ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2140/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2140/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 331 din 5

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:

În baza art. 197 alin. (1), (3) teza a

II

a C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.

pen. a fost

condamnat inculpatul T.L.D.,

la

pedeapsa de 18 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol având ca urmare moartea victimei.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

a și b) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 28 decembrie 2009,

ora 12,00 la zi.

În baza art. 313

din Legea nr. 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din

O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat

inculpatul la plata următoarelor sume: 304,73 lei, actualizată la data

executării, către partea civilă Spitalul Municipal Onești, reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei S.M. în perioada 27

decembrie 2009 - 29 decembrie 2009 și 383,8 lei, actualizată la data

executării, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând

cheltuieli de transport efectuate cu victima S.M. la data de 27 decembrie 2009.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care s-a inclus și onorariu

avocat oficiu.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bacău nr. 766/P/2009 din 04 februarie 2010 înregistrat pe

rolul Tribunalului Bacău sub nr. 615/110/2010, s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.L.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de viol (cu moartea victimei) faptă prevăzută de art. 197 alin.

(1), (3) teza

II

C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a

reținut că, în seara zilei de 27 decembrie 2009, în timp ce se afla în locuința

victimei S.M., a întreținut prin violență raporturi sexuale cu aceasta,

provocându-i numeroase și grave leziuni corporale, care a doua zi i-au produs

decesul.

Prin încheierea din data de 29

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar 7668/110/2009 s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură menținută

de instanță în baza art. 300

1

și art. 300

2

C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătorești în

conformitate cu dispozițiile art. 323 C. proc. pen. și art. 69-74 C. pen. a

fost audiat inculpatul, care a refuzat să dea declarație.

Au fost audiați fiul și fiica

victimei, M.S. și S.M., care au declarat că nu doresc să participe în cauză ca

părți vătămate sau părți civile.

Instanța a procedat la audierea

martorilor: M.S. (fi. 58), S.M. (fi. 59), S.I.M. (fi. 60), A.P. (fi. 68), și I.C.,

declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Analizând întregul material probator

administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prima

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Victima S.M. era o persoană în vârstă

de 84 de ani și neputincioasă, datorită atât vârstei, cât și stării precare de

sănătate. Aceasta stătea numai în pat și de ea se îngrijea fiica sa, pe nume

tot S.M. Cele două femei locuiau singure și sporadic erau vizitate de către

rude.

În ziua de 27

decembrie 2009, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei, din

orașul Slănic Moldova, în urma

invitației fiului acesteia, S.M., pentru a servi împreună băuturi alcoolice.

În jurul orelor 16,30-17,00, fiul

victimei a fost nevoit să părăsească locuința, în vederea rezolvării unei

probleme personale.

Rămas în locuința victimei, inculpatul

a început să-i facă avansuri fiicei victimei, pe nume S.M., în vârstă de 55 de

ani și, fiind refuzat de aceasta, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri

peste față cu pumnii.

Urmare a acestui

fapt, fiica victimei a fost nevoită să se refugieze din

calea agresorului și să părăsească și

ea locuința, în aceasta rămânând doar inculpatul și cu victima - persoană în

vârstă de 84 de ani și cu probleme locomotorii.

Imediat după ieșirea martorei,

inculpatul a stins lumina și prin constrângerea victimei și profitând de starea

fizică generală precară a acesteia, atât datorită vârstei, cât și problemelor

de sănătate aferente, a întreținut acte sexuale cu victima, ocazie cu care i-a

aplicat și mai multe lovituri, cu pumnii și cu picioarele, în special în zona feței

și a membrelor superioare, a tras-o jos din pat și s-a urcat peste ea, deși

victima nu putea nici măcar să coboare din pat.

Au intervenit martorii S.I.M. și M.S.,

alertați de către martora S.M. (fiica victimei), care au găsit-o pe victimă

căzută pe podea, cu fața în sus și în stare de semiconștiență, iar pe inculpat

parțial dezbrăcat.

La fața locului au fost ulterior

identificați și o pereche de chiloți bărbătești, care aparțineau inculpatului

și au fost abandonați de acesta odată cu intervenția celor doi martori mai sus

precizați.

Victima a fost

de urgență transportată la Spitalul mun. Onești, unde a

rămas internată, însă în dimineața

zilei de 28 decembrie 2009 a decedat.

Potrivit examinării medico-legale de

către specialiștii C.M.L. Onești rezultă că moartea numitei S.M., în vârstă de

84 de ani, a fost violentă și că s-a datorat

„...

insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după multiple fracturi

costale bilaterale, hemoragie subarahnoidă cerebrală și cerebeloasă, hemoragie

externă și fracturi faciale consecutive unui politraumatism prin agresiune,

viol cu rupturi de vagin și anus. Leziunile de violență externe și interne s-au

putut produce prin lovire cu corpuri și mijloace contondente, provin comprimare

și prin întreținerea relațiilor sexuale cu violență și au legătură de

cauzalitate directă cu decesul. Moartea datează din 28 decembrie 2009

...".

Situația de fapt reținută de instanță

se probează cu: proces verbal de

cercetare

la fața locului și planșa foto aferentă, proces-verbal de investigații

și

de recoltarea probelor biologice de la victimă, proces-verbal de recoltarea

probelor biologice și de ridicarea a obiectelor de îmbrăcăminte de la inculpat,

raportul de constatare medico-legală nr. S177/131/A4 din 28 decembrie 2009 al

C.M.L. Onești, concluziile medico-legale preliminare și planșa foto aferentă,

adrese cu cheltuieli efectuate de către cei doi furnizori de servicii medicale

și foaia de observație clinică generală a victimei, declarațiile martorilor: S.I.M.

