ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3326/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele :

Prin cererea

înregistrată la 20 noiembrie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 și

ulterior declinată prin sentința civilă nr. 12343 din 9 octombrie 2008 la Tribunalul București, reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâtul Tache Nicolae,

solicitând instanței în temeiul art. 480 C. civ. ca prin hotărârea ce va

pronunța să dispună obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate și

posesie terenul în suprafață de 360 mp situat în București, sector 1.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că imobilul teren mai sus menționat a aparținut autorilor

săi I.D.C. și I.E. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 1473 din 20 ianuarie 1944 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, reclamanta

fiind unica moștenitoare a acestora.

Prin precizarea

acțiunii depusă la dosar la 7 febr.2007, reclamanta a arătat că terenul în

litigiu a fost stăpânit de autorul său I.D.C. până în anul 1997 când a

intervenit decesul său, după care, deși nu a fost scos din circuitul civil,

terenul a fost ocupat în mod fraudulos de pârât.

Prin sentința civilă

nr. 660 din 06 mai 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că reclamanta nu a înțeles să conteste

modalitatea de trecere a terenului în proprietatea statului, iar în cauză

rezultă că pârâtul face dovada că este proprietarul terenului, conform

sentinței civile nr. 16586 din 18 noiembrie 1997 a Judecătoriei sectorului 1

București.

Împotriva sentinței

civile de mai sus a declarat apel, apelanta reclamantă P.A., arătând

următoarele:

- imobilul este

proprietatea reclamantei de la data dobândirii și până în anul 1997 în mod

continuu și netulburat;

- instanța nu a

exercitat rol activ în baza art. 129 C. proc. civ.;

- intimatul nu face

dovada că V.Z. ar fi fost vreodată proprietara terenului.

Apelul a fost

apreciat ca nefondat, fiind respins prin decizia nr. 523/2010, reținându-se că,

în cauză s-a făcut dovada că terenul în litigiu a aparținut autorilor

reclamantei, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1473

din 20 ianuarie 1944 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, transcris în

Registrul de transcripțiuni la data de 20 ianuarie 1944 sub nr. 452.

În cauză, susținerea

apelantei este contrazisă de relațiile depuse din partea Primăriei Municipiului

București, care atestă că la nivelul anului 1986 terenul în litigiu figura ca

fiind proprietate de stat – posesor fiind Consiliul Popular Sector 1 București.

Mai mult decât atât,

apelanta nu a făcut altceva decât să afirme că acest bun este al său, dar

niciodată nu a contestat modalitatea de trecere a terenului în proprietatea

statului, iar pârâtul a făcut dovada că este proprietarul terenului, conform

sentinței civile nr. 16586 din 18 noiembrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 1

București, definitivă și irevocabilă, înscris în cartea funciară conform

încheierii nr. 15561 din 11 decembrie 2002 a Biroului de Carte Funciară de pe

lângă Judecătoria sectorului 1 București.

În această situație,

instanța nu putea da eficiență juridică titlului de proprietate al apelantei

reclamante.

Prin cererea

înregistrată la data de 03 decembrie 2010, petiționara P.A. a solicitat

îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea din data de 09 septembrie

2010 dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 45067/3/2008, constând în menționarea

greșită în cuprinsul încheierii a numelui „B.Z.”, în realitate fiind „V.Z.”.

Prin cererea

înregistrată la data de 03 decembrie 2010, aceeași petiționară formulează o

cerere de completare a hotărârii, respectiv decizia civilă nr. 523 din 30 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, în sensul că instanța nu s-a pronunțat în legătură cu

falsul referitor la chitanța sub semnătură privată încheiată la data de 21

iunie 1969, între numita V.Z. și intimatul pârât T.N.

Curtea, analizând

cererile depuse de petiționară, a constatat că cererea de îndreptare este

admisibilă, în sensul că din eroare s-a trecut „B.Z.”, în loc de „V.Z.”.

În ceea ce privește

cererea de completare, Curtea a constatat că o hotărâre se completează numai în

caz de „minus petita”, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei

cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

De asemenea, Curtea a apreciat că partea are drept de opțiune între exercitarea

apelului sau recursului și formularea cererii de completare, deoarece art. 282

2

C. proc. civ. nu prevede, în termeni imperativi, lipsa unei asemenea opțiuni.

Față de cererea de

completare depusă, Curtea constată că aceasta este neconcludentă, inutilă și

nepertinentă, întrucât acțiunea principală formulată de petiționară la data de

20 noiembrie 2007 nu are un asemenea capăt de cerere.

Astfel, Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 24 din 13 ianuarie 2011,

a admis cererea formulată de apelanta reclamantă P.A. de îndreptare a erorii

materiale a încheierii din 09 septembrie 2010, în sensul că pe tot parcursul

încheierii se va trece „V.Z.” și nu B.Z., cum din eroare s-a trecut și a

respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 523/A din 30

septembrie 2010 a aceleiași instanțe, privind proba prevăzută de art. 180 și

urm. C. proc. civ., ca fiind neconcludentă, neutilă și nepertinentă.

