ÎCCJ, Decizia nr. 169/2011

Ședința publică de la 7 martie 2011 Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 203 din 11 februarie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. 2257/1/2008 s-au hotărât următoarele: 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.E., pentru infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. 2. În baza art. 178 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.V., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen. Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului C.M.V. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, dispusă pentru inculpat și prevăzută de art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a respins cererea formulată de inculpatul - parte civilă C.M.V. privind acordarea despăgubirilor civile.

S-a constatat că SC A. are în cauză calitatea de asigurător de răspundere civilă. A fost exonerat de orice răspundere civilă pe inculpatul achitat R.E. S-a constatat că Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor nu s-a constituit parte civilă în cauză . A fost obligat inculpatul C.M.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor, să plătească despăgubiri civile, după cum urmează: - părții civile – Spitalul Județean de Urgență Satu Mare - suma de 266,16 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei P.C., cu calcularea indicelui de inflație la data executării; - părții civile – Spitalul Județean de Urgență „Dr.Constantin Opriș” Baia Mare – suma de 1.745,02 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei P.C., cu calcularea indicelui de inflație la data executării.

A fost obligat inculpatul C.M.V., în solidar, cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 10.000 lei, efectuate la urmărirea penală și în primă instanță. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 239/P/2004 din 10 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: - C.M.V., pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și - R.E. , pentru infracțiunile prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 11 aprilie 2004, chestorul C.M.V., în calitate de director al Poliției de Frontieră Oradea, s-a deplasat în interes de serviciu cu autoturismul VW-Passat cu nr.de înmatriculare, proprietatea Inspectoratului Poliției județene de Frontieră, spre Hamleu, pe DN 19, respectiv, Satu-Mare spre Baia Mare. După parcurgerea unei distanțe de 350-400 metri de la o trecere la nivel cu calea ferată, inculpatul C.M.V. s-a angajat în depășirea unei coloane formate din trei autoturisme.

În timpul efectuării manevrei de depășire, în zona intersecției din com.Botiz (intersecție nesemnalizată rutier) a acroșat cu partea dreaptă față, partea față stângă a autoturismului Dacia 1300 nr. , condusă de inculpatul R.E., ce intenționa să vireze spre stânga pentru a pătrunde pe str. S. În momentul în care autoturismul VW-Passat 4 Motion nr. a ieșit din coloană pe sensul opus de deplasare, șoseaua era marcată cu linie discontinuă, însă în momentul impactului cu autoturismul Dacia 1300 nr. , marcajul existent era linie continuă, (fiind în apropierea unei intersecții). Ca urmare a acroșajului cu partea laterală stângă a autoturismului Dacia 1300 nr. (de culoare verde), autoturismul condus de inculpatul C. a intrat în derapaj, rulând cu roțile din stânga pe acostament, pe o zonă de circa 15 m, timp în care inculpatul C. a încercat să redreseze autoturismul pe sensul său de circulație.

În momentul în care autoturismul condus de inculpatul C.M. se deplasa în unghi de circa 45 0 spre sensul său de circulație a fost colizionat violent la stâlpul lateral stânga de un alt autoturism Dacia 1310 cu nr. , condus de numitul P.T., care circula pe sensul Baia Mare spre Satu Mare. Impactul celor două autoturisme a determinat răsucirea autovehiculului VW-Passat de două ori, precum și ieșirea din carosabil, spre dreapta lateral, oprindu-se într-un gard de beton aflat pe partea dreaptă a drumului public Satu-Mare - Baia Mare, iar autoturismul Dacia 1310 nr. a rămas pe asfaltul șoselei, într-un unghi de 120 o stânga, față de deplasarea sa în sensul Baia Mare spre Satu Mare. Pozițiile finale ale celor trei autovehicule implicate în accidentul rutier, precum și dispunerea tuturor mijloacelor de probă identificate la fața locului au fost consemnate în procesul verbal de cercetare, schița locului faptei și fotografiile judiciar operative.

Ca efect al accidentului rutier a survenit decesul numitei P.C. (pasageră pe locul din dreapta față a autoturismului Dacia 1310, de culoare albă cu număr de înmatriculare , vătămarea corporală ușoară a conducătorului auto P.T. și respectiv, vătămarea corporală gravă a numitului C.M.V. Actul de trimitere în judecată a concluzionat că probele administrate au demonstrat contribuția decisivă în producerea ambelor coliziuni a inculpatului C.M.V., dar și contribuția mai redusă a conduitei inculpatului R.E. În acest sens, actul de trimitere în judecată a reținut că inculpatul C.M.V. a încălcat următoarele reguli de circulație: - art. 150 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G.

(redactarea din 2004) prin aceea că nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de depășire, pe care a inițiat-o punând în pericol participanții la traficul rutier; - art. 150 lit. c) din același Regulament, constând în aceea că la încercarea de a reintra pe banda inițială de circulație nu s-a asigurat în prealabil că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehicolul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic; - art. 152 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (redactarea din 2004) constând în aceea că, a efectuat depășirea vehiculelor, în intersecție cu circulație nedirijată. Actul de trimitere în judecată a concluzionat că, la rândul său, inculpatul R.E.

a încălcat următoarele reguli de circulație: - art. 52 și art. 53 din O.U.G. nr. 195/2002 în redactarea existentă în 2004, constând în aceea că nu s-a asigurat în prealabil inițierii virajului la stânga în apropierea intersecției nedirijate; - art. 135 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (redactarea din 2004) prin aceea că a trecut peste linie continuă ce separă sensurile de mers, prin executarea virajului la stânga. Din examinarea probelor administrate în faza urmăririi penale, cât și a judecății, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului (f.8 d.u.p.), fotografiile operativ judiciare (f.22 –59 d.u.p.) schița privind configurația și urmele materiale de la locul faptei (f.264 d.u.p.), schița privind grafica dinamicii accidentului, precum și schițele vizând detalii ale primului și celui de al doilea impact (f.265-271 d.u.p.), declarațiile părții vătămate P.T.

