ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6115/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 08 septembrie 2010,

Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat

judecarea recursului declarat de P.I. împotriva încheierii de ședință din 12

mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs contestatorul P.I.

Prin încheierea de

ședință din data de 17 mai 2011 s-a suspendat judecata cauzei în baza art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere lipsa părților și nesolicitarea

de către niciuna dintre acestea a judecării în lipsă.

Din oficiu, la data

de 9 octombrie 2012, după repunerea cauzei pe rol, conform rezoluției din 20

iulie 2012, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii de recurs, având

în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea judecății.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Perimarea este o

sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa

judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are

o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în

faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din lipsa de

diligență a părților, care timp de un an nu au săvârșit niciun act de procedură

în vederea judecării cauzei, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la

termenul din 17 mai 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un

an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății

recursului.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a

cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de recurentul P.I. împotriva încheierii de ședință din data

de 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV