ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.03.2011

ÎCCJ, Decizia nr. 169/2011

HOTĂRÂRE

07.03.2011

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 169/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 7 martie 2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 203

din 11 februarie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată

în dosarul nr. 2257/1/2008 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul R.E., pentru infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen. și vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin.

(2) și (4) C. pen.

În baza art. 178 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.V., la o pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un

termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

Conform art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului C.M.V. asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, dispusă pentru

inculpat și prevăzută de art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

S-a respins cererea

formulată de inculpatul - parte civilă C.M.V. privind acordarea despăgubirilor

civile.

S-a constatat că SC A.

are în cauză calitatea de asigurător de răspundere civilă.

A fost exonerat de

orice răspundere civilă pe inculpatul achitat R.E.

S-a constatat că

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor nu s-a constituit parte

civilă în cauză .

A fost obligat

inculpatul C.M.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul

Administrației și Internelor, să plătească despăgubiri civile, după cum

urmează:

- părții civile –

Spitalul Județean de Urgență Satu Mare - suma de 266,16 lei reprezentând

cheltuieli de spitalizare acordate victimei P.C., cu calcularea indicelui de

inflație la data executării;

- părții civile –

Spitalul Județean de Urgență „Dr.Constantin Opriș” Baia Mare – suma de 1.745,02

lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea

victimei P.C., cu calcularea indicelui de inflație la data executării.

A fost obligat

inculpatul C.M.V., în solidar, cu partea responsabilă civilmente Ministerul

Administrației și Internelor la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 10.000 lei, efectuate la urmărirea penală și în primă instanță.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 239/P/2004 din 10 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de

libertate, a inculpaților:

- C.M.V., pentru

infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și

- R.E.

, pentru

infracțiunile prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 184 alin. (2) și (4) C.

pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 11 aprilie

2004, chestorul C.M.V., în calitate de director al Poliției de Frontieră

Oradea, s-a deplasat în interes de serviciu cu autoturismul VW-Passat cu nr.de

înmatriculare, proprietatea Inspectoratului Poliției județene de Frontieră,

spre Hamleu, pe DN 19, respectiv, Satu-Mare spre Baia Mare.

După parcurgerea unei

distanțe de 350-400 metri de la o trecere la nivel cu calea ferată, inculpatul C.M.V.

s-a angajat în depășirea unei coloane formate din trei autoturisme.

În timpul efectuării

manevrei de depășire, în zona intersecției din com.Botiz (intersecție

nesemnalizată rutier) a acroșat cu partea dreaptă față, partea față stângă a

autoturismului Dacia 1300 nr. , condusă de inculpatul R.E., ce intenționa să

vireze spre stânga pentru a pătrunde pe str. S. În momentul în care

autoturismul VW-Passat 4 Motion nr. a ieșit din coloană pe sensul opus de

deplasare, șoseaua era marcată cu linie discontinuă, însă în momentul

impactului cu autoturismul Dacia 1300 nr. , marcajul existent era linie

continuă, (fiind în apropierea unei intersecții).

Ca urmare a

acroșajului cu partea laterală stângă a autoturismului Dacia 1300 nr. (de

culoare verde), autoturismul condus de inculpatul C. a intrat în derapaj,

rulând cu roțile din stânga pe acostament, pe o zonă de circa 15 m, timp în care inculpatul C. a încercat să redreseze autoturismul pe sensul său de circulație.

În momentul în care

autoturismul condus de inculpatul C.M. se deplasa în unghi de circa 45

spre sensul său de circulație a fost colizionat violent la stâlpul lateral

stânga de un alt autoturism Dacia 1310 cu nr. , condus de numitul P.T., care

circula pe sensul Baia Mare spre Satu Mare.

Impactul celor două

autoturisme a determinat răsucirea autovehiculului VW-Passat de două ori,

precum și ieșirea din carosabil, spre dreapta lateral, oprindu-se într-un gard

de beton aflat pe partea dreaptă a drumului public Satu-Mare - Baia Mare, iar

autoturismul Dacia 1310 nr. a rămas pe asfaltul șoselei, într-un unghi de 120

stânga, față de deplasarea sa în sensul Baia Mare spre Satu Mare.

Pozițiile finale ale

celor trei autovehicule implicate în accidentul rutier, precum și dispunerea

tuturor mijloacelor de probă identificate la fața locului au fost consemnate în

procesul verbal de cercetare, schița locului faptei și fotografiile judiciar

operative.

Ca efect al

accidentului rutier a survenit decesul numitei P.C. (pasageră pe locul din

dreapta față a autoturismului Dacia 1310, de culoare albă cu număr de

înmatriculare , vătămarea corporală ușoară a conducătorului auto P.T. și respectiv,

vătămarea corporală gravă a numitului C.M.V.

Actul de trimitere în

judecată a concluzionat că probele administrate au demonstrat contribuția

decisivă în producerea ambelor coliziuni a inculpatului C.M.V., dar și

contribuția mai redusă a conduitei inculpatului R.E.

În acest sens, actul

de trimitere în judecată a reținut că inculpatul C.M.V. a încălcat următoarele

reguli de circulație:

- art. 150 lit. a)

din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (redactarea din 2004) prin aceea că nu

s-a asigurat la efectuarea manevrei de depășire, pe care a inițiat-o punând în

pericol participanții la traficul rutier;

- art. 150 lit. c)

din același Regulament, constând în aceea că la încercarea de a reintra pe

banda inițială de circulație nu s-a asigurat în prealabil că poate efectua

această manevră în condiții de siguranță pentru vehicolul depășit și pentru

ceilalți participanți la trafic;

- art. 152 alin. (1) lit.

a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (redactarea din 2004)

constând în aceea că, a efectuat depășirea vehiculelor, în intersecție cu

circulație nedirijată.

Actul de trimitere în

judecată a concluzionat că, la rândul său, inculpatul R.E. a încălcat

următoarele reguli de circulație:

- art. 52 și art. 53

din O.U.G. nr. 195/2002 în redactarea existentă în 2004, constând în aceea că

nu s-a asigurat în prealabil inițierii virajului la stânga în apropierea

intersecției nedirijate;

- art. 135 alin. (1)

din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (redactarea din 2004) prin

aceea că a trecut peste linie continuă ce separă sensurile de mers, prin

executarea virajului la stânga.

Din examinarea

probelor administrate în faza urmăririi penale, cât și a judecății, respectiv,

procesul verbal de cercetare la fața locului (f.8 d.u.p.), fotografiile

operativ judiciare (f.22 –59 d.u.p.) schița privind configurația și urmele

materiale de la locul faptei (f.264 d.u.p.), schița privind grafica dinamicii

accidentului, precum și schițele vizând detalii ale primului și celui de al

doilea impact (f.265-271 d.u.p.), declarațiile părții vătămate P.T. (f.133 și

135 d.u.p.), declarațiile inculpaților C.M.V. (f.98, 100, 104, 109 d.u.p.,

f.177 instanță fond) și R.E. (f.118, 120, 121, 124, 131 d.u.p. și f.179 dosar

primă instanță), declarațiile martorilor M.I. (f.140, 141 d.u.p., f.256

instanță fond), R.D. (f.217 dos.instanță fond și f.165, 166 d.u.p.), M.T.V.

(f.144 d.u.p.), P.R.K. (f.149 d.u.p.), Pop Adrian Dumitru (f.153 d.u.p.și f.203

dos.instanță fond), B.M.G. (f.201 dos.instanță fond și f.172 d.u.p.) și N.Z.

(f.157, 163 d.u.p. și f.219 dosar instanță fond), cele 3 rapoarte de expertiză

tehnică cu nr. 2851 din 22 aprilie 2005, cu nr. 169 din 18 noiembrie 2005 și

respectiv nr. 248 din 16 noiembrie 2007, a rezultat următoarea stare de fapt:

În ziua de 11 aprilie

2004, în jurul orelor 16.00 , inculpatul C.M.V. a ieșit din unitate la volanul

autoturismului de serviciu VW Passat cu nr. , de culoare albastră, cu intenția

de a efectua un control la subunitățile din subordine din orașul Halmeu.

Controlul era

efectuat în calitatea sa de director al Direcției Poliției de Frontieră Oradea,

cât și în baza unei obligații de serviciu ce-i revenea dintr-o programare

anterioară.

Fiind duminică,

precum și sărbătoarea Paștelui, soseaua era circulată și umedă din cauza ploii

și se mergea în coloană.

După parcurgerea unei

distanțe de 350-400 metri de la o trecere la nivel cu calea ferată, inculpatul C.M.V.

s-a desprins din coloană și s-a angajat în depășirea coloanei formate din trei

autoturisme. Inițial, manevra de depășire a fost începută de inculpat atunci

când linia mediană a fost marcată discontinuu dar, în timpul executării ei,

apropriindu-se o intersecție nesemnalizată rutier, linia mediană era marcată cu

linie continuă și în aceste împrejurări, inculpatul a reușit să depășească

ultimele două mașini din coloană; dar ajungând în dreptul autoturismului Dacia

de culoare verde cu nr.de înmatriculare, condus de inculpatul R.E. și care

circula în fața coloanei și semnaliza intenția de virare spre stânga pentru a

pătrunde prin intersecție în str. S., l-a acroșat lateral stânga cu partea

frontală dreapta a autoturismului VWPassat.

Primul impact, așa

cum s-a arătat, s-a produs în apropiere de o intersecție nesemnalizată

(aprox.15 m) și de trecerea pietonală, într-o zonă în care linia mediană era

continuă și a avut drept consecințe ușoare deformări aduse ambelor autovehicule

și datorită acroșării trecerea peste linia mediană a autoturismului condus de

inculpatul R.E. și intrarea în derapaj a autoturismului condus de inculpatul C.M.V.,

care a rulat cu roțile stânga pe acostament pe o distanță de 15 m, timp în care, inculpatul încerca să redreseze autoturismul pe sensul său de circulație.

În momentul în care

autoturismul VW Passat se deplasa în unghi de 45

spre sensul său de

circulație a fost colizionat violent la stâlpul lateral stânga de un alt

autoturism de culoare albă, Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare condus de P.T.,

care circula pe sensul Baia Mare –Satu Mare. Impactul celor două autoturisme a

determinat răsucirea autoturismului VW Passat de două ori, precum și ieșirea

acestuia din carosabil, spre dreapta lateral, oprindu-se într-un gard de beton

aflat pe partea stângă a drumului public Satu Mare –Baia Mare, iar autoturismul

Dacia 1310 nr. a rămas pe asfaltul șoselei într-un unghi de 120

stânga față de direcția de deplasare Baia Mare spre Satu Mare.

Pozițiile finale ale

celor trei autovehicule implicate în accidentul rutier din 11 aprilie 2004 au

fost consemnate în procesul verbal de cercetare a locului faptei, schițele și

fotografiile operativ judiciare, la locul faptei nefiind identificate urme de

frânare.

Ca efect al acestui

eveniment rutier a survenit decesul victimei P.C. (pasageră pe locul din

dreapta față a autoturismului Dacia de culoare albă cu nr.de înmatriculare ),

vătămarea corporală ușoară a conducătorului auto P.T. și respectiv, vătămarea

corporală gravă a inculpatului C.M.V.

Cel de-al doilea

impact, respectiv, coliziunea dintre autoturismele conduse de inculpatul C.M.V.

și P.T., a produs pe lângă consecințele arătate și grava avariere a

autoturismelor care au devenit inutilizabile.

Rezultatul probelor

biologice prelevate de la conducătorii auto C.M.V., P.T. și R.E., în vederea

stabilirii alcoolemiei, a fost negativ (f.64-72 d.u.p.).

Inculpații C.M.V. și R.E.

nu au recunoscut încălcarea unor norme privind circulația pe drumurile publice,

susținând, fiecare pentru considerentele expuse, că nu au culpă în producerea

coliziunilor în lanț din ziua de 11 aprilie 2004, pe DN 19, în localitatea

Botiz.

În acest sens,

inculpatul C. a susținut că după ce efectuase depășirea a două din

autoturismele ce circulau în coloană, în momentul în care se afla la o distanță

mai mică de 10 m de autoturismul de culoare verde care mergea în față, acesta a

semnalizat stânga și deși trecuse cu partea din față, a fost tamponat în partea

dreaptă spate, efectul loviturii fiind un derapaj spre stânga ajungând

perpendicular pe axul median al șoselei; în încercarea de redresare a mașinii

pentru a ajunge pe partea dreaptă a simțit o izbitură puternică în partea

stângă ca urmare a tamponării de către un autoturism Dacia 1310, de culoare

albă, ce circula din sens opus, aproape de axul drumului.

Pe de altă parte,

inculpatul R.E. a negat săvârșirea faptelor deduse judecății, arătând că

circula pe banda sensului său de mers, fiind în capul coloanei de mașini și în

apropierea intersecției DN 19 cu străzile S. și O., se apropiase cu roțile

stânga la circa 30 cm de linia continuă care separa cele două sensuri pentru că

intenționa să vireze stânga; în acest sens semnalizând și reducând viteza, a

simțit că este acroșat cu partea dreaptă a autoturismului Passat, de la ușa din

spate sub prag, fiind târât spre lateral stânga, scos din banda de circulație

cu roțile din stânga, care astfel au depășit linia continuă ce delimita cele

două sensuri. Inculpatul a mai susținut că același acroșaj a determinat ca

autoturismul său să fie propulsat spre direcția Baia Mare, pe o distanță de 3-4 m, fără a ajunge, în centrul intersecției, având în fața autoturismului său circa 1 metru de linie continuă.

