ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3776/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

La data de 10.07.2017 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2015 recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4.04.2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin încheierea completului de filtru din 15 februarie 2018 recursul a fost admis în principiu, iar judecata cererii de recurs a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2018. în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 05 octombrie 2018. Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curie reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se 11 săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de recurs în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 29 martie 2018, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 29 septembrie 2018, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun act de procedură.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioada, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 4 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.10.2018.