Împotriva deciziei

civile nr. 523 A din data de 30 septembrie 2010 și a deciziei civile nr. 24A/2011

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

pentru minori si de familie, în dosarul nr. 45067/3/2008, a declarat recurs

reclamanta P.A., care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârilor

recurate:

Se invocă faptul că

sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., deoarece instanța de apel a ignorat cu desăvârșire înscrisul aflat

la filele 17-18 din dosarul din apel (aflat și la filele 51-52) și anume sentința

civilă nr. 418 din 26 martie 1968 a Judecătoriei Sectorului 8 a Municipiului București; motivarea primei instanțe și a instanței de apel, sunt contradictorii,

fără temei legal și nu conduc la dezlegarea judicioasă a pricinii.

Se mai susține că

părțile au intenționat să vândă, respectiv să cumpere, un teren situat în

strada S. nr. 30, imobil ce nu are legătură cu terenul situat în str. B. nr.

105, astfel cum reiese din adresa nr. 713758/4104 din 24 martie 2008 eliberată

de Primăria Municipiului București, Direcția Evidentă Imobiliară și Cadastrală,

Serviciul Nomenclatură Urbană; iar înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanța",

încheiat la data de 21 iunie 1969 între V.Z. și intimatul-pârât Tache Nicolae,

înscris care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 16586 din 18

noiembrie 1997 de către Judecătoria Sectorului 1 București, este fals.

Se mai constată că, prin

decizia civilă nr. 523 A din data de 30 septembrie 2010, Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze pentru minori și de familie, a

omis să se pronunțe cu privire la constatarea falsului; că decizia nr. 24A/2011

recurată s-a pronunțat fără citarea părților în ședința de Cameră de Consiliu din

data de 13 ianuarie 2011; că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) (fiind

incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

O altă critică

vizează faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

) și anume a art.281 C. proc. civ., în ceea ce privește soluționarea cererii de

completare a dispozițiilor hotărârii.

Analizând recursurile

declarate de recurenta-reclamantă prin prisma dispozițiilor legale, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate și urmează a fi

admise pentru considerentele ce succed:

Obiectul acțiunii

deduse judecății îl constituie obligarea pârâtului T.N. să-i lase în deplină

proprietate și posesie terenul în suprafață de 360 mp situat în București, str.

B., nr. 105, instanțele de fond și apel au rezolvat acțiunea în revendicare

pentru compararea titlurilor părților și anume contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1473 din 20 ianuarie 1944 la Tribunalul Ilfov și sentința civilă nr. 16586 din 18 noiembrie 1997 a Judecătoriei sector 1,

dându-se prioritate titlului pârâtului.

Instanța de apel era

obligată, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. să stăruie,

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii,

în scopul pronunțării unei hotărâi legale și temeinice.

În cauză, instanța de

apel s-a limitat la a analiza doar acel contract de vânzare-cumpărare nr. 1473/1944

și sentința civilă nr. 16584 din 18 noiembrie 1997 a Judecătoriei sector 1, și

a constatat că pârâtul a făcut dovada proprietății asupra terenului în litigiu

cu această sentință civilă și definitivă și irevocabilă. Procedând astfel, s-au

încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., neanalizându-se și

celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei și anume: sentința civilă nr. 418

din 20 martie 1968 a Judecătoriei sector 8 a Municipiului București, prin care s-a admis apelul formulat de numiții I.E. și I.D.C. și în fond s-a respins

acțiunea Secției Financiare a Consiliului Popular al sectorului 8 al

Municipiului București de a se trece în patrimoniul statului terenul situat în

București, str. B. nr. 105, sector 1, în suprafață de 360 mp proprietatea

apelanților (autorii reclamantei P.E.), certificatul nr. 45R/1968 eliberat de

Sfatul Popular al orașului București, proces verbal încheiat la 26 martie 1968

în ds. 839/1968 al Judecătoriei sector 8.

Pentru aceste

considerente, se impune admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr.

523/A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, casarea deciziei recurate în baza art.

312 C. proc. civ. și trimiterea cauze spre rejudecare la aceeași instanță,

pentru a se pronunța pe acțiunea în revendicare dedusă judecății având în vedere

toate mijloacele de probă administrate în cauză.

Cu ocazia

rejudecării, se vor analiza de către instanță și celelalte motive de recurs

invocate de reclamantă.

Cu privire la

recursul declarat împotriva deciziei nr. 24/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că prin această decizie s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din

cuprinsul încheierii din 09 septembrie 2010 și s-a respins cererea de

completare a dispozitivului deciziei civile nr. 523/A din 30 septembrie 2010 a aceleiași instanțe.

Date fiind

dispozițiile art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ. și faptul că

hotărârea de completare face corp comun cu hotărârea pe care o completează,

fiind supusă acelorași căi de atac conform art. 281

3

C. proc. civ.,

pentru soluționarea unitară a celor două recursuri, se impune admiterea

recursului declarat și împotriva deciziei civile nr. 24/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, casarea acestei decizii și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia

rejudecării, se va analiza și celelalte susțineri formulate în cuprinsul

cererii de recurs împotriva deciziei civile nr. 24/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 523/A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

precum și a deciziei nr. 24/A din 13 ianuarie 2011 a aceleiași instanțe.

Casează hotărârile

atacate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2012.