(f.133 și 135 d.u.p.), declarațiile inculpaților C.M.V. (f.98, 100, 104, 109 d.u.p., f.177 instanță fond) și R.E. (f.118, 120, 121, 124, 131 d.u.p. și f.179 dosar primă instanță), declarațiile martorilor M.I. (f.140, 141 d.u.p., f.256 instanță fond), R.D. (f.217 dos.instanță fond și f.165, 166 d.u.p.), M.T.V. (f.144 d.u.p.), P.R.K. (f.149 d.u.p.), Pop Adrian Dumitru (f.153 d.u.p.și f.203 dos.instanță fond), B.M.G. (f.201 dos.instanță fond și f.172 d.u.p.) și N.Z. (f.157, 163 d.u.p. și f.219 dosar instanță fond), cele 3 rapoarte de expertiză tehnică cu nr. 2851 din 22 aprilie 2005, cu nr. 169 din 18 noiembrie 2005 și respectiv nr. 248 din 16 noiembrie 2007, a rezultat următoarea stare de fapt: În ziua de 11 aprilie 2004, în jurul orelor 16.00 , inculpatul C.M.V.

a ieșit din unitate la volanul autoturismului de serviciu VW Passat cu nr. , de culoare albastră, cu intenția de a efectua un control la subunitățile din subordine din orașul Halmeu. Controlul era efectuat în calitatea sa de director al Direcției Poliției de Frontieră Oradea, cât și în baza unei obligații de serviciu ce-i revenea dintr-o programare anterioară. Fiind duminică, precum și sărbătoarea Paștelui, soseaua era circulată și umedă din cauza ploii și se mergea în coloană. După parcurgerea unei distanțe de 350-400 metri de la o trecere la nivel cu calea ferată, inculpatul C.M.V. s-a desprins din coloană și s-a angajat în depășirea coloanei formate din trei autoturisme.

Inițial, manevra de depășire a fost începută de inculpat atunci când linia mediană a fost marcată discontinuu dar, în timpul executării ei, apropriindu-se o intersecție nesemnalizată rutier, linia mediană era marcată cu linie continuă și în aceste împrejurări, inculpatul a reușit să depășească ultimele două mașini din coloană; dar ajungând în dreptul autoturismului Dacia de culoare verde cu nr.de înmatriculare, condus de inculpatul R.E. și care circula în fața coloanei și semnaliza intenția de virare spre stânga pentru a pătrunde prin intersecție în str. S., l-a acroșat lateral stânga cu partea frontală dreapta a autoturismului VWPassat.

Primul impact, așa cum s-a arătat, s-a produs în apropiere de o intersecție nesemnalizată (aprox.15 m) și de trecerea pietonală, într-o zonă în care linia mediană era continuă și a avut drept consecințe ușoare deformări aduse ambelor autovehicule și datorită acroșării trecerea peste linia mediană a autoturismului condus de inculpatul R.E. și intrarea în derapaj a autoturismului condus de inculpatul C.M.V., care a rulat cu roțile stânga pe acostament pe o distanță de 15 m, timp în care, inculpatul încerca să redreseze autoturismul pe sensul său de circulație. În momentul în care autoturismul VW Passat se deplasa în unghi de 45 0 spre sensul său de circulație a fost colizionat violent la stâlpul lateral stânga de un alt autoturism de culoare albă, Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare condus de P.T., care circula pe sensul Baia Mare –Satu Mare.

Impactul celor două autoturisme a determinat răsucirea autoturismului VW Passat de două ori, precum și ieșirea acestuia din carosabil, spre dreapta lateral, oprindu-se într-un gard de beton aflat pe partea stângă a drumului public Satu Mare –Baia Mare, iar autoturismul Dacia 1310 nr. a rămas pe asfaltul șoselei într-un unghi de 120 0 stânga față de direcția de deplasare Baia Mare spre Satu Mare. Pozițiile finale ale celor trei autovehicule implicate în accidentul rutier din 11 aprilie 2004 au fost consemnate în procesul verbal de cercetare a locului faptei, schițele și fotografiile operativ judiciare, la locul faptei nefiind identificate urme de frânare. Ca efect al acestui eveniment rutier a survenit decesul victimei P.C.

(pasageră pe locul din dreapta față a autoturismului Dacia de culoare albă cu nr.de înmatriculare ), vătămarea corporală ușoară a conducătorului auto P.T. și respectiv, vătămarea corporală gravă a inculpatului C.M.V. Cel de-al doilea impact, respectiv, coliziunea dintre autoturismele conduse de inculpatul C.M.V. și P.T., a produs pe lângă consecințele arătate și grava avariere a autoturismelor care au devenit inutilizabile. Rezultatul probelor biologice prelevate de la conducătorii auto C.M.V., P.T. și R.E., în vederea stabilirii alcoolemiei, a fost negativ (f.64-72 d.u.p.). Inculpații C.M.V. și R.E. nu au recunoscut încălcarea unor norme privind circulația pe drumurile publice, susținând, fiecare pentru considerentele expuse, că nu au culpă în producerea coliziunilor în lanț din ziua de 11 aprilie 2004, pe DN 19, în localitatea Botiz.