Referitor la normele

de circulație rutieră încălcate și persoanele care se fac vinovate de aceste

încălcări în producerea primului impact dintre autoturismele conduse de

inculpați se impun considerații și precizări, după cum urmează:

Mai întâi, expertizele

tehnice efectuate și chiar actul de trimitere în judecată, concluzionând asupra

chestiunilor de mai sus, pornesc de la premisele unei stări de fapt neconforme

realității astfel încât, și concluziile sunt greșite pentru că au în vedere

numai o parte din probatoriul administrat în cauză, respectiv, declarațiile

inculpatului C.M.V., precum și procesul verbal de cercetare, schița și planșele

fotografice ale locului faptei care cuprind detalii după producerea celor două

coliziuni și aspecte privind locul și avariile produse autoturismelor implicate

în accident.

O mai mică atenție se

acordă declarațiilor celor care la momentul evenimentului rutier erau implicați

în trafic și au putut să observe conduita rutieră a celor doi inculpați.

Astfel, referindu-se

la primul impact, partea vătămată P.T. (decl.f.135-139 d.u.p.) a arătat că de

la 50 m a observat cum autoturismul Passat a intrat într-o depășire nepermisă

deoarece era linie continuă, marcaj pietonal și se apropia intersecția; partea

vătămată a mai precizat că anterior acroșajului, autoturismul de culoare verde

se afla pe banda sa de circulație, nedepășind axul median al șoselei.

Prin aceeași

declarație, se explică –în continuare- modul de realizare a acroșajului care

s-a datorat unei manevre de virare spre dreapta efectuată de persoana care

conducea Passatul ca urmare a observării autoturismului ce circula din sens

invers (condus de P.T.) împrejurare în care s-a realizat acroșarea

autoturismului de culoare verde, în depășirea căruia se implicase pe partea

laterală dreapta a acestuia.

Și în fine,

referindu-se la efectele manevrei de acroșare și la încercarea de redresare a

autoturismului Passat, P.T. a susținut că autoturismul Passat a derapat spre

stânga direcției sale, trăgând practic spre stânga lateral autoturismul de

culoare verde de pe partea stângă peste linia continuă care separa cele două

sensuri de circulație, exact cum se observă în fotografiile judiciare.

Oricum, P.T. infirmă

categoric susținerea inculpatului C.M.V., potrivit căreia, autoturismul de culoare

verde ar fi executat un viraj brusc spre stânga lovind autoturismul Passat

aflat în depășire și, în același timp, confirmă, în totalitate, susținerile

inculpatului R.E. în diferite faze ale procesului penal.

Între persoanele care

au perceput nemijlocit evenimentul rutier din 11 aprilie 2004 și care au fost

audiate în calitate de martori, se pot distinge, pe de o parte, acelea care au

călătorit într-una din mașinile implicate în coliziune respectiv condusă de

inculpatul R.E., și care pot fi suspectate de subiectivitate datorită calității

și relațiilor de rudenie cu inculpatul R., dar și altele, complet necunoscute

și care conduceau autoturismele aflate în trafic, în coloana care urma

autoturismului condus de inculpatul R.E.

Dar și unele și

altele, prin declarațiile date, au infirmat la rândul lor executarea unui viraj

brusc spre stânga a autoturismului condus de inculpatul R., martorii precizând

că la momentul impactului acesta era oprit.

Astfel, martorul N.Z.

(f.219 dos.instanță) a arătat că circula în coloană, imediat în spatele

autoturismului de culoare verde (condus de inculpatul R.E.) a observat când

acesta a semnalizat o virare la stânga, dar imediat s-a oprit pentru a acorda

prioritate unei mașini ce circula din sens invers; martorul a mai susținut că

la momentul acroșării mașina de culoare verde se oprise și nu depășise linia

mediană a drumului.

Referindu-se la

acroșare, același martor ocular a precizat că în momentul acroșării, Passatul a

tras mașina verde cu partea stângă, atât roata din spate cât și din fața puțin

peste axul șoselei, în jur de 20-30 cm.

Și în fine, în

același sens, martorii P.A. (f.203 dos.inst.) și P.R.K. (f.149 d.u.p.),

pasageri în mașina condusă de inculpatul R.E., ocupanți ai locurilor din spate,

au precizat că la momentul acroșării, autoturismul în care se aflau staționa,

așteptând să facă virajul spre stânga care fusese semnalizat din vreme; s-a mai

precizat că din izbitura produsă în momentul acroșării, mașina a fost trasă

spre stânga, fiind puțin proiectată peste axul șoselei.

De subliniat că,

declarațiile analizate nu se află în contradicție decât cu declarațiile

inculpatului C.M.V. și concluziile expertizelor tehnice care au la baza

constatărilor lor declarațiile acestui inculpat sau probe care se referă la

situația autoturismelor sau locul faptei după producerea accidentului de

circulație.

