ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1494 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.E. a anulat Hotărârea nr. 15813/82 din 23 martie 2006 a C.P.M.B. și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1944-06 martie 1945, începând cu data de 01 martie 2006. Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în anul 1944, ulterior perioadei când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova la data de 7 septembrie 1940 și că, de drepturile compensatorii acordate persoanelor persecutate din motive de persecuție etnică, de către regimurile respective, se bucură și copii născuți în timpul strămutării părinților săi, din localitatea de domiciliu în altă localitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.P.M.B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (8) și alin. (9) C. proc.

civ. În motivare recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta este beneficiara dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât aceasta s-a născut în anul 1944, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate ca urmare a schimbului de populație din Bulgaria în România, face parte și persoana care s-a născut ulterior strămutării părinților săi. Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției instanței de fond, în raport și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit certificatului de naștere, intimata, cu numele anterior purtat căsătoriei B.E., s-a născut la data de 30 ianuarie 1944 în localitatea Mihai Viteazu, raionul Istria, Regiunea Constanța.

Din situația de avere imobilă rurală, rezultă că N.B., tatăl intimatei-reclamante, a deținut, în județul Durostor, proprietăți rurale constând în 10 ha teren arabil, casă și curte cu 2000 mp. Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, sau a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, tară a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în perioada strămutării părinților săi, ca urmare a schimbului de populație stabilit între Bulgaria și România, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 1494 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.