În acest sens, inculpatul C. a susținut că după ce efectuase depășirea a două din autoturismele ce circulau în coloană, în momentul în care se afla la o distanță mai mică de 10 m de autoturismul de culoare verde care mergea în față, acesta a semnalizat stânga și deși trecuse cu partea din față, a fost tamponat în partea dreaptă spate, efectul loviturii fiind un derapaj spre stânga ajungând perpendicular pe axul median al șoselei; în încercarea de redresare a mașinii pentru a ajunge pe partea dreaptă a simțit o izbitură puternică în partea stângă ca urmare a tamponării de către un autoturism Dacia 1310, de culoare albă, ce circula din sens opus, aproape de axul drumului. Pe de altă parte, inculpatul R.E.

a negat săvârșirea faptelor deduse judecății, arătând că circula pe banda sensului său de mers, fiind în capul coloanei de mașini și în apropierea intersecției DN 19 cu străzile S. și O., se apropiase cu roțile stânga la circa 30 cm de linia continuă care separa cele două sensuri pentru că intenționa să vireze stânga; în acest sens semnalizând și reducând viteza, a simțit că este acroșat cu partea dreaptă a autoturismului Passat, de la ușa din spate sub prag, fiind târât spre lateral stânga, scos din banda de circulație cu roțile din stânga, care astfel au depășit linia continuă ce delimita cele două sensuri. Inculpatul a mai susținut că același acroșaj a determinat ca autoturismul său să fie propulsat spre direcția Baia Mare, pe o distanță de 3-4 m, fără a ajunge, în centrul intersecției, având în fața autoturismului său circa 1 metru de linie continuă.

Referitor la normele de circulație rutieră încălcate și persoanele care se fac vinovate de aceste încălcări în producerea primului impact dintre autoturismele conduse de inculpați se impun considerații și precizări, după cum urmează: Mai întâi, expertizele tehnice efectuate și chiar actul de trimitere în judecată, concluzionând asupra chestiunilor de mai sus, pornesc de la premisele unei stări de fapt neconforme realității astfel încât, și concluziile sunt greșite pentru că au în vedere numai o parte din probatoriul administrat în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului C.M.V., precum și procesul verbal de cercetare, schița și planșele fotografice ale locului faptei care cuprind detalii după producerea celor două coliziuni și aspecte privind locul și avariile produse autoturismelor implicate în accident.

O mai mică atenție se acordă declarațiilor celor care la momentul evenimentului rutier erau implicați în trafic și au putut să observe conduita rutieră a celor doi inculpați. Astfel, referindu-se la primul impact, partea vătămată P.T. (decl.f.135-139 d.u.p.) a arătat că de la 50 m a observat cum autoturismul Passat a intrat într-o depășire nepermisă deoarece era linie continuă, marcaj pietonal și se apropia intersecția; partea vătămată a mai precizat că anterior acroșajului, autoturismul de culoare verde se afla pe banda sa de circulație, nedepășind axul median al șoselei.

Prin aceeași declarație, se explică –în continuare- modul de realizare a acroșajului care s-a datorat unei manevre de virare spre dreapta efectuată de persoana care conducea Passatul ca urmare a observării autoturismului ce circula din sens invers (condus de P.T.) împrejurare în care s-a realizat acroșarea autoturismului de culoare verde, în depășirea căruia se implicase pe partea laterală dreapta a acestuia. Și în fine, referindu-se la efectele manevrei de acroșare și la încercarea de redresare a autoturismului Passat, P.T. a susținut că autoturismul Passat a derapat spre stânga direcției sale, trăgând practic spre stânga lateral autoturismul de culoare verde de pe partea stângă peste linia continuă care separa cele două sensuri de circulație, exact cum se observă în fotografiile judiciare.

Oricum, P.T. infirmă categoric susținerea inculpatului C.M.V., potrivit căreia, autoturismul de culoare verde ar fi executat un viraj brusc spre stânga lovind autoturismul Passat aflat în depășire și, în același timp, confirmă, în totalitate, susținerile inculpatului R.E. în diferite faze ale procesului penal. Între persoanele care au perceput nemijlocit evenimentul rutier din 11 aprilie 2004 și care au fost audiate în calitate de martori, se pot distinge, pe de o parte, acelea care au călătorit într-una din mașinile implicate în coliziune respectiv condusă de inculpatul R.E., și care pot fi suspectate de subiectivitate datorită calității și relațiilor de rudenie cu inculpatul R., dar și altele, complet necunoscute și care conduceau autoturismele aflate în trafic, în coloana care urma autoturismului condus de inculpatul R.E.

Dar și unele și altele, prin declarațiile date, au infirmat la rândul lor executarea unui viraj brusc spre stânga a autoturismului condus de inculpatul R., martorii precizând că la momentul impactului acesta era oprit. Astfel, martorul N.Z. (f.219 dos.instanță) a arătat că circula în coloană, imediat în spatele autoturismului de culoare verde (condus de inculpatul R.E.) a observat când acesta a semnalizat o virare la stânga, dar imediat s-a oprit pentru a acorda prioritate unei mașini ce circula din sens invers; martorul a mai susținut că la momentul acroșării mașina de culoare verde se oprise și nu depășise linia mediană a drumului. Referindu-se la acroșare, același martor ocular a precizat că în momentul acroșării, Passatul a tras mașina verde cu partea stângă, atât roata din spate cât și din fața puțin peste axul șoselei, în jur de 20-30 cm.

Și în fine, în același sens, martorii P.A. (f.203 dos.inst.) și P.R.K. (f.149 d.u.p.), pasageri în mașina condusă de inculpatul R.E., ocupanți ai locurilor din spate, au precizat că la momentul acroșării, autoturismul în care se aflau staționa, așteptând să facă virajul spre stânga care fusese semnalizat din vreme; s-a mai precizat că din izbitura produsă în momentul acroșării, mașina a fost trasă spre stânga, fiind puțin proiectată peste axul șoselei. De subliniat că, declarațiile analizate nu se află în contradicție decât cu declarațiile inculpatului C.M.V. și concluziile expertizelor tehnice care au la baza constatărilor lor declarațiile acestui inculpat sau probe care se referă la situația autoturismelor sau locul faptei după producerea accidentului de circulație.

În rest, declarațiile martorilor M.I., M.T., B.M. și R.D., descriu pozițiile autoturismelor după cele două coliziuni și avariile mașinilor implicate în accident, aspecte sub care se coroborează cu procesul verbal de cercetare a locului faptei, schițele și fotografiile judiciar operative. Și în fine, nu pot fi ignorate nici detaliile constatate de actele de cercetare a locului faptei și de schița anexă 2 (f.266 d.u.p.) care redă grafica dinamicii accidentului în care au fost implicați cei doi inculpați, probe potrivit cărora, autoturismul condus de inculpatul C.M.V. circula și se afla la momentul impactului la numai 0,6 m de linia mediană a șoselei, deși banda pe care efectua depășirea avea o lățime de 4,40 m, împrejurare care, odată în plus, a contribuit la producerea acroșării, datorită apropierii nepermise de autovehicolul depășit și care staționa pe banda alăturată, în așteptarea executării virajului spre stânga în intersecție.

Concluzionând asupra stării de fapt desprinsă din probele amintite, asupra regulilor de circulație încălcate și a persoanei vinovate, primul impact al accidentului rutier din 11 aprilie 2004, produs între autoturismele conduse de inculpați, poate fi caracterizat ca fiind un efect direct și imediat al intrării într-o depășire nepermisă de existența unui marcaj continuu, al neasigurării la efectuarea acestei manevre și al nepăstrării unei distanțe laterale suficiente față de autovehiculul depășit, acțiunile respective, constituind încălcarea a tot atâtea reguli de circulație de către inculpatul C.M.V., în calitatea sa de participant la traficul rutier. Raportându-se la aceeași stare de fapt și probe, actul de sesizare al instanței, a reținut alături de vinovăția inculpatului C.M.

și pe cea a inculpatul R.E. imputându-i că nu s-a asigurat, în prealabil, inițierii virajului la stânga în apropierea unei intersecții nedirijate, după cum și că a trecut peste linia continuă ce separă sensurile de mers, prin executarea virajului spre stânga. Dar, nici una din aceste încălcări ce i se impută nu rezultă în mod indubitabil din probele administrate. Este evident că, inculpatul R.E. se pregătea să execute virajul spre stânga, dar aceasta nu a însemnat că el a și fost executat. Inculpatul Rist a semnalizat intenția de virare spre stânga, dar așa cum spun martorii audiați și partea vătămată P.T., în calitatea lor de participanți la trafic și de observatorii nemijlociți ai faptelor, s-a oprit și nu a continuat depășirea liniei continue pentru a acorda prioritate autovehicului alb ce venea din sens invers, condus de P.T.

Versiunea prezentată de actul de trimitere în judecată nu este susținută de participanții la trafic, martorii oculari ai accidentului, ci doar de inculpatul C., de expertizele care au preluat aceste susțineri și și-au justificat concluziile pe această probă neconfirmată și nesusținută de restul probatoriului. Desigur, în acest context, nici actele de cercetare a locului faptei, nici schițele și planșele fotografice nu pot justifica acuzarea, atâta timp cât ele deși sunt corecte, redau totuși o situație ulterioară producerii celor două coliziuni și fixează pozițiile în care s-au găsit amplasate autoturismele implicate în accident, după producerea acestuia. Mai mult, nu pot fi ignorate și nici lipsite de semnificație declarațiile inculpatului R.E., ale martorilor P.A.D., P.R.K., persoane ce călătoreau în autoturism împreună cu inculpatul R.E.

și care au explicat că în momentul acroșării, autoturismul lor a fost supus unor acțiuni ce nu au putut fi controlate de tragere și împingere în față, aceasta fiind cauza trecerii peste linia mediană și a deplasării câțiva metri, în față spre intersecția nedirijată. Aceste aspecte sunt confirmate, în totul, de martorul N.Z., de partea vătămată P.T. și, în mod indirect, de martorul R.D., care, deși nu observase nemijlocit coliziunile, auzise de la persoanele aflate la locul faptei că, autoturismul condus de inculpatul C. acroșase autoturismul verde oprit în partea stângă, în momentul în care, aflându-se în depășire pe contrasens, virase dreapta pentru a evita impactul cu mașina albă ce circula din sens invers.

Și contrar afirmațiilor din actul de acuzare, conduita culpabilă și imprudentă a inculpatului C.M. - de a executa o depășire neregulamentară, de a circula la o distanță minimă de linia mediană și de a executa vitraj dreapta, în aceste condiții - a fost cauza acroșării autoturismului condus de inculpatul R. și al producerii primului impact la consumarea căruia inculpatului R.E. nu i se poate reproșa încălcarea vreunei reguli de circulație prin manevrele pe care le-a efectuat. În fine, în concret, inculpatul R. a respectat în totul obligațiile ce-i reveneau într-o intersecție nedirijată; - urmând să efectueze un viraj la stânga, a ocupat rândul de lângă axul drumului cu 50 m înainte de intersecție; - a semnalizat luminos intenția de a schimba direcția de mers, de la aceeași distanță [în acest sens art. 137 alin. (1) și (2) din Regulament].

Pe de altă parte, art. 167 lit. b) și h) din același Regulament obligă pe conducătorul vehiculului care intră într-o intersecție nedirijată să acorde prioritate celor care circulă dinspre dreapta, precum și celor care vin din sens opus, atunci când intenționează efectuarea unui viraj stânga. Din coroborarea acestor texte, este evident că inculpatul R.E. era obligat să acorde prioritate de trecere doar participanților la trafic care aveau acest drept, respectiv, celor care veneau din dreapta și celor care se apropiau din sens opus. Contrar acestor dispoziții legale și probelor administrate, expertizele tehnice, încercând să înlăture sau să diminueze răspunderea penală a inculpatului C.M.

, concluzionează împotriva evidenței, fie că inculpatul R. ar fi inițiat virajul la 12 m de intersecție, fie că, starea de pericol ar fi fost generată de inculpatul R. prin manevra de intersectare a liniei continue și de pătrundere pe contrasens , în condițiile efectuării unei schimbări a direcției de deplasare, fără o prealabilă și temeinică asigurare. Dar ce omit, atât expertizele tehnice, cât și actul de sesizare al instanței, este nu numai conduita culpabilă și imprudentă a inculpatului C.M.

- care a inițiat coliziuni în lanț, prin angajarea în depășirea unei coloane de mașini (ceea ce dispozițiile legale interzic), apoi depășirea efectuată și continuată în zona unui marcaj continuu și executarea unei virări spre dreapta în condițiile în care circula la 0,6 m de linia mediană și de autoturismul staționat și în depășirea căruia se afla, dar și posibilitatea de a prevede rezultatul acestei conduite rutiere și al depășirii imprudente realizate în condițiile arătate, cu încălcarea legii. Și în contextul unor manevre neregulamentare, dar și al unei aprecieri eronate asupra posibilității de revenire pe sensul dorit, inculpatul C.M., în încercarea de redresare, după primul impact, a derapat, după care, a intrat în coliziune cu autoturismul care circula corect din sens invers, impact soldat cu moartea victimei P.C.

și vătămarea gravă a acestuia. Dacă inculpatul C. putea și trebuia să prevadă rezultatul conduitei sale rutiere imprudente, inculpatul R.E. nu era obligat de vreo normă legală, în contextul acțiunilor sale și nici nu avea posibilitatea să prevadă că, în condițiile în care marcajul longitudinal era continuu și se aflau în apropierea intersecției nedirijate, va fi depășit pe contrasens de vreun autovehicul. Afirmația are în vedere dispozițiile art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002, din interpretarea cărora rezultă că inculpatului R.E. nu-i revenea obligația legală de a se asigura și de a acorda prioritate celor ce-l depășeau pe contrasens.

Drept urmarea considerentelor de fapt și de drept expuse, se poate afirma, fără a greși, că între coliziunile succesive din 11 aprilie 2004 de pe DN 19 din localitatea Botiz, în care au fost implicate cele 3 autoturisme conduse de inculpați și de P.T., există legătură de cauzalitate: în lanțul determinismului cauzal, cauza acestor coliziuni o constituie evident încălcarea unor norme de circulație rutieră, dar nu printr-o conduită culpabilă comună așa cum a reținut rechizitoriul, ci din culpa exclusivă a inculpatului C.M.V. Desigur, în condițiile trecerii peste linia continuă, prin manevra de depășire a autovehiculelor care-l precedau, acest inculpat, în calitatea sa de participant la trafic, mai avea o posibilitate de evitare a coliziunii cu fiecare din cele două autoturisme „Dacia” dacă reducea viteza și revenea în coloana de autoturisme, manevre, care din păcate, nu le-a efectuat sau nu i-au reușit.

Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că apărările inculpatului C.M. sunt în totală contradicție cu probele administrate și nu pot fi avute în vedere la stabilirea nevinovăției sale. În concluzie, s-a reținut în raport de starea de fapt rezultată din probe că, inculpatul C.M.V. a încălcat prin manevrele efectuate următoarele reguli de circulație rutieră: - art. 150 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G.

( în redactarea existentă în anul 2004), prin aceea că nu s-a asigurat la efectuarea depășirii, ceea ce a condus la punerea în pericol a participanților la trafic; - art. 150 lit. c) din același Regulament, constând în aceea că n-a păstrat în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit: - art. 150 lit. d) din Regulament, prin aceea că, la încercarea de a reintra pe banda inițială de circulație, nu s-a asigurat în prealabil că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și ceilalți participanți; - art. 152 alin. (1) lit. a) din Regulament, ( în redactarea existentă în anul 2004) constând în aceea că, a efectuat depășirea vehiculelor în intersecție cu circulație nedirijată; - în fine, art. 152 alin. (1) lit. i) din Regulament, prin aceea că la efectuarea depășirii a încălcat marcajul continuu, ce desparte sensurile de mers, iar autovehiculul a circulat pe contrasens.

Încălcând, prin manevrele efectuate imprudent, o serie de norme imperative privind circulația rutieră, ceea ce a condus la punerea în pericol a participanților la trafic și, în final, la accidentarea mortală a victimei P.C., inculpatul C.M.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care a fost condamnat. În contextul condițiilor concrete în care s-a circulat și s-au efectuat manevrele de depășire, inculpatul a avut posibilitatea să prevadă rezultatul acțiunilor sale imprudente și nelegale și, în același timp, avea posibilitatea evitării impactului care a avut drept consecință moartea victimei, dacă reducea viteza și revenea în coloana în care a circulat inițial.

Cât privește pe inculpatul R.E., acestuia nu i se poate reține o culpă comună în producerea accidentului mortal și nici o culpă exclusivă în producerea vătămărilor corporale grave inculpatului parte civilă C.M.V. Afirmația are în vedere că acest inculpat, în calitatea de participant la traficul rutier, așa cum s-a arătat, a respectat în totul obligațiile ce-i reveneau în situația efectuării unui viraj la stânga, într-o intersecție nedirijată. De altfel, acestui inculpat nu i se poate imputa posibilitatea de prevedere a faptelor, atâta timp cât, aceasta se circumscrie condițiilor concrete de acțiune, iar la momentul primului impact, marcajul longitudinal era continuu, se afla într-o intersecție nedirijată, unde știa că nu se poate efectua manevra de depășire.

În acest context al împrejurărilor de fapt evidențiate de probele administrate și al normelor legale privind circulația rutieră la care ne-am referit în cuprinsul hotărârii, nu s-a constatat vreo culpă în producerea vătămărilor grave inculpatului C.M. sau în accidentarea mortală a victimei P.C., motiv, pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a procedat la achitarea inculpatului R.E. atât pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., cât și pentru cea prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului C.M., au fost apreciate, în deopotrivă măsură, gravitatea faptei comisă redată, printre altele, de rezultatul iremediabil produs, dar și datele personale ale acestuia.

