ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2009

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 507 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală, în Dosarul nr. 1871/89/2008, s-a dispus condamnarea inculpaților P.C. și M.G.S. după cum urmează: I. În baza art. 25 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la infracțiunea de omor calificat. În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 16 aprilie 2008 la 14 august 2008. II. În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.G.S. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, cu începere de la 18 aprilie 2008 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă I.E. și s-a dispus obligarea solidară a inculpaților la plata sumei de 25.000 lei daune materiale și 75.000 lei daune morale. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.G.S. a toporului de care s-a folosit la comiterea faptei, depus la camera de corpuri delicte din cadrul instanței. Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 1.348,40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă I.E. Au fost obligați inculpații la câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Între victima I.V. și inculpatul P.C.

exista o stare conflictuală mai veche generată de faptul că acesta din urmă o agresase în trecut pe sora victimei. Inculpatul M.G.S., fiul inculpatului P.C., nu era în relații de dușmănie cu victima și revenise în țară la începutul lunii aprilie 2008 din Italia, unde fusese arestat pentru comiterea unei infracțiunii de furt. De la revenirea în țară, inculpatul își ajuta tatăl la stâna de oi situată pe raza comunei Grivița din județul Vaslui. În ziua de 12 aprilie 2008, inculpatul M.G.S. se afla la stâna de oi unde a fost vizitat de tatăl său și de alte rude; înainte de plecarea acestora, inculpatul a convenit cu tatăl său ca acesta rămână la stână pe timpul nopții, sens în care urma să revină acolo spre seară, pentru a-l înlocui în serviciu.

De la stână, inculpatul P.C. a ajuns acasă, unde a rămas până în jurul orelor 18,00, când a hotărât să meargă la barul din comună, aparținând martorului M.D. În respectivul bar, la o masă era și victima I.V. împreună cu mai multe persoane. Inculpatul P.C. a comandat o halbă cu vin pe care a consumat-o lângă gardul din fața barului împreună cu nepotul său, P.G., sosit și el la bar între timp. La un moment dat, victima a început să adreseze injurii inculpatului, amintindu-și comportamentului acestuia față de sora sa. Inculpatul a ripostat în aceeași manieră, după care s-a dus la căruța cu care venise nepotul său, a luat drugul de la căruță și s-a îndreptat spre victimă cu intenția de a o lovi.

Inculpatul a fost oprit de soția sa și P.P. care se aflau și ei la bar. În continuare, inculpatul și P.G. s-au urcat în căruță, dar înainte de a pleca, inculpatul a amenințat victima că se va întoarce și o va agresa. Conform propriei declarații, intenția inculpatului era de a reveni la bar însoțit de fiul său M.G.S. Inculpatul a ajuns la stâna de oi, însoțit de P.G., în jurul orelor 19 00 , unde era așteptat de fiul său, potrivit înțelegerii din cursul zilei. Inculpatul i-a spus fiului său despre incidentul petrecut la bar și i-a cerut acestuia să aplice o corecție victimei. Inculpatul M.G.S. a refuzat inițial, dar la insistențele inculpatului P.C., care îi reproșa lipsa de reacție la atacurile repetate ale victimei asupra sa, a acceptat propunerea acestuia privind agresarea victimei.

În acest sens, inculpatul M.G.S. s-a înarmat de la stână cu un topor și 2 pari și împreună cu inculpatul P.C. și martorul P.G. au pornit cu căruța spre barul din comună. În timpul deplasării spre bar, inculpatul P.C. a continuat să-i relateze fiului său aspecte referitoare la comportamentul victimei, iar acesta din urmă încerca să-l liniștească, spunându-i că va rezolva el problema. În tot acest răstimp, victima nu a părăsit barul; victima împreună cu martorii F.F., R.M., C.A., C.P., M.Z., D.V., D.A. și P.P. consumau vin la aceeași masă, așezată în față barului, când la locul faptei au sosit inculpații și martorul P.G. Imediat cum au ajuns, inculpatul M.G.S. a sărit din căruță și s-a îndreptat direct spre victimă, având asupra sa toporul cu care se înarmase de la stână.

Victima era orientată cu spatele spre direcția din care venea inculpatul și, la avertizarea persoanelor de la masă aflate în fața sa, a încercat să se ridice pentru a privi în direcția opusă însă nu a mai apucat întrucât a fost lovit imediat de inculpat cu lama metalică a toporului, din spate, în partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ. Martorii R.M., C.A. și F.F. au reacționat, punând mâna pe scaune pentru a arunca în inculpat. Din căruță au sărit și inculpatul P.C. și martorul P.G.; inculpatul având asupra sa unul din parii luați de la stână, iar martorul biciul cu care strunea caii, celălalt par fiind lăsat în căruță. Martorul P.G. a traversat doar jumătate din stradă spre locul unde era situat, când a fost lovit în cap cu un scaun aruncat de unul din cei 3 martori veniți în ajutorul victimei; martorul a fugit după persoana care îl lovise, dar după câțiva metri s-a oprit.

Inculpatul M.G.S. a alergat și el după martorii care aruncaseră cu scaune, însă tot pe o distanță scurtă, după care s-a oprit. Același inculpat s-a întors la locul unde era căzută victima și a continuat să o lovească, aplicându-i o lovitură cu muchia toporului peste mâna dreaptă și i-a tras cu piciorul în cap, după care a întors victima cu fața în jos și i-a mai aplicat câteva lovituri cu coada toporului peste fese. În tot acest timp, inculpatul P.C., a rămas în apropiere, cu parul în mână, hotărât să-și ajute fiul, dacă ar fi fost nevoie. După ce a lovit victima, inculpatul M.G.S. a verificat dacă aceasta mai era în viață și, constatând că avea puls, a plecat spre căruță unde a lăsat toporul și a revenit în bar pentru a-și cumpăra o sticlă de bere.

La fața locului a sosit și patronul barului, martorul M.D., căruia P.G. i-a cerut să anunțe salvarea. În continuare, cei 2 inculpați și martorul P.G. s-au urcat în căruță și au plecat spre locuința inculpaților. Inculpații locuiau în aceeași curte, dar în imobile diferite. Ajunși la locuință, inculpații au consumat câte un pahar de bere, după care auzind sirena poliției, inculpatul M.G.S. a hotărât să fugă de la domiciliu; profitând de întunericul nopții, inculpatul a reușit să se ascundă în curtea locuinței și imediat să fugă, ascunzându-se în pădurea din apropiere.

Inculpatul a fost prins și reținut de organele de poliție la data de 18 aprilie 2008. Raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză de Cabinetul de Medicină Legală Bârlad a evidențiat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale, consecutive unui traumatism cerebral acut cu plagă contuză, regiunea parietală dreapta, factură de calotă și bază de craniu, contuzie și dilacerare cerebrală. Traumatismul a putut fi produs cu un obiect contondent (muchie de secure), posibil din spate lateral dreapta victimei, fiind sigur și direct mortal. Totodată, s-a mai constatat că victima prezenta o plagă contuză față dorsală mâna stângă, ce putea fi produsă prin lovire cu un obiect contondent (muchie de secure), leziune ce nu se afla în legătură de cauzalitate cu decesul, fiind produsă ulterior leziunii de la nivelul capului și care, în condițiile supraviețuirii victimei, ar fi necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Tot astfel, excoriațiile de la nivelul feței și antebrațului drept constatate pe corpul victimei puteau fi produse prin lovire cu obiecte și mijloace contondente, neavând legătură de cauzalitate cu decesul. Același raport de constatare medico-legală menționa că fracturile coastelor C(II), C(III) și C(IV) stânga puteau fi produse în condițiile manevrelor de resuscitare a victimei și că nu aveau legătură cu cauza morții. În raport de starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta inculpatului M.G.S. de a aplica mai multe lovituri de topor victimei, cauzând leziuni care au condus la deces, realizează conținutul infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., forma calificată de infracțiune fiind atrasă de săvârșirea faptei în loc public.

Pentru inculpatul P.C. a fost reținută instigarea la infracțiunea de omor, instigare urmată de săvârșirea unor acte de complicitate morală, prin faptul că s-a aflat în preajma inculpatului M.G.S., înarmat cu par, cu scopul de a-l ajuta în caz că era necesar, instigare ce a fost urmată, de asemenea, de săvârșirea faptei de către autor. În drept, fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 25 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere condițiile concrete de săvârșire a faptei, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpaților, iar cu referire la inculpatul M.G.S. și conduită avută după uciderea victimei.

Atitudinea corespunzătoare a inculpatului P.C. înainte de săvârșirea faptei a fost calificată drept circumstanță atenuantă judiciară în sensul art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința stabilirii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În schimb, pentru inculpatul M.G. s-a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare și nici scuza provocării invocată de inculpat, nerezultând ca victima să fi avut o conduită provocatorie în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpatul M.G.S.

Prin motivele de apel formulate, s-a susținut că în mod greșit prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, deoarece se dovedise existența unei stări conflictuale între familia sa și cea a victimei; tatăl inculpatului era mereu pus în situații jenante în public de către victimă, așa cum se întâmplase și în ziua incidentului, ceea ce a determinat reacția violentă a inculpatului, puternic impresionat de suferința tatălui. De asemenea, s-a susținut că prima instanță nu a lămurit pe deplin situația de fapt sub aspectul loviturilor ce au condus la decesul victimei și a persoanei vinovate de uciderea acesteia, întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezulta că inculpatul aplicase o singură lovitură victimei, după care aceasta fusese lovită în continuare de P.G., cu o secure sau topor.

S-a concluzionat că în caz existau suficiente elemente din care rezulta că loviturile aplicate de inculpat nu au fost determinante în ceea ce privește decesul victimei. Apelul astfel formulat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 94 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Cu referire la prima critică formulată, instanța de apel a constatat că probele administrate în cauză nu demonstrau ca victima să fi avut un comportament provocator față de inculpat. Conflictul mai vechi existent între tatăl inculpatului și victimă, amplificat în ziua incidentului, se derulase între cei doi, în absența inculpatului, tatăl inculpatului fiind cel care amenințase victima înainte de plecarea din bar.

În momentul agresării victimei, aceasta se afla în bar, la o masă împreună cu alte persoane, fiind lovită de inculpat, din spate, cu toporul pe care îl avea asupra sa. Instanța de apel a constatat că inculpatul acționase cu intenție directă în săvârșirea faptei de omor, intenție născută din momentul în care acesta s-a înarmat cu 2 pari și un topor, s-a urcat în căruță și a pornit spre locul unde știa că se află victima. După prima lovitură aplicată victimei, inculpatul s-a reîntors la bar și a continuat să lovească victima, cu pumnii și toporul, deși aceasta era căzută la pământ; imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a fugit de la domiciliu, reușindu-se prinderea sa după 6 zile de căutări.

Având în vedere modalitatea de desfășurare a evenimentelor, s-a concluzionat că nu a existat vreo provocare din partea victimei asupra inculpatului, anterior săvârșirii faptei sau concomitent. S-a arătat că nici declarațiile martorilor indicați în susținerea motivului de apel nu erau de natură a conduce la o altă concluzie, declarațiile invocate fiind parțial redate și arbitrar interpretate de către apărare.

În ceea ce privește cealaltă critică formulată în apel, s-a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță corespundea probatoriului administrat în cauză, concluziile raportului de necropsie al victimei și declarațiile martorilor oculari evidențiind cu certitudine obiectele cu care a fost lovită victima, zona în care au fost aplicate loviturile și poziția victimei în timpul agresiunii, intensitatea și multitudinea loviturilor și persoana care le-a aplicat, rezultând că inculpatul este autorul infracțiunii de omor săvârșită în împrejurările descrise în hotărârea instanței de fond.

S-a arătat de către instanța de apel că, în contextul circumstanțelor de săvârșire a faptei și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., cu conduită necorespunzătoare și după comiterea infracțiunii, nu exista justificare nici pentru reducerea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță, pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpatului în cauză, fiind judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei pronunțate în apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

S-a arătat de către inculpat că fapta pentru care a fost condamnat a fost greșit încadrată în dispozițiile art. 174 – art. 175 C. pen., întrucât pe baza probelor administrate în proces nu se putea stabili cu certitudine autorul faptei de omor, rezultând că incidentul în cauză se consumase între mai multe persoane, participante la conflict, și că în aceste condiții nu se putea determina acțiunea fiecăruia în parte și nici care anume lovitură cauzase decesul victimei. Ca urmare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice.

În susținerea cazului de casare privitor la greșita stabilire a pedepsei, s-a invocat omisiunea instanțelor de a reține în favoarea inculpatului circumstanța săvârșirii faptei în stare de provocare din partea victimei, ca urmare a comportamentului avut în ziua incidentului față de tatăl său, pe care obișnuia să îl pună în situații jenante în prezența altor persoane. Solicitarea de reducere a pedepsei a fost justificată și în raport de buna conduită avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei, precum și de împrejurarea că a colaborat cu organele de anchetă în faza de urmărire penală, elemente invocate ca având valoarea unor circumstanțe atenuante judiciare în senul art. 74 C. pen. Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: Infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.

în raport de care s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică de către inculpat presupune existența unui conflict între mai multe persoane, antrenate spontan într-o luptă fizică, care se naște, de regulă, între grupuri sau tabere adverse și care se caracterizează printr-un complex de acte de violență și loviri reciproce, aplicate la întâmplare, făcând astfel imposibilă determinarea acțiunilor fiecărui participant în parte și considerarea tuturor participanților ca răspunzători de rezultatul produs, dacă din încăierare a rezultat vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane sau s-a cauzat moartea. În speță însă nu a avut loc o încăierare în sensul textului de lege enunțat, conflictul dintre persoanele din bar aflate în compania victimei și inculpat având loc după aplicarea loviturii mortale victimei de către inculpat.

Așa cum reiese din probatoriul administrat, cu referire la declarațiile coinculpaților și ale martorilor F.F., R.M., C.A., C.P., M.Z., D.V., D.A. și P.P., conflictul din 12 aprilie 2008 s-a desfășurat în 2 etape, prima consumată între victimă și tatăl inculpatului și cea de-a două, în care inculpatul instigat de tatăl său, a venit la barul unde se afla victima și i-a aplicat o lovitură de topor. Referitor la prima fază a conflictului a rezultat că părțile și-au adresat reciproc injurii și că tatăl inculpatului a amenințat victima cu acte de violență înainte de a părăsi barul în care aceasta se afla. Imediat după incident, tatăl inculpatului s-a deplasat la stâna de oi cu căruța martorului P.G., unde era așteptat de inculpat pentru a fi înlocuit în serviciu, peste noapte.

După ce a aflat despre cele petrecute la bar, la insistențele repetate ale tatălui care îi cerea să aplice o corecție victimei pentru comportamentul necorespunzător pe care îl avea ori de câte ori se întâlneau, inculpatul a hotărât să rezolve problema dintre victimă și tatăl său, sens în care a pus în căruța cu care urma să se deplaseze în comună un topor și 2 pari. Cum a ajuns la barul din comună, inculpatul a sărit din căruță și cu toporul pe care îl luase de la stână a intrat în bar și fără nicio altă discuție a lovit din spate victima în partea dreaptă a capului, cauzându-i un traumatism cerebral în urma căruia victima a decedat. Raportul medico-legal de autopsie a stabilit că moartea victimei s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio - cerebral acut cu plagă contuză din regiunea parietală dreapta, fractură de calotă și bază de craniu, contuzie și dilacerare cerebrală.

