acțiunilor fiecărui participant în parte și

considerarea tuturor participanților ca răspunzători de rezultatul produs, dacă

din încăierare a rezultat vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei

persoane sau s-a cauzat moartea.

În speță însă nu a avut loc

o încăierare în sensul textului de lege enunțat, conflictul dintre persoanele

din bar aflate în compania victimei și inculpat având loc după aplicarea

loviturii mortale victimei de către inculpat.

Așa cum reiese din

probatoriul administrat, cu referire la declarațiile coinculpaților și ale

martorilor F.F., R.M., C.A., C.P., M.Z., D.V., D.A. și P.P., conflictul din 12

aprilie 2008 s-a desfășurat în 2 etape, prima consumată între victimă și tatăl

inculpatului și cea de-a două, în care inculpatul instigat de tatăl său, a

venit la barul unde se afla victima și i-a aplicat o lovitură de topor.

Referitor la prima fază a

conflictului a rezultat că părțile și-au adresat reciproc injurii și că tatăl

inculpatului a amenințat victima cu acte de violență înainte de a părăsi barul

în care aceasta se afla.

Imediat după incident, tatăl

inculpatului s-a deplasat la stâna de oi cu căruța martorului P.G., unde era

așteptat de inculpat pentru a fi înlocuit în serviciu, peste noapte.

După ce a aflat despre cele

petrecute la bar, la insistențele repetate ale tatălui care îi cerea să aplice

o corecție victimei pentru comportamentul necorespunzător pe care îl avea ori

de câte ori se întâlneau, inculpatul a hotărât să rezolve problema dintre

victimă și tatăl său, sens în care a pus în căruța cu care urma să se deplaseze

în comună un topor și 2 pari.

Cum a ajuns la barul din

comună, inculpatul a sărit din căruță și cu toporul pe care îl luase de la

stână a intrat în bar și fără nicio altă discuție a lovit din spate victima în

partea dreaptă a capului, cauzându-i un traumatism cerebral în urma căruia

victima a decedat.

Raportul medico-legal de

autopsie a stabilit că moartea victimei s-a datorat comei cerebrale consecutive

unui traumatism cranio - cerebral acut cu plagă contuză din regiunea parietală

dreapta, fractură de calotă și bază de craniu, contuzie și dilacerare

cerebrală.

Același act medical a

concluzionat că respectiva leziune traumatică a fost produsă prin lovire cu un

corp contondent (muchie de secure), posibil din spate-lateral dreapta victimei,

lovitura fiind sigur și direct mortală.

Concluziile actului medical

se coroborează perfect cu celelalte probe administrate în cauză, declarațiile

martorilor oculari și ale inculpatului.

În condițiile în care

moartea victimei a fost cauzată de lovitura de topor aplicată inițial de

inculpat, celelalte aspecte privitoare la derularea conflictului ulterior

acestui moment sunt lipsite de relevanță pentru încadrarea juridică a faptei.

Infracțiunea de omor s-a

consumat în momentul în care inculpatul a aplicat victimei lovitura de topor,

această unică lovitură aplicată cu intensitate și într-o zonă vitală, fiind în

legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

Celelalte leziuni constatate

pe corpul victimei, cauzate după aplicarea loviturii de topor inițiale, nu s-au

aflat în legătură cauzală cu decesul, potrivit raportului de necropsie al

victimei.

Prin urmare, critica vizând

greșita încadrare juridică a faptei este nefondată.

Din nici o probă din dosar

nu rezultă ca lovitura care a condus la decesul victimei să fi fost aplicată în

cadrul unui conflict spontan dintre două grupuri, conflict care să se fi

desfășurat în asemenea condiții încât să nu se poată stabili cine a aplicat

victimei lovitura periculoasă pentru viață.

Este adevărat că la momentul

agresiunii victima se afla într-un grup format din mai multe persoane și că

inculpatul a venit la locul faptei însoțit de tatăl său și martorul P.G. însă

conflictul dintre cele două grupuri a avut loc numai după ce inculpatul a

aplicat singur lovitura de topor ce a cauzat decesul victimei.

Rezultă, așadar, că în mod

corect a fost reținută în cauză încadrarea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., împrejurările în care inculpatul a acționat dovedind că a urmărit

și acceptat producerea morții victimei.

Inculpatul s-a înarmat

înainte de a pleca spre barul din comună, iar când a ajuns, a sărit din căruță,

a intrat în bar și a lovit fulgerător victima cu toporul în cap; victima nu a

avut posibilitatea de a se apăra și nici celelalte persoane nu au avut timpul

necesar pentru a-l opri pe inculpat.

Hotărârea de a ucide victima

a fost luată de inculpat în urma discuției cu tatăl său care îi cerea insistent

să intervină pentru a stopa comportamentul necorespunzător pe care victima îl

avea față de el ori de câte ori se întâlneau în public.

Ca atare, săvârșirea faptei

de către inculpat a avut loc la instigarea tatălui său și în circumstanțe ce

exclud existența oricărei provocări din partea victimei.

Inculpatul nu a asistat la

conflictul dinte victimă și tatăl său; nu a perceput nemijlocit violența de

limbaj a victimei și nu acționat sub impulsul unei puternice tulburări care să

se fi produs în psihicul său ca urmare a comportamentului victimei, condiție în

lipsa căreia nu poate fi reținută circumstanța provocării prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen.

Prin urmare, se constată că

nici motivul de recurs referitor la scuza provocării, invocat de inculpat, nu

este întemeiat.

De asemenea, Înalta Curte

constată că în cauză nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate

inculpatului și nici împrejurări care să justifice reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege, având în vedere contextul de săvârșire a faptei și modul în

care inculpatul a acționat, suprimând viața victimei.

Se reține în acest sens că

inculpatul a manifestat o determinare neobișnuită în a suprima viața victimei,

decesul survenind în urma unei singure lovituri de topor ce a fost aplicată

într-o zonă vitală și cu mare intensitate.

După aplicarea acestei

lovituri care nu a lăsat nicio șansă de supraviețuire victimei, inculpatul a

lovit în continuare victima și după ce aceasta a rămas inertă, s-a deplasat la

căruța cu care venise, s-a dezarmat și a revenit la bar pentru a-și cumpăra o

sticlă cu bere.

Ulterior, inculpatul s-a

sustras cercetărilor, fiind prins de organele de poliție după 6 zile de la

comiterea omorului.

Acest comportament

demonstrează o periculozitate socială deosebită a inculpatului și imprimă un

plus de gravitate faptei săvârșite.

Înalta Curte constată că

toate aceste elemente, precum și cele invocate în favoare au fost corespunzător

valorificate de instanțele anterioare, pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată

inculpatului fiind judicios individualizată, neimpunându-se astfel reducerea

ei.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului M.G.S. va fi respins ca

nefondat și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

M.G.S. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

arestării preventive de la 18 aprilie 2008 la 28 septembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.