În rest, declarațiile

martorilor M.I., M.T., B.M. și R.D., descriu pozițiile autoturismelor după cele

două coliziuni și avariile mașinilor implicate în accident, aspecte sub care se

coroborează cu procesul verbal de cercetare a locului faptei, schițele și

fotografiile judiciar operative.

Și în fine, nu pot fi

ignorate nici detaliile constatate de actele de cercetare a locului faptei și

de schița anexă 2 (f.266 d.u.p.) care redă grafica dinamicii accidentului în

care au fost implicați cei doi inculpați, probe potrivit cărora, autoturismul

condus de inculpatul C.M.V. circula și se afla la momentul impactului la numai 0,6 m de linia mediană a șoselei, deși banda pe care efectua depășirea avea o lățime de 4,40 m, împrejurare care, odată în plus, a contribuit la producerea acroșării, datorită apropierii

nepermise de autovehicolul depășit și care staționa pe banda alăturată, în

așteptarea executării virajului spre stânga în intersecție.

Concluzionând asupra

stării de fapt desprinsă din probele amintite, asupra regulilor de circulație

încălcate și a persoanei vinovate, primul impact al accidentului rutier din 11

aprilie 2004, produs între autoturismele conduse de inculpați, poate fi

caracterizat ca fiind un efect direct și imediat al intrării într-o depășire

nepermisă de existența unui marcaj continuu, al neasigurării la efectuarea

acestei manevre și al nepăstrării unei distanțe laterale suficiente față de

autovehiculul depășit, acțiunile respective, constituind încălcarea a tot

atâtea reguli de circulație de către inculpatul C.M.V., în calitatea sa de

participant la traficul rutier.

Raportându-se la

aceeași stare de fapt și probe, actul de sesizare al instanței, a reținut

alături de vinovăția inculpatului C.M. și pe cea a inculpatul R.E. imputându-i

că nu s-a asigurat, în prealabil, inițierii virajului la stânga în apropierea

unei intersecții nedirijate, după cum și că a trecut peste linia continuă ce

separă sensurile de mers, prin executarea virajului spre stânga.

Dar, nici una din

aceste încălcări ce i se impută nu rezultă în mod indubitabil din probele

administrate.

Este evident că,

inculpatul R.E. se pregătea să execute virajul spre stânga, dar aceasta nu a

însemnat că el a și fost executat. Inculpatul Rist a semnalizat intenția de

virare spre stânga, dar așa cum spun martorii audiați și partea vătămată P.T.,

în calitatea lor de participanți la trafic și de observatorii nemijlociți ai

faptelor, s-a oprit și nu a continuat depășirea liniei continue pentru a acorda

prioritate autovehicului alb ce venea din sens invers, condus de P.T.

Versiunea prezentată

de actul de trimitere în judecată nu este susținută de participanții la trafic,

martorii oculari ai accidentului, ci doar de inculpatul C., de expertizele care

au preluat aceste susțineri și și-au justificat concluziile pe această probă

neconfirmată și nesusținută de restul probatoriului.

Desigur, în acest

context, nici actele de cercetare a locului faptei, nici schițele și planșele

fotografice nu pot justifica acuzarea, atâta timp cât ele deși sunt corecte,

redau totuși o situație ulterioară producerii celor două coliziuni și fixează

pozițiile în care s-au găsit amplasate autoturismele implicate în accident,

după producerea acestuia.

Mai mult, nu pot fi

ignorate și nici lipsite de semnificație declarațiile inculpatului R.E., ale

martorilor P.A.D., P.R.K., persoane ce călătoreau în autoturism împreună cu

inculpatul R.E. și care au explicat că în momentul acroșării, autoturismul lor

a fost supus unor acțiuni ce nu au putut fi controlate de tragere și împingere

în față, aceasta fiind cauza trecerii peste linia mediană și a deplasării

câțiva metri, în față spre intersecția nedirijată. Aceste aspecte sunt

confirmate, în totul, de martorul N.Z., de partea vătămată P.T. și, în mod

indirect, de martorul R.D., care, deși nu observase nemijlocit coliziunile,

auzise de la persoanele aflate la locul faptei că, autoturismul condus de

inculpatul C. acroșase autoturismul verde oprit în partea stângă, în momentul

în care, aflându-se în depășire pe contrasens, virase dreapta pentru a evita

impactul cu mașina albă ce circula din sens invers.

Și contrar

afirmațiilor din actul de acuzare, conduita culpabilă și imprudentă a

inculpatului C.M. - de a executa o depășire neregulamentară, de a circula la o

distanță minimă de linia mediană și de a executa vitraj dreapta, în aceste

condiții - a fost cauza acroșării autoturismului condus de inculpatul R. și al

producerii primului impact la consumarea căruia inculpatului R.E. nu i se poate

reproșa încălcarea vreunei reguli de circulație prin manevrele pe care le-a efectuat.

