ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.01.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 142/2012

HOTĂRÂRE
13.01.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 142/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, la 15

decembrie 2003, reclamanții D.A., D.I.R., I.A. și A.M.M.C. au chemat în

judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și

Municipiul București, prin primarul general, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să constate că Statul Român nu deține titlu valabil

de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 676 mp, situat în

București, Calea Dorobanților nr 233, sector 1 și să oblige pârâții să le lase

în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 169 din 7 martie 2004, a respins acțiunea ca

inadmisibilă, reținând că reclamanții nu au urmat procedura obligatorie

prevăzută de a Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 1420 din

13 octombrie 2005, a confirmat sentința tribunalului prin respingerea apelului

reclamanților.

Decizia curții de apel a fost atacată

cu recurs de către reclamanți.

Învestită cu judecarea recursului,

înalta Curte a dispus, prin încheierea din 9 martie 2007, suspendarea

judecății, în temeiul art. 244 pct. l C. proc. civ. până la soluționarea

irevocabilă a Dosarului nr. 34146/3/2005 al Curții de Apel București, secția a

IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La 17 septembrie 2010, din oficiu,

cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica dacă subzistă motivul ce a

determinat suspendarea judecării, fixându-se termen de judecată la 12 noiembrie

2010.

La termenul din 12 noiembrie 2010,

instanța a constatat, în urma verificărilor efectuate, din oficiu, că Dosarul nr.

34146/3/2005 al Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a fost soluționat irevocabil de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de

30 octombrie 2008, prin decizia nr. 6446. Totodată constatând că nici una

dintre părți nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei

în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a dispus suspendarea

judecării cauzei.

Cauza a stat în nelucrare până la 23

noiembrie 2011, când, Înalta Curte a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe

rol în vederea discutării perimării și a fixat, în acest scop, termen la data

de 13 ianuarie 2012.

La acest termen, Înalta Curte a

reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, pe care o va admite pentru

următoarele motive:

În conformitate cu art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală

de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță,

cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă, în

sensul că este o sancțiune procedurală constând în stingerea procesului în faza

în care se găsește pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, dar și o

prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în judecată un

timp îndelungat.

În raport de aceste considerente și

având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării

judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu au

solicitat continuarea judecății recursului și că, în această perioadă nu a

intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare,

Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

va constata perimat recursul declarat în cauză.

Constată perimat recursul declarat de

reclamanții D.A., D.I.R., I.A. și A.M.M.C., împotriva deciziei nr. 1420/ A din

13 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

13 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1983/2011
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 6 mai 2010 P.N., O.M.A. și R.D.C. au formulat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 448 din 6 aprilie 2010 pronunțat
ÎCCJ 2010-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4177/2010
Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 99/A din 15 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții
ÎCCJ 2006-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8518/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții N.D.E. și M.M.V. au chemat în judecată pe pârâții M.V., Municipiul București, prin Primarul general și SC H.N. SA, solicitând Judecători
ÎCCJ 2012-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3326/2012
noiembrie 1997 a Judecătoriei sector 1, și a constatat că pârâtul a făcut dovada proprietății asupra terenului în litigiu cu această sentință civilă și definitivă și irevocabilă. Procedând astfel, s-au încălcat dispozițiile art. 129 alin. (
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4112/2010
pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 6.722 m.p., delimitat prin parcelele 1, 2 și 3 din schița anexă la raportul de expertiză. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 59 din 0
Sursă