ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1958/2018

Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 836/29.09.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, arătând că atât dispozitivul acestei decizii, cât și dispozitivele tuturor hotărârilor pronunțate anterior în cauză, conțin dispoziții potrivnice și contradictorii, ce favorizează intimata și încalcă drepturi procesuale reglementate constituțional.

Recurenta-revizuentă a mai arătat că instanțele anterioare nu au analizat fondul cauzei, refuzând astfel, în mod nejustificat, acordarea drepturilor bănești solicitate prin acțiunea introductivă, drepturi pe care aceasta înțelege să le solicite prin intermediul prezentului recurs.

Cererea de recurs nu a fost încadrată în drept.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 836/29.09.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 06.06.2018, judecata cauzei fiind suspendată la data de 19.09.2018, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., dată de la care nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 (1) din C. proc. civ. la data de 23.09.2019, părțile fiind legal citate pentru termenul din 06.11.2019.

Potrivit art. 248 (1) din C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 19.09.2018 și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 23.09.2019, nici una din părți nu a întrerupt cursul suspendării, lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, în baza art. 248 alin. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 836 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2019.

GGC - OB