În fine, în concret, inculpatul

R. a respectat în totul obligațiile ce-i reveneau într-o intersecție nedirijată;

- urmând să efectueze

un viraj la stânga, a ocupat rândul de lângă axul drumului cu 50 m înainte de intersecție;

- a semnalizat

luminos intenția de a schimba direcția de mers, de la aceeași distanță [în

acest sens art. 137 alin. (1) și (2) din Regulament].

Pe de altă parte, art.

167 lit. b) și h) din același Regulament obligă pe conducătorul vehiculului

care intră într-o intersecție nedirijată să acorde prioritate celor care circulă

dinspre dreapta, precum și celor care vin din sens opus, atunci când

intenționează efectuarea unui viraj stânga.

Din coroborarea acestor

texte, este evident că inculpatul R.E. era obligat să acorde prioritate de

trecere doar participanților la trafic care aveau acest drept, respectiv, celor

care veneau din dreapta și celor care se apropiau din sens opus.

Contrar acestor

dispoziții legale și probelor administrate, expertizele tehnice, încercând să

înlăture sau să diminueze răspunderea penală a inculpatului C.M. ,

concluzionează împotriva evidenței, fie că inculpatul R. ar fi inițiat virajul

la 12 m de intersecție, fie că, starea de pericol ar fi fost generată de inculpatul

R. prin manevra de intersectare a liniei continue și de pătrundere pe

contrasens , în condițiile efectuării unei schimbări a direcției de deplasare,

fără o prealabilă și temeinică asigurare.

Dar ce omit, atât expertizele

tehnice, cât și actul de sesizare al instanței, este nu numai conduita

culpabilă și imprudentă a inculpatului C.M. - care a inițiat coliziuni în lanț,

prin angajarea în depășirea unei coloane de mașini (ceea ce dispozițiile legale

interzic), apoi depășirea efectuată și continuată în zona unui marcaj continuu și

executarea unei virări spre dreapta în condițiile în care circula la 0,6 m de linia mediană și de autoturismul staționat și în depășirea căruia se afla, dar și

posibilitatea de a prevede rezultatul acestei conduite rutiere și al depășirii

imprudente realizate în condițiile arătate, cu încălcarea legii.

Și în contextul unor

manevre neregulamentare, dar și al unei aprecieri eronate asupra posibilității

de revenire pe sensul dorit, inculpatul C.M., în încercarea de redresare, după

primul impact, a derapat, după care, a intrat în coliziune cu autoturismul care

circula corect din sens invers, impact soldat cu moartea victimei P.C. și

vătămarea gravă a acestuia.

Dacă inculpatul C.

putea și trebuia să prevadă rezultatul conduitei sale rutiere imprudente,

inculpatul R.E. nu era obligat de vreo normă legală, în contextul acțiunilor

sale și nici nu avea posibilitatea să prevadă că, în condițiile în care

marcajul longitudinal era continuu și se aflau în apropierea intersecției

nedirijate, va fi depășit pe contrasens de vreun autovehicul.

Afirmația are în

vedere dispozițiile art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002, din interpretarea cărora

rezultă că inculpatului R.E. nu-i revenea obligația legală de a se asigura și

de a acorda prioritate celor ce-l depășeau pe contrasens.

Drept urmarea

considerentelor de fapt și de drept expuse, se poate afirma, fără a greși, că

între coliziunile succesive din 11 aprilie 2004 de pe DN 19 din localitatea Botiz,

în care au fost implicate cele 3 autoturisme conduse de inculpați și de P.T., există

legătură de cauzalitate: în lanțul determinismului cauzal, cauza acestor

coliziuni o constituie evident încălcarea unor norme de circulație rutieră, dar

nu printr-o conduită culpabilă comună așa cum a reținut rechizitoriul, ci din

culpa exclusivă a inculpatului C.M.V.

Desigur, în condițiile

trecerii peste linia continuă, prin manevra de depășire a autovehiculelor

care-l precedau, acest inculpat, în calitatea sa de participant la trafic, mai avea

o posibilitate de evitare a coliziunii cu fiecare din cele două autoturisme

„Dacia” dacă reducea viteza și revenea în coloana de autoturisme, manevre, care

din păcate, nu le-a efectuat sau nu i-au reușit.

Pentru toate aceste

considerente s-a apreciat că apărările inculpatului C.M. sunt în totală contradicție

cu probele administrate și nu pot fi avute în vedere la stabilirea nevinovăției

sale.

