ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

La data de 16 aprilie 2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2013/a18, cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 27 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2018, a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 27 noiembrie 2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de recurs în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 9 mai 2018, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 9 septembrie 2018, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun act de procedură.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 27 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 27 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM