ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2244/36/2007 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta M.D., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., a solicitat

să i se recunoască calitatea de strămutat, în condițiile O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea cererii sale,

reclamanta M.D., fiica lui Ș.A. și A., născută la data de 1 noiembrie 1944 în

localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, a arătat că a fost strămutată și

îndeplinește condițiile pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr.

646/ CA din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația

formulată în contencios administrativ de reclamanta M.D. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.T.

A anulat Hotărârea nr. 5528

din 31 martie 2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a stabilit

reclamantei contestatoare calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții

săi au fost strămutați din Bulgaria în septembrie 1940, ea fiind născută în

perioada de refugiu.

Astfel, prin raportare la

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și

completările ulterioare și ale art. 2 din Normele de aplicare a acesteia,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Instanța a constatat că beneficiază de

drepturile compensatorii nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit

în mod direct de pe urma persecuțiilor din motive etnice, dar și copiii născuți

în timpul refugiului părinților lor în perioada prevăzută de lege, întrucât

aceștia au resimțit consecințele persecuțiilor, iar asupra lor s-a răsfrânt

îngrădirea libertății părinților.

Împotriva sentinței civile

nr. 646/ CA din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și invocând dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002.

Prin motivele de recurs, C.J.P.T. contestă

faptul că Instanța a acordat reclamantei beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și susține că aceasta nu se încadrează

în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din

Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940

când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar în anul

nașterii sale – 1944, nu a avut loc nici un schimb de populație între cele două

state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinții săi fuseseră

strămutați anterior, nu a fost obligată să-și schimbe domiciliul.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - parata

C.J.P.T., în raport cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și

ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei - parate

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauza, este necontestat faptul ca familia intimatei - reclamante a

făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta M.D.

s-a născut în România, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, unde

fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de Fond a realizat o

corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002.

Pe cale de consecință, în

mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Instanța de Fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare

strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică

similitudinea de regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei - parate ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între intimata - reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe

de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de

strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor

din motive etnice.

Interpretarea pe care Instanța de Fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu

aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, în sensul că,,toate persoanele aflate în aceeași situație

beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta

se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în

ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a Instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind

născută la data de 21 noiembrie 1944 în localitatea de strămutare a familiei

sale, M.D. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este

legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., sa fie respins recursul declarat de C.J.P.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 646/ CA din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.