Chiar dacă inculpatul nu a avut o conduită procesuală sinceră, fapta dedusă judecății este săvârșită din culpă, în condițiile în care a apreciat că manevrele sale imprudente nu vor produce consecințe, deși a avut posibilitatea să le prevadă, dar a socotit, fără temei, că nu se vor produce, deoarece va reuși revenirea în coloană, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, inculpatul a avut o bună conduită anterioară, are o pregătire superioară care va contribui la înțelegerea pe deplin a consecințelor faptei sale, asigurând în același timp, realizarea cerințelor înscrise în art. 52 C. pen. și fără o executare efectivă a pedepsei care va fi stabilită la limita minimă legală.

Prin prisma dispozițiilor art. 72 C. pen., individualizarea pedepsei este o operațiune juridică complexă, care raportează împrejurările de fapt, date și elemente de caracterizare și identificare a unei fapte concrete și a unui făptuitor, asemenea , la criteriile generale ale legii, pentru ca astfel, pedeapsa aplicată să exprime cât mai exact și corect pericolul social al faptei comise și al făptuitorului. Pornind de la aceste dispoziții legale și considerațiuni privind individualizarea s-a apreciat că, prin aplicarea unei pedepse situată la limita minimă legală, cu executare în condițiile art. 81 C. pen., se realizează proporția cuvenită între faptă și făptuitor, pe de o parte și pedeapsa aplicată, pe de altă parte și se va asigura respectarea dispozițiilor art. 52 C. pen.

În privința soluționării laturii civile a cauzei se impun următoarele considerațiuni: În cauză s-au solicitat despăgubiri de către inculpat parte civilă C.M.V. și de părțile civile Spitalul județean Satu Mare și Spitalul județean de Urgență Dr. Constantin Opriș - Baia Mare. Inițial, Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 7.209,29 lei pentru autoturismul VW Passat, condus de inculpatul C.M. și avariat în accidentul din 11 aprilie 2004 (fil.173 dos.urm.pen.). Ulterior, prin adresa nr. 1628165 din 11 aprilie 2008, Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră Bihor a comunicat că înțelege să renunțe la constituirea de parte civilă, deoarece nu există pagubă, aceasta fiind recuperată prin încasarea contravalorii poliței CASCO, urmare casării autospecialei și revânzării sale ca deșeu fier ( fila 15 dos.instanță fond).

Prin declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată P.T. nu s-a constituit parte civilă (a se vedea filele 135 - 139 dos. urm. pen.). Nici în cursul judecății în primă instanță, persoana vătămată P.T. nu a revenit asupra declarației inițiale și nu s-a constituit parte civilă. Desigur, ca efect al soluției de achitare și al temeiului de drept, în baza căruia a fost pronunțată, inculpatul R.E. a fost absolvit de orice responsabilitate civilă în cauza dedusă judecății. Tot o consecință a soluției de achitare a inculpatului R.E. pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. se va proceda la respingerea despăgubirilor solicitate de inculpatul parte civilă C.M. în sumă de 25.000 ( fil.176 dos.primă instanță).

Deși, inculpatul parte civilă a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în raport de asiguratorul de răspundere civilă SC A., s-a precizat că sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în cauză nu se poate antrena răspunderea penală sau civilă delictuală a vreunei persoane fizice sau juridice. Pe de altă parte, SC A. nu poate răspunde delictual, așa încât, raporturile juridice dintre acesta și persoana păgubită se vor rezolva conform clauzelor contractuale prestabilite. Acesta este și motivul pentru care, prin hotărârea ce s-a pronunțat, s-a constatat că SC A. are în cauză numai calitatea de asigurator de răspundere civilă. În fine, partea civilă Spitalul Județean de Urgență Satu Mare s-a constituit parte civilă cu suma de 266,16 lei ( fil.280 dos.

instanță fond), reprezentând cheltuielile ocazionate de tratarea și îngrijirea victimei P.C., iar partea civilă Spitalul Județean de Urgență C.Opriș – Baia Mare a solicitat, pentru aceleași considerente, despăgubiri în valoare de 1745,02 lei (fil.202 dos.instanță de fond). Ambele părți civile au depus la dosar foile de observație clinică pentru victima P.C., precum și un decont al cheltuielilor de spitalizare desfășurate pentru medicamente, materiale sanitare și zile de spitalizare. Mai mult, părțile civile au arătat că aceste cheltuieli au fost efectuate cu ani în urmă, sumele fiind la acest moment devalorizate. În acest context s-a apreciat a fi dovedite cheltuielile de spitalizare efectuate de aceste unități spitalicești, în perioada în care victima P.C.

a fost spitalizată, motiv pentru care, au fost obligați, în solidar, inculpatul C.M.V. cu partea responsabilă civilmente – M.A.I. - la plata sumelor reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate victimei P.C., cu calcularea indicelui de inflație la data executării. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs inculpatul C.M.V. și partea responsabilă civilmente, Ministerul Administrației și Internelor. Amplele concluzii ale apărătorilor recurentului inculpat C.M.V. și intimatului inculpat R.E., concluziile procurorului precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate pe larg în partea introductivă a acestei decizii. Recurentul inculpat C.M.V. a solicitat, în esență, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (filele 47 – 50) admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, achitarea pentru infracțiunea de ucidere din culpă, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. Recurenta parte responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor a solicitat, în esență, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (filele 18 – 20) admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor arătând că această instituție nu are calitatea de comitent în cauză. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate nu sunt fondate. I. În ceea ce privește recusul declarat de inculpatul C.M.V.: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.M.V.

în săvîrșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Din examinarea probelor administrate în faza urmăririi penale, cât și a judecății, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului (f.8 d.u.p.), fotografiile operativ judiciare (f.22 –59 d.u.p.) schița privind configurația și urmele materiale de la locul faptei (f.264 d.u.p.), schița privind grafica dinamicii accidentului, precum și schițele vizând detalii ale primului și celui de al doilea impact (f.265-271 d.u.p.), declarațiile părții vătămate P.T. (f.133 și 135 d.u.p.), declarațiile inculpaților C.M.V. (f.98, 100, 104, 109 d.u.p., f.177 instanță fond) și R.E. (f.118, 120, 121, 124, 131 d.u.p. și f.179 dosar primă instanță), declarațiile martorilor M.I.

