ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6115/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 08 septembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecarea recursului declarat de P.I. împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul P.I. Prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2011 s-a suspendat judecata cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere lipsa părților și nesolicitarea de către niciuna dintre acestea a judecării în lipsă. Din oficiu, la data de 9 octombrie 2012, după repunerea cauzei pe rol, conform rezoluției din 20 iulie 2012, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii de recurs, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea judecății.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din lipsa de diligență a părților, care timp de un an nu au săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 mai 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurentul P.I. împotriva încheierii de ședință din data de 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV