ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2244/36/2007 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta M.D., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., a solicitat să i se recunoască calitatea de strămutat, în condițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În susținerea cererii sale, reclamanta M.D., fiica lui Ș.A. și A., născută la data de 1 noiembrie 1944 în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, a arătat că a fost strămutată și îndeplinește condițiile pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 646/ CA din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată în contencios administrativ de reclamanta M.D.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. A anulat Hotărârea nr. 5528 din 31 martie 2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a stabilit reclamantei contestatoare calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în septembrie 1940, ea fiind născută în perioada de refugiu. Astfel, prin raportare la prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 2 din Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, Instanța a constatat că beneficiază de drepturile compensatorii nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor din motive etnice, dar și copiii născuți în timpul refugiului părinților lor în perioada prevăzută de lege, întrucât aceștia au resimțit consecințele persecuțiilor, iar asupra lor s-a răsfrânt îngrădirea libertății părinților. Împotriva sentinței civile nr. 646/ CA din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și invocând dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Prin motivele de recurs, C.J.P.T. contestă faptul că Instanța a acordat reclamantei beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și susține că aceasta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar în anul nașterii sale – 1944, nu a avut loc nici un schimb de populație între cele două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinții săi fuseseră strămutați anterior, nu a fost obligată să-și schimbe domiciliul.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - parata C.J.P.T., în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei - parate vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În cauza, este necontestat faptul ca familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta M.D.

s-a născut în România, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi. Instanța de Fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Instanța de Fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei - parate ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care Instanța de Fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că,,toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a Instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 21 noiembrie 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, M.D.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., sa fie respins recursul declarat de C.J.P.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 646/ CA din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.