În concluzie, s-a

reținut în raport de starea de fapt rezultată din probe că, inculpatul C.M.V. a

încălcat prin manevrele efectuate următoarele reguli de circulație rutieră:

- art. 150 lit. a)

din Regulamentul de aplicare a O.U.G. ( în redactarea existentă în anul 2004),

prin aceea că nu s-a asigurat la efectuarea depășirii, ceea ce a condus la

punerea în pericol a participanților la trafic;

- art. 150 lit. c)

din același Regulament, constând în aceea că n-a păstrat în timpul depășirii o

distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit:

- art. 150 lit. d)

din Regulament, prin aceea că, la încercarea de a reintra pe banda inițială de

circulație, nu s-a asigurat în prealabil că poate efectua această manevră în

condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și ceilalți participanți;

- art. 152 alin. (1) lit.

a) din Regulament, ( în redactarea existentă în anul 2004) constând în aceea

că, a efectuat depășirea vehiculelor în intersecție cu circulație nedirijată;

- în fine, art. 152 alin.

(1) lit. i) din Regulament, prin aceea că la efectuarea depășirii a încălcat

marcajul continuu, ce desparte sensurile de mers, iar autovehiculul a circulat

pe contrasens.

Încălcând, prin

manevrele efectuate imprudent, o serie de norme imperative privind circulația rutieră,

ceea ce a condus la punerea în pericol a participanților la trafic și, în

final, la accidentarea mortală a victimei P.C., inculpatul C.M.V. se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.,

infracțiune pentru care a fost condamnat.

În contextul

condițiilor concrete în care s-a circulat și s-au efectuat manevrele de

depășire, inculpatul a avut posibilitatea să prevadă rezultatul acțiunilor sale

imprudente și nelegale și, în același timp, avea posibilitatea evitării impactului

care a avut drept consecință moartea victimei, dacă reducea viteza și revenea în

coloana în care a circulat inițial.

Cât privește pe

inculpatul R.E., acestuia nu i se poate reține o culpă comună în producerea

accidentului mortal și nici o culpă exclusivă în producerea vătămărilor

corporale grave inculpatului parte civilă C.M.V.

Afirmația are în

vedere că acest inculpat, în calitatea de participant la traficul rutier, așa

cum s-a arătat, a respectat în totul obligațiile ce-i reveneau în situația

efectuării unui viraj la stânga, într-o intersecție nedirijată.

De altfel, acestui

inculpat nu i se poate imputa posibilitatea de prevedere a faptelor, atâta timp

cât, aceasta se circumscrie condițiilor concrete de acțiune, iar la momentul

primului impact, marcajul longitudinal era continuu, se afla într-o intersecție

nedirijată, unde știa că nu se poate efectua manevra de depășire.

În acest context al

împrejurărilor de fapt evidențiate de probele administrate și al normelor

legale privind circulația rutieră la care ne-am referit în cuprinsul hotărârii,

nu s-a constatat vreo culpă în producerea vătămărilor grave inculpatului C.M.

sau în accidentarea mortală a victimei P.C., motiv, pentru care, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

procedat la achitarea inculpatului R.E. atât pentru infracțiunea prev. de art. 184

alin. (2) și (4) C. pen., cât și pentru cea prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

În considerarea dispozițiilor

art. 72 C. pen., la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului C.M., au fost

apreciate, în deopotrivă măsură, gravitatea faptei comisă redată, printre

altele, de rezultatul iremediabil produs, dar și datele personale ale acestuia.

Chiar dacă inculpatul nu a avut o conduită procesuală sinceră, fapta dedusă

judecății este săvârșită din culpă, în condițiile în care a apreciat că manevrele

sale imprudente nu vor produce consecințe, deși a avut posibilitatea să le

prevadă, dar a socotit, fără temei, că nu se vor produce, deoarece va reuși

revenirea în coloană, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte,

inculpatul a avut o bună conduită anterioară, are o pregătire superioară care

va contribui la înțelegerea pe deplin a consecințelor faptei sale, asigurând în

același timp, realizarea cerințelor înscrise în art. 52 C. pen. și fără o

executare efectivă a pedepsei care va fi stabilită la limita minimă legală.

Prin prisma dispozițiilor

art. 72 C. pen., individualizarea pedepsei este o operațiune juridică complexă,

care raportează împrejurările de fapt, date și elemente de caracterizare și

identificare a unei fapte concrete și a unui făptuitor, asemenea , la

criteriile generale ale legii, pentru ca astfel, pedeapsa aplicată să exprime

cât mai exact și corect pericolul social al faptei comise și al făptuitorului.

Pornind de la aceste

dispoziții legale și considerațiuni privind individualizarea s-a apreciat că, prin

aplicarea unei pedepse situată la limita minimă legală, cu executare în

condițiile art. 81 C. pen., se realizează proporția cuvenită între faptă și

făptuitor, pe de o parte și pedeapsa aplicată, pe de altă parte și se va

asigura respectarea dispozițiilor art. 52 C. pen.