(f.140, 141 d.u.p., f.256 instanță fond), R.D. (f.217 dos.instanță fond și f.165, 166 d.u.p.), M.T.V. (f.144 d.u.p.), P.R.K. (f.149 d.u.p.), P.A.D. (f.153 d.u.p.și f.203 dos.instanță fond), B.M.G. (f.201 dos.instanță fond și f.172 d.u.p.) și N.Z. (f.157, 163 d.u.p. și f.219 dosar instanță fond), cele 3 rapoarte de expertiză tehnică cu nr. 2851 din 22 aprilie 2005, cu nr. 169 din 18 noiembrie 2005 și respectiv nr. 248 din 16 noiembrie 2007, a rezultat în mod indubitabil că recurentul inculpat C.M.V., prin manevre efectuate imprudent, a încălcat o serie de norme imperative privind circulația rutieră, punând în pericol a participanții la trafic și, în final, accidentând mortal victima P.C., astfel încât se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește din culpă, fie sub forma culpei cu previziune (ușurință), fie sub forma culpei simple (neglijență). Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) C. pen., fapta este săvârșită din culpă când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce ori nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

Culpa simplă sau fără prevedere se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. În stabilirea culpei, sub această formă, este necesar a se avea în vedere atât criteriul obiectiv, cât și criteriul subiectiv. În prima situație, în stabilirea obligației de prevedere se au în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, pentru a se observa dacă autorul, acționând ca orice om atent și diligent, avea, în momentul săvârșirii faptei, posibilitatea să prevadă rezultatul acesteia. Dacă în raport de împrejurările cauzei se stabilește că rezultatul nu era posibil, deci că autorul nu trebuia să îl prevadă, fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârșită cu vinovăție.

Mai mult, dacă se stabilește că rezultatul era previzibil este necesar și obligatoriu a se proba că făptuitorul putea să îl prevadă. Cât privește criteriul subiectiv, posibilitatea concretă de prevedere este apreciată în raport cu însușirile proprii, capacitatea, experiența de viață și starea psiho-fizică a făptuitorului în momentul săvârșirii infracțiunii. Dacă în raport de datele speței acesta nu a putut prevedea rezultatul, vinovăția sub forma culpei nu poate fi reținută datorită imposibilității subiective a acestuia de a-l prevede. Potrivit dispozițiilor art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., există culpă numai dacă infractorul trebuia și putea să prevadă rezultatul socialmente periculos. Prin urmare, numai prin examinarea conduitei făptuitorului în lumina ambelor criterii putem decide dacă există culpă sub forma neglijenței.

Revenind la speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că în ziua de 11 aprilie 2004, chestorul C.M.V., în calitate de Director al Poliției de Frontieră Oradea, s-a deplasat în interes de serviciu cu autoturismul VW-Passat cu nr.de înmatriculare , proprietatea Inspectoratului Poliției județene de Frontieră, spre Hamleu, pe DN 19, respectiv, Satu-Mare spre Baia Mare. După parcurgerea unei distanțe de 350-400 metri de la o trecere la nivel cu calea ferată, inculpatul C.M.V. s-a angajat în depășirea unei coloane formate din trei autoturisme. În timpul efectuării manevrei de depășire, în zona intersecției cu din com.

Botiz (intersecție nesemnalizată rutier) a acroșat cu partea dreaptă față, partea față stângă a autoturismului Dacia 1300 nr. , condusă de inculpatul R.E., ce intenționa să vireze spre stânga pentru a pătrunde pe str. S. În momentul în care autoturismul VW-Passat 4 Motion nr. a ieșit din coloană pe sensul opus de deplasare, șoseaua era marcată cu linie discontinuă, însă în momentul impactului cu autoturismul Dacia 1300 nr. , marcajul existent era linie continuă, (fiind în apropierea unei intersecții). Ca urmare a acroșajului cu partea laterală stângă a autoturismului Dacia 1300 nr. (de culoare verde), autoturismul condus de inculpatul C. a intrat în derapaj, rulând cu roțile din stânga pe acostament, pe o zonă de circa 15 m, timp în care inculpatul C. a încercat să redreseze autoturismul pe sensul său de circulație.

În momentul în care autoturismul condus de inculpatul C.M. se deplasa în unghi de circa 45 0 spre sensul său de circulație a fost colizionat violent la stâlpul lateral stânga de un alt autoturism Dacia 1310 cu nr. , condus de numitul P.T. care circula pe sensul Baia Mare spre Satu Mare. Impactul celor două autoturisme a determinat răsucirea autovehiculului VW-Passat de două ori, precum și ieșirea din carosabil, spre dreapta lateral, oprindu-se într-un gard de beton aflat pe partea dreaptă a drumului public Satu-Mare - Baia Mare, iar autoturismul Dacia 1310 nr. a rămas pe asfaltul șoselei într-un unghi de 120 o stânga, față de deplasarea sa în sensul Baia Mare spre Satu Mare. Pozițiile finale ale celor trei autovehicule implicate în accidentul rutier, precum și dispunerea tuturor mijloacelor de probă identificate la fața locului au fost consemnate în procesul verbal de cercetare, schița locului faptei și fotografiile judiciar operative.

