ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3231/2018

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 21 aprilie 2017 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2014/a12.1.1, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 11.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la data de 16.11.2017, cu citarea părților, în ședință publică.

Prin încheierea din data de 16.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 11.07.2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare.

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 noiembrie 2017, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 16 mai 2018, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimat recursul cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.09.2018.