(fi. 58), S.M. (fi. 59) M.S. (fi. 60), toate coroborate cu declarațiile

inculpatului T.L.D., prin care recunoaște numai într-o foarte mică parte

comiterea faptei.

Prima instanță a constatat că

declarațiile inculpatului, în sensul că nu a întreținut raport sexual cu

victima, nu sunt sincere și nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în

condițiile art. 69 C. proc. pen., ele fiind contrazise de celelalte probe

administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului care, în

seara zilei de 27 decembrie 2009, rămânând singur cu victima S.M., a întreținut

raporturi sexuale cu aceasta profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și prin constrângere, împrejurări în care i-a produs victimei numeroase

și grave leziuni corporale, care la scurt timp i-au provocat decesul,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol având ca urmare

moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza a

II

a C. pen.

Sub aspectul laturii subiective,

vinovăția există sub forma preterintenției, inculpatul a acționat cu intenție

în ceea ce privește fapta de viol, fiind totodată în culpă față de moartea

victimei, prevăzând rezultatul faptei sale pe care nu l-a urmărit sau acceptat,

socotind fără temei că el nu se va produce.

La

individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prev. de

art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social al faptei (relațiile sociale

privind libertatea sexuală și dreptul la viață al persoanei), împrejurările

concrete în care a fost comisă fapta (în locuința victimei, prin aplicare de

numeroase lovituri, profitând de problemele de sănătate și vârsta înaintată a

victimei - 84 de ani), urmările produse (moartea victimei).

Instanța a avut

în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului

care este cunoscut cu antecedente

penale, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. și

care a recunoscut săvârșirea faptei numai într-o foarte mică parte (a

recunoscut că a agresat-o pe victimă dar nu și că a întreținut raport sexual cu

aceasta).

Astfel, din fișa de cazier judiciar a

rezultat că prin sentința penală nr. 792 din 16 iulie 2001 a Judecătoriei

Onești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, din a

cărei executare a fost liberat la data de 11 mai 2005, rămânând neexecutat un

rest de 1090 de zile închisoare, pedeapsă considerată ca executată la data

comiterii faptei.

În baza acestor criterii, prima

instanță a apreciat că o pedeapsă de 18 ani închisoare și 8 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și b) C. pen. este aptă să răspundă

scopurilor prevăzute de 52 C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa

accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, gravitatea

acesteia și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la

concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a

fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care

exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile, prima

instanță a reținut că Spitalul Municipal Onești s-a constituit parte civilă cu

suma de 304,73 lei, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea

serviciilor medicale acordate victimei S.M. în perioada 27 decembrie 2009 - 29

decembrie 2009, iar Serviciul de Ambulanță Bacău s-a constituit parte civilă cu

suma de 383,8 lei, actualizată la data

executării, reprezentând cheltuieli de

transport efectuate cu victima la

data de 27 decembrie 2009.

Având în vedere dispozițiile art. 313

din Legea 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006,

potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei

persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat

furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate

de asistența medicală acordată, precum și înscrisurile depuse la dosar,

instanța a obligat inculpatul la plata contravalorii serviciilor medicale și a

cheltuielilor de transport efectuate cu partea victima S.M., astfel cum au fost

solicitate.

B. Î

mpotriva sentinței a declarat apel, în

termen legal, apelantul inculpat T.L.D.. în concluziile orale, prin apărător

din oficiu, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei având în vedere că a recunoscut

săvârșirea faptei, pe care o regretă.

Prin decizia penală nr. 1 din 4

ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat T.L. împotriva

sentinței penale nr. 331 din 5 noiembrie 2010, menținându-se starea de arest a

inculpatului.

C.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând, în

esență, reducerea

cuantumului pedepsei având

în raport circumstanțele sale personale, astfel

cum au fost precizate în

practicaua prezentei decizii, precum și aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.

proc. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că

prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările concrete în

care a fost comisă fapta (în locuința victimei, prin aplicare de numeroase

lovituri, profitând de problemele de sănătate și vârsta înaintată a victimei -

84 de ani), de urmările produse (moartea victimei), de gradul de pericol social

ridicat al faptei săvârșite de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale

acestuia - cu o poziție procesuală parțial sinceră, recidivist pentru comiterea

unei fapte anterioare de viol. Prin raportare la condițiile generale de

individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C.

pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 18 ani închisoare, a fost

just dimensionată și este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C.

pen.

În raport de cele arătate, Înalta

Curte apreciază critica formulată de inculpatul T.L. privind greșita

individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate

în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară,

iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 18 ani închisoare, asigură

realizarea funcțiilor educativă și de exemplaritate, dând posibilitatea

reintegrării sociale viitoare a acestuia.

Ca atare, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că

pedeapsa aplicată este bine dozată și

nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea

de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării

legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385/16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, iar

în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.D.L. împotriva deciziei penale nr. 1 din 04 ianuarie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului T.L.D., durata reținerii și arestării preventive de la 28

decembrie 2009 la 25 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

mai 2011.