În privința

soluționării laturii civile a cauzei se impun următoarele considerațiuni:

În cauză s-au

solicitat despăgubiri de către inculpat parte civilă C.M.V. și de părțile

civile Spitalul județean Satu Mare și Spitalul județean de Urgență Dr.

Constantin Opriș - Baia Mare.

Inițial,

Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră Bihor s-a constituit parte

civilă cu suma de 7.209,29 lei pentru autoturismul VW Passat, condus de

inculpatul C.M. și avariat în accidentul din 11 aprilie 2004 (fil.173

dos.urm.pen.).

Ulterior, prin adresa

nr. 1628165 din 11 aprilie 2008, Inspectoratul județean al Poliției de

Frontieră Bihor a comunicat că înțelege să renunțe la constituirea de parte

civilă, deoarece nu există pagubă, aceasta fiind recuperată prin încasarea

contravalorii poliței CASCO, urmare casării autospecialei și revânzării sale ca

deșeu fier ( fila 15 dos.instanță fond).

Prin declarația dată

în cursul urmăririi penale, partea vătămată P.T. nu s-a constituit parte civilă

(a se vedea filele 135 - 139 dos. urm. pen.). Nici în cursul judecății în primă

instanță, persoana vătămată P.T. nu a revenit asupra declarației inițiale și nu

s-a constituit parte civilă.

Desigur, ca efect al

soluției de achitare și al temeiului de drept, în baza căruia a fost

pronunțată, inculpatul R.E. a fost absolvit de orice responsabilitate civilă în

cauza dedusă judecății.

Tot o consecință a

soluției de achitare a inculpatului R.E. pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.

(2) și (4) C. pen. se va proceda la respingerea despăgubirilor solicitate de

inculpatul parte civilă C.M. în sumă de 25.000 ( fil.176 dos.primă instanță).

Deși, inculpatul

parte civilă a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în raport de

asiguratorul de răspundere civilă SC A., s-a precizat că sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în cauză nu se poate antrena

răspunderea penală sau civilă delictuală a vreunei persoane fizice sau

juridice.

Pe de altă parte, SC

A. nu poate răspunde delictual, așa încât, raporturile juridice dintre acesta

și persoana păgubită se vor rezolva conform clauzelor contractuale

prestabilite.

Acesta este și

motivul pentru care, prin hotărârea ce s-a pronunțat, s-a constatat că SC A. are

în cauză numai calitatea de asigurator de răspundere civilă.

În fine, partea

civilă Spitalul Județean de Urgență Satu Mare s-a constituit parte civilă cu

suma de 266,16 lei ( fil.280 dos. instanță fond), reprezentând cheltuielile ocazionate

de tratarea și îngrijirea victimei P.C., iar partea civilă Spitalul Județean de

Urgență C.Opriș – Baia Mare a solicitat, pentru aceleași considerente,

despăgubiri în valoare de 1745,02 lei (fil.202 dos.instanță de fond).

Ambele părți civile

au depus la dosar foile de observație clinică pentru victima P.C., precum și un

decont al cheltuielilor de spitalizare desfășurate pentru medicamente,

materiale sanitare și zile de spitalizare.

Mai mult, părțile

civile au arătat că aceste cheltuieli au fost efectuate cu ani în urmă, sumele

fiind la acest moment devalorizate.

În acest context s-a

apreciat a fi dovedite cheltuielile de spitalizare efectuate de aceste unități spitalicești,

în perioada în care victima P.C. a fost spitalizată, motiv pentru care, au fost

obligați, în solidar, inculpatul C.M.V. cu partea responsabilă civilmente –

M.A.I. - la plata sumelor reprezentând contravaloarea cheltuielilor de

spitalizare acordate victimei P.C., cu calcularea indicelui de inflație la data

executării.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat recurs inculpatul C.M.V. și partea

responsabilă civilmente, Ministerul Administrației și Internelor.

Amplele concluzii ale

apărătorilor recurentului inculpat C.M.V. și intimatului inculpat R.E.,

concluziile procurorului precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost

consemnate pe larg în partea introductivă a acestei decizii.

Recurentul inculpat C.M.V.

a solicitat, în esență, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (filele 47

– 50) admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare,

achitarea pentru infracțiunea de ucidere din culpă, invocând temeiul de casare

prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Recurenta parte

responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor a solicitat, în

esență, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (filele 18 – 20) admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor

arătând că această instituție nu are calitatea de comitent în cauză.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile declarate nu sunt fondate.

I. În ceea ce

privește recusul declarat de inculpatul C.M.V.:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.M.V. în săvîrșirea

infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.