ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1494

din 21 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.E. a anulat

Hotărârea nr. 15813/82 din 23 martie 2006 a C.P.M.B. și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 30 ianuarie 1944-06 martie 1945, începând cu data de 01 martie 2006.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în anul 1944,

ulterior perioadei când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și

România, ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova la data de 7 septembrie 1940 și că, de drepturile compensatorii acordate persoanelor persecutate din motive

de persecuție etnică, de către regimurile respective, se bucură și copii

născuți în timpul strămutării părinților săi, din localitatea de domiciliu în

altă localitate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.P.M.B. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (8) și alin. (9) C. proc.

civ.

În motivare

recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta

este beneficiara dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât aceasta s-a născut

în anul 1944, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care

au fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate ca urmare a

schimbului de populație din Bulgaria în România, face parte și persoana care

s-a născut ulterior strămutării părinților săi.

Din analiza

înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și

a soluției instanței de fond, în raport și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi

respins pentru următoarele considerente:

Potrivit certificatului de

naștere, intimata, cu numele anterior purtat căsătoriei B.E., s-a născut la

data de 30 ianuarie 1944 în localitatea Mihai Viteazu, raionul Istria, Regiunea

Constanța.

Din situația

de avere imobilă rurală, rezultă că N.B., tatăl intimatei-reclamante, a

deținut, în județul Durostor, proprietăți rurale constând în 10 ha teren arabil, casă și curte cu 2000 mp.

Potrivit art.

(1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate, sau a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, tară a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, al

căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a

făcut dovada și este de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în

perioada strămutării părinților săi, ca urmare a schimbului de populație

stabilit între Bulgaria și România, în mod corect a reținut instanța de fond că

aceasta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000,

împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și

materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru

considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B.,

împotriva sentinței civile nr. 1494 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

ianuarie 2007.