Același act medical a concluzionat că respectiva leziune traumatică a fost produsă prin lovire cu un corp contondent (muchie de secure), posibil din spate-lateral dreapta victimei, lovitura fiind sigur și direct mortală. Concluziile actului medical se coroborează perfect cu celelalte probe administrate în cauză, declarațiile martorilor oculari și ale inculpatului. În condițiile în care moartea victimei a fost cauzată de lovitura de topor aplicată inițial de inculpat, celelalte aspecte privitoare la derularea conflictului ulterior acestui moment sunt lipsite de relevanță pentru încadrarea juridică a faptei. Infracțiunea de omor s-a consumat în momentul în care inculpatul a aplicat victimei lovitura de topor, această unică lovitură aplicată cu intensitate și într-o zonă vitală, fiind în legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

Celelalte leziuni constatate pe corpul victimei, cauzate după aplicarea loviturii de topor inițiale, nu s-au aflat în legătură cauzală cu decesul, potrivit raportului de necropsie al victimei. Prin urmare, critica vizând greșita încadrare juridică a faptei este nefondată. Din nici o probă din dosar nu rezultă ca lovitura care a condus la decesul victimei să fi fost aplicată în cadrul unui conflict spontan dintre două grupuri, conflict care să se fi desfășurat în asemenea condiții încât să nu se poată stabili cine a aplicat victimei lovitura periculoasă pentru viață. Este adevărat că la momentul agresiunii victima se afla într-un grup format din mai multe persoane și că inculpatul a venit la locul faptei însoțit de tatăl său și martorul P.G.

însă conflictul dintre cele două grupuri a avut loc numai după ce inculpatul a aplicat singur lovitura de topor ce a cauzat decesul victimei. Rezultă, așadar, că în mod corect a fost reținută în cauză încadrarea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., împrejurările în care inculpatul a acționat dovedind că a urmărit și acceptat producerea morții victimei. Inculpatul s-a înarmat înainte de a pleca spre barul din comună, iar când a ajuns, a sărit din căruță, a intrat în bar și a lovit fulgerător victima cu toporul în cap; victima nu a avut posibilitatea de a se apăra și nici celelalte persoane nu au avut timpul necesar pentru a-l opri pe inculpat. Hotărârea de a ucide victima a fost luată de inculpat în urma discuției cu tatăl său care îi cerea insistent să intervină pentru a stopa comportamentul necorespunzător pe care victima îl avea față de el ori de câte ori se întâlneau în public.

Ca atare, săvârșirea faptei de către inculpat a avut loc la instigarea tatălui său și în circumstanțe ce exclud existența oricărei provocări din partea victimei. Inculpatul nu a asistat la conflictul dinte victimă și tatăl său; nu a perceput nemijlocit violența de limbaj a victimei și nu acționat sub impulsul unei puternice tulburări care să se fi produs în psihicul său ca urmare a comportamentului victimei, condiție în lipsa căreia nu poate fi reținută circumstanța provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Prin urmare, se constată că nici motivul de recurs referitor la scuza provocării, invocat de inculpat, nu este întemeiat.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate inculpatului și nici împrejurări care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere contextul de săvârșire a faptei și modul în care inculpatul a acționat, suprimând viața victimei. Se reține în acest sens că inculpatul a manifestat o determinare neobișnuită în a suprima viața victimei, decesul survenind în urma unei singure lovituri de topor ce a fost aplicată într-o zonă vitală și cu mare intensitate. După aplicarea acestei lovituri care nu a lăsat nicio șansă de supraviețuire victimei, inculpatul a lovit în continuare victima și după ce aceasta a rămas inertă, s-a deplasat la căruța cu care venise, s-a dezarmat și a revenit la bar pentru a-și cumpăra o sticlă cu bere.

Ulterior, inculpatul s-a sustras cercetărilor, fiind prins de organele de poliție după 6 zile de la comiterea omorului. Acest comportament demonstrează o periculozitate socială deosebită a inculpatului și imprimă un plus de gravitate faptei săvârșite. Înalta Curte constată că toate aceste elemente, precum și cele invocate în favoare au fost corespunzător valorificate de instanțele anterioare, pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpatului fiind judicios individualizată, neimpunându-se astfel reducerea ei. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului M.G.S. va fi respins ca nefondat și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.S. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 18 aprilie 2008 la 28 septembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.