ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1559/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 61 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a anulat ca netimbrat recursul formulat de P.I. împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Iași. Judecarea cererii de revizuire formulată de P.I., împotriva acestei decizii, a fost suspendată de către Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin încheierea din 24 martie 2010, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., luându-se act că părțile deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, P.I., fără a-și motiva calea extraordinară de atac și fără a arăta temeiul de drept.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate Intelectuală, a suspendat judecata recursului, în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La 26 ianuarie 2012, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea părților, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod. Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an. Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții, sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac. În speță, din culpa recurentului, cauza a rămas în nelucrare, de la 18 ianuarie 2011 - data suspendării - nemaifiind îndeplinit niciun act de procedură. În consecință, se va constata din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamant, fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.I. împotriva încheierii de ședință din 24 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.