ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 836/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.D. a chemat în judecată C.J.P.C.,

solicitând Instanței ca în

contradictoriu cu

pârâta să i se recunoască calitatea de strămutat, în

condițiile O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la data de 29 august 1943 în Ofostal -

U.R.S.S., că a fost strămutat și că îndeplinește condițiile pentru a i se

recunoaște calitatea de beneficiar al susmenționatului act normativ, pârâta în

mod greșit

reținând că nu ar îndeplini

aceste condiții, întrucât s-a născut după

strămutarea părinților.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 651/ CA din 20 septembrie 2007, a admis acțiunea formulată

de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 6210 din 31 iulie 2007

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000 și stabilindu-i acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că părinții săi au

fost strămutați din Bulgaria în septembrie 1940, el fiind născut în perioada de

refugiu a părinților și, prin urmare, a resimțit consecințele persecuțiilor

etnice exercitate asupra acestora.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.J.

P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut, în

esență, că intimatul fiind născut în anul 1943 nu poate fi considerat că a fost

strămutat din Bulgaria întrucât schimbul de populație dintre Bulgaria și

România a avut loc în anul 1940.

A mai susținut și că, potrivit

art. 1 din Anexa C din Acordul privitor la schimbul de populațiune română și

bulgară, părțile contractante trebuiau să procedeze într-un termen de trei luni

de la schimbul instrumentelor de ratificare a Tratatului, la schimbul

obligatoriu de populații.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 1 lit.

a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999,

persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945,

a avut de suferit persecuții din motive

etnice.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din

H.G.

nr. 127/2000, cu acte oficiale

eliberate de organele competente sau,

în lipsa actelor oficiale, prin

declarații cu martori.

În cauză însă, înscrisurile

depuse la dosar nu sunt concludente pentru justa soluționare a cauzei, întrucât

conținutul acestora este vădit contradictoriu.

Astfel, din copia xerox a

certificatului de naștere rezultă că reclamantul s-a născut la 29 august 1943,

în timp ce din înscrisul intitulat „Declarațiune" și din „Situația imobilă

rurală" rezultă că printre membrii familiei B.N., strămutați din Bulgaria

în septembrie 1940, figurează și B.D., în vârstă de 5 ani.

Sub acest aspect,

Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre nelegală, lipsită de un suport probator

convingător, din care să rezulte că dispozițiile art. 1 lit. c) sunt aplicabile

intimatului-reclamant.

Or, potrivit art. 314

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Cum, în speță, materialul

probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei

împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului, cu

înscrisuri, care să facă dovada deplină a persecuției etnice.

În consecință, în raport cu cele

mai sus reținute și, în baza dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ.

recursul va fi admis, sentința atacată casată și cauza trimisă spre rejudecare

aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 651/ CA din 20 septembrie 2007 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 februarie 2008.