ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin încheierea din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus - în conformitate cu
dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. - suspendarea judecării cererii de
revizuire formulată de P.I. în contradictoriu cu Asociația de Proprietari B1
Iași, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a
recursului declarat împotriva încheierii din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel
Iași, dată în Dosarul nr. 4444/99/2009 al acestei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs revizuentul P.I., fără a indica temeiul de drept sau criticile
pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac.
Prin încheierea din 12 octombrie
2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art.
242 pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu s-a prezentat
niciuna din părți și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 15 noiembrie 2011, potrivit art. 252
alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea
părților, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1)
din același cod.
Conform acestui din urmă text, orice
cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere
de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor
dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o
sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea
litigiului, ca având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de desistare de
la judecată.
În definirea perimării, rămânerea
cauzei în nelucrare și culpa părții, sunt două elemente esențiale, sancțiunea
procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.
În speță, din culpa recurentului,
cauza a rămas în nelucrare, de la 12 octombrie 2010 - data suspendării -
nemaifiind îndeplinit nici un act de procedură.
În consecință, se va constata din
oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de
revizuent, fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat
de revizuentul P.I. împotriva încheierii din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 ianuarie 2012.