Ca efect al accidentului rutier a survenit decesul numitei P.C. (pasageră pe locul din dreapta față a autoturismului Dacia 1310, de culoare albă cu număr de înmatriculare, vătămarea corporală ușoară a conducătorului auto P.T. și respectiv, vătămarea corporală gravă a numitului C.M.V. În declarațiile date, atât în faza de urmărire penală, la prima instanță (filele 177-178 dosar fond ), cât și la instanța de recurs ( filele 68 – 69 ), inculpatul C.M.V. nu a recunoscut încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice, susținând că nu are culpă în producerea coliziunilor în lanț.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că expertizele tehnice efectuate în cauză au pornit de la premisele unei stări de fapt neconforme realității, astfel încât, și concluziile sunt greșite, întrucât au avut în vedere numai o parte din probatoriul administrat în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului C.M.V., precum și procesul verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice ale locului faptei care cuprind detalii după producerea celor două coliziuni și aspecte privind locul și avariile produse autoturismelor implicate în accident. Înalta Curte apreciază, însă, ca relevante, declarațiile celor care la momentul evenimentului rutier erau implicați în trafic și au putut să observe conduita inculpaților.

Astfel, din declarația părții vătămate P.T. ( filele 135 – 149 dosar urmărire penală ) rezultă că de la 50 m a observat cum autoturismul Passat a intrat într-o depășire nepermisă, deoarece era linie continuă, marcaj pietonal și se apropia intersecția, că anterior acroșajului, autoturismul de culoare verde se afla pe banda sa de circulație, nedepășind axul median al șoselei, că acroșajul s-a datorat unei manevre de virare spre dreapta efectuată de persoana care conducea Passatul ca urmare a observării autoturismului ce circula din sens invers (condus de P.T.) împrejurare în care s-a realizat acroșarea autoturismului de culoare verde, în depășirea căruia se implicase pe partea laterală dreapta a acestuia și că autoturismul Passat a derapat spre stânga direcției sale, trăgând practic spre stânga lateral autoturismul de culoare verde de pe partea stângă peste linia continuă care separa cele două sensuri de circulație, exact cum se observă în fotografiile judiciare.

Martorul N.Z. (f.219 dos.instanță) a arătat că circula în coloană, imediat în spatele autoturismului de culoare verde (condus de inculpatul R.E.), că a observat când acesta a semnalizat o virare la stânga, dar imediat s-a oprit pentru a acorda prioritate unei mașini ce circula din sens invers, că la momentul acroșării mașina de culoare verde se oprise și nu depășise linia mediană a drumului și că în momentul acroșării, Passatul a tras mașina verde cu partea stângă, atât roata din spate cât și din fața puțin peste axul șoselei, în jur de 20-30 cm. Martorii P.A. (f.203 dos.inst.) și P.R.K. (f.149 d.u.p.), pasageri în mașina condusă de inculpatul R.E., ocupanți ai locurilor din spate, au precizat că la momentul acroșării, autoturismul în care se aflau staționa, așteptând să facă virajul spre stânga care fusese semnalizat din vreme; s-a mai precizat că din izbitura produsă în momentul acroșării, mașina a fost trasă spre stânga, fiind puțin proiectată peste axul șoselei.

Aceste declarații se află în contradicție cu declarațiile inculpatului C.M.V. și concluziile expertizelor tehnice care au la baza constatărilor lor declarațiile acestui inculpat sau probe care se referă la situația autoturismelor sau locul faptei după producerea accidentului de circulație. Declarațiile martorilor M.I., M.T., B.M. și R.D. descriu pozițiile autoturismelor după cele două coliziuni și avariile mașinilor implicate în accident, aspecte sub care se coroborează cu procesul verbal de cercetare a locului faptei, schițele și fotografiile judiciar operative. Din actele de cercetare a locului faptei și din schița anexă 2 (f.266 d.u.p.) care redau grafica dinamicii accidentului în care au fost implicați cei doi inculpați, rezultă că autoturismul condus de inculpatul C.M.V.

circula și se afla la momentul impactului la numai 0,6 m de linia mediană a șoselei, deși banda pe care efectua depășirea avea o lățime de 4,40 m, împrejurare care, odată în plus, a contribuit la producerea acroșării, datorită apropierii nepermise de autovehiculul depășit și care staționa pe banda alăturată, în așteptarea executării virajului spre stânga în intersecție. Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că, primul impact al accidentului rutier din 11 aprilie 2004, produs între autoturismele conduse de inculpați, poate fi caracterizat ca fiind un efect direct și imediat al intrării într-o depășire nepermisă de existența unui marcaj continuu, al neasigurării la efectuarea acestei manevre și al nepăstrării unei distanțe laterale suficiente față de autovehiculul depășit, acțiunile respective constituind încălcarea a tot atâtea reguli de circulație de către inculpatul C.M.V., în calitatea sa de participant la traficul rutier.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu se poate reține vinovăția inculpatului R.E. în producerea coliziunii, prin aceea că nu s-a asigurat, în prealabil, inițierii virajului la stânga în apropierea unei intersecții nedirijate, după cum și că a trecut peste linia continuă ce separă sensurile de mers, prin executarea virajului spre stânga, întrucât din probele administrate nu a rezultat acest aspect ; inculpatul R.E. se pregătea să execute virajul spre stânga, dar aceasta nu a însemnat că el a și fost executat. Inculpatul R. a semnalizat intenția de virare spre stânga, dar așa cum spun martorii audiați și partea vătămată P.T., în calitatea lor de participanți la trafic și de observatorii nemijlociți ai faptelor, s-a oprit și nu a continuat depășirea liniei continue, pentru a acorda prioritate autovehicului alb ce venea din sens invers, condus de P.T.

Actele de cercetare a locului faptei, schițele și planșele fotografice redau o situație ulterioară producerii celor două coliziuni și fixează pozițiile în care s-au găsit amplasate autoturismele implicate în accident, după producerea acestuia. Expertizele tehnice au omis însă conduita culpabilă și imprudentă a inculpatului C.M. - care a inițiat coliziuni în lanț prin angajarea în depășirea unei coloane de mașini ( ceea ce dispozițiile legale interzic, apoi depășirea efectuată și continuată în zona unui marcaj continuu și exe